9 mai este una dintre cele mai încărcate zile din calendarul simbolic al României, o zi cu multiple valențe istorice, patriotice și europene. Pentru români, această dată nu înseamnă doar Ziua Europei, așa cum este tot mai frecvent prezentată oficial, ci și două momente de referință ale trecutului nostru: Ziua Independenței de Stat și Ziua Victoriei asupra fascismului.
Ziua Independenței – 1877
Începând cu 9 mai 1877, România și-a proclamat independența față de Imperiul Otoman, un act de afirmare națională ce avea să fie confirmat pe câmpul de luptă și recunoscut ulterior pe plan internațional.
În acea zi, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a rostit în Parlamentul României o declarație solemnă:
„Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare!”
Votul Camerei Deputaților a consfințit această decizie, iar a doua zi a fost adoptat și de Senat. România intra astfel în război alături de Rusia țaristă împotriva Imperiului Otoman, în ceea ce istoria avea să numească Războiul de Independență (1877-1878). Jertfa armatei române la Grivița, Plevna și Smârdan a fost uriașă, iar victoria a deschis drumul către recunoașterea internațională a suveranității statului român, consfințită prin Tratatul de la Berlin (1878).
Totuși, acum câțiva ani, din motive care scapă oricărei logici, Parlamentul a decis să mute Ziua Independenței pe 10 mai, întrucât dupa declararea de către corpul legiuitor a independenței pe 9 mai 1877, aceasta a fost aprobată de domnitorul Carol I a doua zi.
Ziua Victoriei – 1945
La 9 mai 1945, la ora 23:01 (ora Moscovei), intra în vigoare actul de capitulare necondiționată a Germaniei naziste, semnat cu o zi înainte la Berlin. Astfel lua sfârșit, în Europa, cel de-Al Doilea Război Mondial, conflictul care a făcut peste 60 de milioane de victime și a schimbat fața continentului.
Pentru România, această zi are o încărcătură specială: peste 800.000 de militari români au luptat în război, iar zeci de mii au murit atât în Est, cât și în Vest. După 23 august 1944, România s-a alăturat coaliției antihitleriste, contribuind la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei și Austriei. Victoria finală împotriva regimului nazist a însemnat, pentru popoarele europene, un nou început, chiar dacă, pentru o parte dintre ele, inclusiv România, acest nou început a fost urmat de decenii de dictatură comunistă.
Până în anii ’90, 9 Mai era sărbătorită ca Ziua Victoriei împotriva fascismului. Festivitățile publice marcau eroismul armatei române și sacrificiul făcut de popor pentru a înfrânge totalitarismul nazist.
Ziua Europei – 1950
În prezent, 9 mai este promovat oficial în România drept Ziua Europei, o sărbătoare instituită în 1985 de Comunitățile Europene, în amintirea declarației din 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, considerată actul fondator al construcției europene.
Declarația Schuman propunea crearea unei Europe unite economic și politic, pentru a elimina riscul unui nou război. În România, această sărbătoare a căpătat o amploare tot mai mare după aderarea la Uniunea Europeană în 2007, eclipsând treptat celelalte două semnificații istorice ale zilei de 9 mai.
Tradiție ignorată?
În ultimii ani, autoritățile române par să fi abandonat treptat marcarea publică a Zilei Victoriei, preferând să promoveze exclusiv dimensiunea europeană a zilei de 9 mai. Ziua Victoriei a dispărut aproape complet din programul manifestărilor publice, în ciuda caracterului său istoric incontestabil și a faptului că este celebrată oficial în multe alte state europene.
Această omisiune pare să reflecte o tendință de aliniere politică totală la viziunea Bruxelles-ului, unde evocarea victoriei din 1945 este adesea asociată cu Rusia și, implicit, cu o simbolistică politică ce incomodează în actualul context geopolitic.
Astfel, dintr-un exces de conformism sau servilism diplomatic, cum susțin unii istorici și jurnaliști, autoritățile române au renunțat la una dintre cele mai importante borne ale memoriei colective: victoria asupra regimului nazist și comemorarea milioanelor de victime care au plătit prețul libertății.
9 Mai nu este doar Ziua Europei. Este o zi complexă, cu rădăcini adânci în istoria și identitatea noastră. A ignora sau a selecta arbitrar ce anume marcăm din această zi echivalează cu o amputare a memoriei naționale. Respectul față de trecut nu ar trebui să fie negociabil, nici măcar din motive de oportunitate diplomatică.
