– Vă propun să începem discuţia noastră de la o constatare: sunteţi la al treilea mandat, aţi fost susţinut de PDL, iar din 2016 sunteţi membru PSD. Trecerea la un alt partid a însemnat şi o schimbare de optică, de doctrină în abordarea problemelor comunităţii?

– Ca membru al primului partid din care am făcut parte nu am avut susţinere, nu am fost sprijinit, nici la nivel de filială şi nici la Consiliul Judeţean, băteam la uşi închise. Trecerea la PSD a însemnat o altă deschidere, proiectele mele, ale administraţiei locale au început să prindă contur, am primit diferite finanţări, ceea ce este un pas înainte faţă de anii trecuţi, iar noi acordăm o mai mare atenţie problemelor sociale, investiţiilor care au menirea de a îmbunătăţi confortul şi viaţa oamenilor. Acum, repartizarea bugetului se face pe criterii clare, nu pe apartenenţa la un partid sau altul.

– În 2008, când aţi fost ales primar, în comună erau câteva proiecte finalizate, altele le-aţi preluat. Care a fost zestrea din infrastructură cu care aţi pornit la drum?

– Nu am preluat nimic nefinalizat. Prin SAPARD se finalizase un proiect de alimentare cu apă a satelor Parava, Drăguşani şi Rădoaia, nu în întregime, dar atât au permis ghidurile de finanţare. Am participat la acel proiect, deoarece, în perioada 2004-2008, am fost viceprimar. Tot împreună cu fostul primar am finalizat noul sediu al Primăriei, în care ne-am mutat în 2007. Ca prim proiect propriu, a fost „Modernizare drum comunal DC 109”, pe o lungime de 3,2 km, în valoare de 2,5 milioane de euro, în satul Drăguşani, cu fonduri europene, prin AFIR, un proiect integrat, cu mai multe componente, după care a urmat canalizare în satele Parava şi Drăguşani, plus Staţie de epurare, la care am adăugat proiectul de alimentare cu apă şi canalizare a satului Teiuş, la care, însă, mai avem de remediat câteva probleme tehnice. Deoarece nu am primit aprobare pentru un centru cultural în satul Rădoaia, am amenajat doar un centru After Scool, în şcoală, dotat cu calculatoare, maşini de gătit şi spălat, însă, din păcate, nu este folosit, din lipsă de personal calificat. Aici funcţionează doar partea de IT. Am accesat fonduri şi pe componenta culturală şi am înfiinţat un centru de păstrare şi valorificare a tradiţiilor culturale, dotat cu toată aparatura necesară, demarând astfel festivalul „Ziua comunei Parava”, stabilită pe 8 septembrie. Vreau să vă spun că această tehnică este extrem de folositoare pentru fermierii subvenţionaţi de APIA, cu ajutorul ei specialiştii de la această instituţie pot viziona poziţionarea fiecărei parcele introdusă în proiect.
Acum suntem în faza de demarare a lucrărilor pentru finalizarea drumului din Drăguşani până la capăt, după care asfaltăm şi Teiuşul, o lucrare prioritară, astfel ca, până în 2020, la finalizarea acestui mandat, să pot spune că toată comuna este asfaltată, alimentată cu apă (investiţie finalizată) şi canalizată. O problemă ar fi cu drumul judeţean care străbate Parava şi Rădoaia, cu ieşire prin Dumbrava, la Oneşti, aflat într-o stare destul de proastă. Oneştiul fiind un oraş mort, din punct de vedere economic, lumea din Gura Văii, Dumbrava vine, prin Rădoaia, în Bacău, la cumpărături, de aceea acest drum trebuie urgent să intre în modernizare.

PUBLICITATE

– Canalizare unde mai aveţi de introdus?

– În satul Rădoaia avem proiectul făcut, am prevăzut anul acesta în buget bani pentru actualizarea lui, lucrare care va fi finanţată prin PNLD 2., cu o continuare în Parava şi Drăguşani, acolo unde terenul se pretează. Un lucru pozitiv este şi faptul că am reuşit să facem un model de contract cu toţi abonaţii, am făcut branşamente individuale, contorizate. Facturăm consumul, trimitem, prin personalul nostru, la fiecare consumator sumele, astfel că nu avem probleme, cum am auzit că mai sunt în alte comune. Noi nu am predat instalaţia de alimentare cu apă la CRAB, deoarece o parte din instalaţie trece pe proprietăţi private, iar accesul, în caz de necesitate, nu este asigurat. Probabil, în anii următori, vom fi nevoiţi să predăm toată instalaţia la CRAB.

– O altă sursă de finanţare este şi prin GAL. Aţi depus proiecte anul acesta pentru finanţare?

– Am fost membru al GAL „Bacăul Verde” şi, în 2014, am accesat fonduri europene pentru achiziţionarea unui buldoexcavator. Acum s-a schimbat denumirea în GAL Tamasidava şi vom depune un proiect pentru achiziţionarea unui camion, dotat cu mai multe accesorii, inclusiv de deszăpezire, foarte necesar pentru comună.

– Recent s-a procedat la repartizarea bugetului la nivel de judeţ. Care este distanţa dintre speranţe şi decepţie?

– N-am auzit pe nimeni că-i ajung banii. Niciodată nu ajung. Important este ca noi să-i chibzuim bine. Din puţini, putem face mulţi, cu planificare, economie şi investiţi cu folos. Repet, investiţi cu folos, deoarece banul nu are valoare în sine, ci în bunuri şi servicii. Eu ştiu cât de greu se adună banii de la buget, văd aici, în comună, de aceea nu ne permitem să-i risipim.

