„Am fost puși la zid și cineva a dat comanda să fim executați”
Plutonierul adjutant șef Florin Radu, angajat al Inspectoratului Județean de Jandarmi Bacău, a fost unul dintre miile de răniți ai Revoluției din 1989.
Nu se prezintă ca o victimă, ci ca un supraviețuitor al masacrului din 23 decembrie, de la Otopeni (București). Avea doar 19 ani și era militar în termen la Câmpina, la transmisiuni.
Începuse armata de doar trei luni, când s-a trezit în mijlocul unui eveniment ce avea să schimbe totul, dar pentru care s-a plătit cu vieți de oameni nevinovați. Revenise din București, de la alte misiuni, când au fost anunțați că vor pleca la Otopeni.
„Am primit ordin de îmbarcare. Ne-am urcat în camioane și am plecat spre Aeroportul Otopeni. Pe traseu am fost opriți de două ori, de către două baraje, identificați. Eram sub comanda a doi ofițeri de stat major de la București, domnul Popovici Gheorghe (n.r. – din Dărmănești – decedat la Revoluție) și domnul Pătraș. Totul se întâmpla la 6.30 – 7.00.
Eram trei camioane cu soldați și, în apropiere de aeroport, s-a deschis foc asupra noastră, în timp ce eram în deplasare. Atunci au murit mulți colegi, acolo, în mașină, și eu am fost rănit. Și acum am două schije care nu pot fi extrase pentru că sunt mult prea aproape de coloană”, povestește Florin Radu.
La un pas de a fi împușcați
După ce s-a oprit focul, au sărit din camioane ajutându-se unii pe alții, dar s-a deschis din nou foc asupra lor și au murit alți militari, după care s-a făcut liniște. Imediat au fost preluați și conduși într-o parte laterală a aeroportului, într-un fel de gang, unde au fost percheziționați și li s-a luat tot ce aveau la ei.
„Am fost puși la zid, cu fața la perete, și cineva a dat comanda «foc», să fim executați. Altcineva a spus «lăsați-i, să vedem ce-i cu ei, să ne lămurim». Am stat așa destul de mult timp, nu știu cât. Îmi aduc aminte de ultima propoziție din Moromeții, vol. I, «timpul nu mai avea răbdare», părea că secundele nu se mai duceau. A apărut o ambulanță care m-a dus pe mine și încă un coleg la spital”, mai spune Radu.
A trecut din nou pe lângă locul masacrului, unde zăceau morți colegi de-ai lor, și au văzut cum, din loc în loc, era câte unul care ridica mâna. Mai mișca, nu murise. „La spital am fost operat de unul dintre marii profesori universitari ai țării, domnul Burghelea. Pentru că am fost împușcat lângă coloană, operația a fost dificilă și sunt om acum pentru că atunci m-a operat cum trebuie”, povestește supraviețuitorul.
Se întâlnesc în fiecare an
În spital a stat mai bine de o lună. Trei zile, părinții l-au crezut mort, pentru că așa au fost informați, dar, când s-a ridicat din pat, i-a sunat și, cu greu, și-a convins mama că el este și că trăiește. Ceea ce a trăit în acea zi nu a putut povesti nimănui cu lux de amănunte, nici măcar familiei. 40 de militari au murit în masacrul de la Otopeni. După mulți ani s-a aflat și cine a tras în ei, iar vinovații au ajuns în instanță.
Procesul a durat foarte mult, iar motivarea sentinței s-a întins pe 78 de foi, pe o parte și pe alta. În fiecare an, la 23 decembrie, supraviețuitorii și familiile celor morți se întâlnesc la comemorarea de la Otopeni. Și anul acesta și-au dat întâlnire, iar plt. adj. șef Florin Radu a răspuns prezent.
El este angajat al Jandarmeriei de 24 de ani. A fost o alegere pe care a făcut-o imediat după armată și nu regretă o clipă, pentru că în această uniformă a avut satisfacții profesionale care l-au împlinit.
