– elevii provin din familii greu încercate de viață și cu o situație financiară precară – ei au fost selectați prin intermediul bisericii – profesorii implicați în acest proiect oferă meditații voluntar

Am auzit accidental despre proiectul derulat de Biserica “Sf. Ioan” din Bacău. Mi-a vorbit despre el Elena Nechita, profesor pensionar, mama eroului băcăuan Gheorghe Nechita, căzut la Revoluția din ’89. Ne-am întâlnit la un eveniment de comemorare a eroilor Revoluției și m-a întrebat printre altele dacă nu cunosc copii necăjiți care provin din familii sărace și care au nevoie de ajutor la lecții. Mi-a explicat apoi că în fiecare zi de sâmbătă, copiii interesați pot beneficia cu titlu gratuit de medidații la Centrul Cultural Cateheric Sf. Ioan Botezătorul” din cadrul Protopopiatului Bacău, Parohia “Sf. Ioan”.

La acea vreme, am reținut informația cu promisiunea de a onora invitația făcută. Și iată că într-o zi de sâmbătă în care ningea ca-n povești în Bacău, am trecut pragul Bisericii “Sf. Ioan”. Mă însoțea sentimentul musafirului neanunțat, nesigur că va găsi gazda acasă. Primul instinct a fost acela de a intra în biserică pentru a-i surprinde la lucru pe elevi și profesori.

Cum am deschis ușa lăcașului de cult, m-a întâmpinat puhoi de lume, cu lumânări aprinse, mese întinse cu panacide aduse de enoriași și preoți ce citeau acatiste cu numele celor adormiți. Nu aveai unde să arunci un ac! Atunci, pe loc, am realizat că de fapt a început postul, iar credincioșii veniseră cu ofrandă la biserică pentru că era sâmbăta morților.

Meditațiile se țin la Centru

Ușor descumpănită am făcut pasul înapoi, părăsind biserica. Mi-am spus (precum musafirul neanunțat) că ar fi fost mai bine dacă sunam înainte! Cu o fărâmă de speranță am pus mâna pe telefon și am apelat-o pe Elena Nechita. Profesoara era acolo, la biserică, dar în clădirea de vis-a-vis unde funcționează Centrul Cultural Cateheric “Sf. Ioan Botezătorul”. Însuflețită la gândul că nu făcusem drumul degeaba am urmat instrucțiunile și am ajuns în camera de meditații.

Copiii erau așezați la mesele de lucru și ascultau docili explicațiile profesorului de limba și literatura română. Nu am vrut să-i deranjez de la lucru, așa că m-am așezat pe un scaun ca simplu spectator. Apariția mea i-a făcut pe copii să fie puțin stingheri. Cursul a fost însă reluat firesc continuând șirul noțiunilor de gramatică. Deodată m-am trezit în lumea complementului de mod, a algoritmelor substantivului, a complementului circumstanțial de loc, subordonate, adverbe de timp, de fel, de mod etc. O pagină demult uitată pentru mine, însă, care începea să se rescrie timid o dată cu rememorarea noilor definiții și exemplelor aferente.

“Am în grupă 27 de copii! Au fost și mai mulți într-o vreme, însă, au mai absentat probabil pe fondul virozelor. Lucrez doar cu copii necăjiți care nu au posibilitatea de a face medidații cu profesorii de la școală. Mulți dintre ei au doar un părinte, iar alții nu mai au deloc și sunt în grija rudelor. Sunt copii buni care vor să fie ajutați atât timp cât vin aici, la biserică. De regulă, ne întâlneam doar sâmbăta, dar de ceva vreme, le-am propus să ne vedem și joia, după ore, având în vedere că se apropie simularea la evaluarea națională. După ce am ieșit la pensie în urmă cu 5 ani, lucrez în continuu cu elevii, în memoria fiului meu care nu mai este!”, declară prof. Elena Nechita

La masa de lucru am întâlnit atât elevi de clasa a VIII-a care se pregătesc pentru evaluarea națională, dar și elevi de clasa a V-a care vin la meditații pentru că au nevoie de îndrumare. Și o primesc! Una din fete a primit chiar un telefon de la profesoară, iar Elena Nechita îi plătește lunar abonamentul ca eleva să o poată suna de fiecare dată când are neclarități la lecții.

Tuturor le pune la dispoziție materiale didactice și pentru o mai bună imagine de ansamblu, profesoara le face planșe explicative. Pe unele le scrie acasă, pe jos, în sufragerie, pe altele le face la biserică, în timpul slujbelor, în perioadele mai puțin aglomerate, atunci când poate lucra pe masă, undeva în spate, departe de ochii lumii. Sunt gesturi mici, făcute din suflet!

După alte câteva exemple și analize pe text, lecția s-a încheiat. O parte dintre copii s-au retras și au plecat acasă, iar alții au rămas pe loc pentru că urma ora de pregătire la matematică. Surpriza cea mare a venit în momentul în care am aflat că la oră urma să vină prof. Vasile Cautiș, fost director la Colegiul Național “Vasile Alecsandri” și el pensionar.

“Fac voluntariat la Biserica «Sf. Ioan» de 3 ani de zile. Locuiesc în vecinătate și vin cu drag să-i învăț pe copii matematică! Am colaborat înainte și cu FSC care derulează proiecte similare la Școala «Domnița Maria», dar distanța era prea mare până acolo și am renunțat după un timp. Satisfacția muncii tale o ai atunci când vezi rezultatele elevilor! Încerc să-i scot la liman pe toți pentru că nu este vina lor că provin din familii cu diverse probleme!”, declară prof. Vasile Cautiș.

Activitatea de la Centrul Cultural Cateheric Sf. Ioan Botezătorul” nu le este străină enoriașilor din parohie. Mulți dintre cei care vin la biserică cu pachete trec pragul centrului și le aduc copiilor colăcei, plăcinte sau fructe.

Alte articole