Spitalul, asediat de boschetari
Odata cu racirea vremii, Spitalul Judetean de Urgenta devine un azil al celor fara adapost, fara familie sau cu mintea ratacita. Normele de acordare a asistentei medicale prevad acordarea unor servicii minime acestor persoane. Angajatii spitalului nu se indura sa-i arunce in strada. Li se face loc prin diferite sectii, primesc un pat, mâncare calda si medicamente. Asistentii sociali se straduiesc sa le gaseasca rude, sa le procure acte de identitate, dar de multe ori efortul este zadarnic.
Spitalul Judetean de Urgenta Bacau (SJU) nu duce lipsa de cazuri sociale nicio zi pe an, insa iarna il transforma intr-un azil pentru cei uitati de rude, singuri si bolnavi. Unul dintre cei mai celebri “clienti” ai spitalului este C.O., un fost boxer pe care l-au parasit gloria, familia si prietenii. Nu mai are acte de identitate si niciun loc in care sa doarma noaptea. Asistentii sociali din SJU l-au plasat intr-un adapost din Gheraiesti. Locatia nu este pe gustul sau, asa ca, atunci când vrea sa plece, cheama Ambulanta. Este adus la spital, unde trece prin camera de deparazitare de la Urgente apoi, spilcuit, porneste prin oras. T.E. declara ca are 53 de ani, dar nu isi poate dovedi vârsta cu acte. Are grave probleme de sanatate, insa nu poate fi spitalizata la nesfârsit. Ar putea fi tratata la domiciliu, numai ca nu are casa. Asistentii sociali din SJU au descoperit ca are 4 copii, pe care i-a lasat in tinerete in grija statului. Este de inteles de ce acestia nu vor sa stie nimic de ea. Unul dintre copii a mai ajutat-o, totusi refuza sa o adaposteasca. Asistentii sociali s-au zbatut, i-au facut acte si le pastreaza ei, fiindca femeia nu are adapost. Ar putea primi pensie, deoarece a fost incadrata in grad de handicap, dar lipsa unei adrese o priveaza de acest ajutor.
De la râs la plâns
D.C. are doar 30 de ani si sufera de schizofrenie. Orice ar face pentru el asistentii sociali este in zadar: fuge din orice adapost in care este plasat. C.A. are locuinta intr-un bloc de pe strada Nicu Enea. Intr-o zi, asistentii sociali au insotit-o la adresa respectiva. Pe drum i-au cerut cheile. Le-a spus ca nu are usa. Când au ajuns acolo, povestea s-a confirmat. Stiind-o mai mult plecata, vecinii i-au furat usa. Unul dintre ei a fost surprins de asistentii sociali in timp ce scotea parchetul din camera femeii. Nu-i mai lasasera nici macar patul sau un scaun. B.M. se autointituleaza “copilul spitalului” si este unul dintre cei mai pretentiosi clienti sociali ai unitatii sanitare. Are cam 50 de ani. Asistentii sociali au aflat ca a avut locuinta in Serbanesti si pensie de handicap. Este dependent de insulina si indeplineste conditiile pentru plasarea sa intr-o unitate pentru bolnavii cu afectiuni psihice cronice. S-a incercat internarea sa intr-o astfel de sectie, la Buhusi, dar a strâmbat din nas fiindca acolo nu ar fi apa calda. Saptamâna trecuta a renuntat sa urce in ambulanta murdara la exterior, iar la adapost refuza sa doarma printre “boschetari si paduchiosi”.
Asistentii sociali, “mama ranitilor”
Asistentii sociali angajati de SJU fac nenumarate demersuri pe lânga autoritati pentru a gasi o solutie fiecarui caz de acest gen. “De multe ori, colegii nostri au platit din buzunarul lor actele eliberate de Evidenta Populatiei, ne-a declarat Mirela Romanet, purtator de cuvânt al SJU Bacau. De câteva ori, si-au dat propria adresa pentru ca asistatul social sa poata avea o adresa. Pur si simplu nu mai pot face astfel de gesturi.” Cazurile sociale sunt o povara si pentru bugetul spitalului. In conditiile in care subfinantarea se perpetueaza, neasiguratii iau, pur si simplu, hrana si medicamentele de la gura celor care contribuie luna de luna la bugetul asigurarilor sociale de sanatate.
Doina Mincu
