Arșiță, lume multă, pestriță, lucruri ieftine și proaste, cele mai multe, nu chiar toate, agitație. Suntem în piața din Dărmănești, într-o zi de joi. Tânăr, timid, frumușel, Edi Vieriu își așteaptă clienții, prea răbdător sub soarele amiezii, gata să le răspundă și să le vândă obiectele agățate pe suportul de fier din spatele lui și pe trotuar. Are doar 19 ani și vine la Dărmănești, când e târg, tocmai din Becleanul de pe Someș. În contrast cu obișnuitul amestec de papuci, tricouri și alte chinezării, bucățica lui de piață e de-a dreptul pitorească: chimire meșterite din piele, împodobite cu bumbi de metal și floricele, curele de toate mărimile, căpestre, carabine „cu vârtej pentru căpestre de călărie”, canafi din lâniță roșie pentru cai, hamuri și curelușe pentru câini, biciuri, tălăngi, clopote și zurgălăi, dar și centuri „pentru cei cu dureri de spate”.
Tare dragă îi este uniforma…
Știe să-și laude mărfurile, dar nu întrece măsura. „O parte le face cumnatul meu, o parte le cumpărăm de la alți meșteri. Nu sunt scumpe, depinde de obiect și de calitatea pielii din care e făcut lucrul pe care vreți să-l cumpărați. Avem și piese din bumbac, care sunt foarte ieftine”, spune tânărul. Negustorul din Beclean vine aici pentru că e o zonă de munte, cu mulți crescători de animale, apoi se duce la Adjud. Acum, cât mai are timp liber. A terminat Liceul teoretic, secția „Reală”, și în curând va abandona haina de negustor ca să se prezinte la examen: vrea să ajungă ofițer sau subofițer de jandarmi. „Recunosc, cel mai mult îmi place uniforma, dar contează și faptul că e o meserie de viitor, mărturisește Edi Vieriu. Dacă intri în Jandarmerie și ești serios, atunci poți să fii sigur că ieși la pensie liniștit.”
