Tot despre alegeri. Dar într-o altă cheie. Una care ar trebui să deschidă o poartă. Și să închidă cu zgomot o ușă. O ușă îndărătul căreia se îngrămădesc 30 de ani. Ultimii 30 de ani. Alegerile euro-parlamentare de duminică au drept principal câștigător nu o alianță sau un partid, ci un procent. Da, da, un procent. Procentul este de 51% și indică prezența la vot a românilor cu ocazia acestor alegeri. O cifră peste așteptări, mai ales când vorbim de euro-parlamentare, adică de alegeri care, în general, oferă o miză prea puțin atractivă pentru populație.
O cifră care a dat peste cap orice sondaj. De aici trebuie pornit. De la acest 51%. Sigur că a fost și un vot anti-sistem. Un vot prin care românii au taxat, printre altele, încăpățânarea liderului PSD, Liviu Dragnea, de a-și rezolva propriile probleme cu justiția. După cum s-a văzut, acest gen de încăpățânare nu a ajutat la nimic: PSD a pierdut alegerile, iar Dragnea libertatea. Dar dacă vom analiza ultimele alegeri doar în cheie anti-PSD, riscăm să ne învârtim în cerc. Apariția altor jucători importanți pe scena electorală și creditul de care s-au bucurat ei (USR-Plus, înainte de toate), arată că românii caută noi variante.
Și alt gen de răspunsuri. Nu neapărat în ceea ce privește doctrina sau programul politic. (Până la urmă, de pe agenda acestor alegeri euro-parlamentare, a lipsit tocmai…Europa). Oamenii nu se mai mulțumesc doar să spună că s-au săturat: de traseiști, de hoți, de alți oameni fără cuvânt, de…și de… Pentru asta ar fi fost suficient să nu vină la vot, nu? Ei bine, ei au venit. În număr uriaș. Și, în felul acesta, au spus cât se poate de clar că-și doresc altceva. Și altfel. Iar 51% și nu 26, 23% ori 20, 51% sau 23,68% trebuie să fie busola care arată drumul. Noul drum.
Nu doar pentru PNL și USR-Plus, ci chiar și pentru PSD. După 30 de ani în care România nu a mers nici la stânga și nici la dreapta, ci mai mult în jos, este momentul unei schimbări de direcție. Iar asta au decis-o alegătorii, nu clasa politică.
