As fi vrut sa-l am comandant pe ofiterul Chiries. Instructia n-ar fi existat daca ar fi inceput o discutie despre istoria neamului, despre cei care s-au jertfit, despre monumentele care le sunt ori ar trebui sa le fie inchinate. Nu mi-a fost comandant, insa mi-a ordonat zambitor sa-mi redescopar sentimente de care, poate, m-as fi rusinat in aceasta epoca a integrarii, a globalizarii. De la domnul Corneliu Chiries am (re)invatat ce este patriotismul, trairea aceea simpla si mandra despre tara ta si ai tai inaintasi. M-a obligat cu infinita blandete sa ma redescopar ca roman, sa cred ca m-am ridicat dintr-un neam de soi, ca niciodata nu este prea putin cuvantul bun despre ce a fost si despre cum ar trebui sa fie in tara asta. A avut un cult al eroilor din trecut, dar, mai ales, a avut un cult al oamenilor de langa domnia sa, pe care i-a iubit si i-a povatuit cu o dragoste parinteasca. Va multumim, domnule colonel, pentru toata invatatura de minte si inima, dar ne pare rau ca nu am apucat sa parcurgem intreaga lectie a romanismului adevarat. Mergeti impacat langa eroii pe care i-ati iubit cu atata ardoare! Noi ne ridicam drepti in picioare si, cu mana pe inima, dam onorul ostasului Corneliu Chiries. (N.B.)
|
|
© Deșteptarea - unicul ziar tipărit din Bacău, neîntrerupt, de 36 de ani.