– Educaţia, cultura, sănătatea, domnule primar, sunt componente importante ale activităţii administraţiei locale. Au mai rămas bani şi pentru aceste domenii?

– În anii din urmă am analizat în CL urgenţele din învăţământ şi cultură, la Sănătate stăm bine, şi am investit în reabilitarea şcolilor, în dotări. La Rădoaia, printr-o finanţare PFHARE, am construit un nou corp de şcoală, a fost reabilitată şi şcoala veche, cu geamuri din termopan, centrală termică, apă curentă, însă mai sunt multe de făcut, cum ar fi un grup sanitar în interior. De altfel, aceeaşi problemă o avem la toate şcolile din comună. La Parava am construit, prin centrul bugetar, o grădiniţă nouă, modernă, în formă de hexagon, cu trei săli de clasă, centrală termică, grupuri sanitare pentru fiecare clasă, apoi am preluat-o noi, şi am finalizat-o. Este o mică bijuterie. De asemenea, la Şcoala Parava avem un proiect de reabilitare termică, amenajarea de grupuri sanitare în interior, cu finanţare prin POR, iar la Drăguşani am înlocuit tâmplăria, cu una de termopan. Avem două microbuze şcolare, care asigură transportul elevilor la şcoala din centru. Comuna Parava nu are un cămin cultural. Avem un studiu pentru construirea unui cămin, însă nu avem teren, am discutat în CL posibilitatea cumpărării unui teren, normal că la km zero, astfel ca în 2-3 ani să reuşim construirea unui centru cultural, cu multiple funcţionalităţi, mai ales că tinerii îşi doresc un asemenea spaţiu.

– Parava, geografic, nu are acces direct la un drum naţional, la calea ferată, o despart doar cinci km. V-au bătut investitorii la uşă? În ce constă, acum, puterea economică a comunei?

– În primul rând, taxele şi impozitele achitate de ţărani, funcţionari etc., mai sunt şi câteva magazine. Pe teritoriul comunei au sediul social două firme, una profilată pe produse de balastieră, betoane şi transport, însă nu are punct de lucru la noi, alta are sediul la Răcăciuni, cu punct de lucru în Parava, cu activităţi de construcţii rutiere. De aici vin sume importante la bugetul local. Deocamdată, mari investitori nu ne-au…deranjat. Mulţi localnici sunt plecaţi în străinătate, alţii, nu puţini, prin tradiţie, merg să muncească, temporar, la diferite ferme agricole. Mai avem 120 de dosare la legea venitului minim garantat. Cam atât.

– Situaţia satelor româneşti nu este – şi nu a fost – una roz. Câteva lucruri, unele importante, s-au mai schimbat, însă fondul a rămas acelaşi: sărăcie, lipsa locurilor de muncă, a investiţiilor, paradoxal nici agricultura nu mai dă randament. Şi ar mai fi multe de inventariat. De mâine, cumulaţi funcţia de ministru al Dezvoltării, al Agriculturii şi al Administraţiei. Cu experienţa pe care o aveţi, care ar fi măsurile pe care le-aţi lua? Adăugaţi şi faptul că este posibil ca, în următorii ani, cei plecaţi în ţări străine să se întoarcă acasă.

– Nu m-am gândit şi nici nu mai tind la asemenea funcţii. Îmi place meseria de ţăran, însă accept provocarea. Da, mai ales ultima afirmaţie ar trebui să ne dea serios de gândit. Mulţi dintre cei plecaţi trimit bani acasă, alţii se întorc şi vor să investească banii în ceva util. Şi-au făcut case, acum vor să-şi investească banii, ceea ce este un lucru pozitiv. Ce ar trebui să facă Guvernul? Multe. În primul rând ar trebui să orienteze politica spre o altfel de agricultură. Proprietarii de terenuri sunt oameni în vârstă, nu au resurse materiale şi fizice pentru a le mai lucra la parametri productivi. Au apărut câţiva tineri, care au achiziţionat utilaje şi iau terenuri în arendă, însă şi aici este o problemă, proprietarul nu mai beneficiază de subvenţie. Trebuie gândit ca în Germania, ca în Franţa, unde pământul este lucrat în forme asociative, productive, integrate, de la arat, până la produsul finit. Ce se întâmplă acum, este o crimă: mii de hectare rămân nelucrate. Pământul să-l lucreze cine poate, are cu ce şi se pricepe, iar proprietarii să fie acţionari, să primească cotă parte, sau minţile luminate să găsească o formulă care se pliază pe situaţia din fiecare zonă a ţării. Am să vă dau un exemplu de la noi: la Teiuş, toate dealurile au rămas nelucrate ani la rând. A venit un tânăr din Răcăciuni, a stat de vorbă cu oamenii şi a trecut la treabă, iar acum toate terenurile sunt pline de rapiţă. E ceva! Este necesară o legislaţie clară, discutată la nivel de ţară cu fermierii, cu ţăranii, cu asociaţiile, şi într-un an, se poate aplica. Este adevărat că sunt necesare sume importante de bani, trebuie rezolvată grabnic proprietatea, apoi cadastrul. Eu am început, am finalizat importante suprafeţe, aştept să le înmânez oamenilor Cartea Funciară. Este o muncă titanică, dar extrem de importantă, atât pentru oameni, cât şi pentru administraţie, pentru bugetele locale. Vă daţi seama ce ar însemna o agricultură integrată: producţie, locuri de muncă, bunăstare. Voi mai apela la un alt exemplu, tot de la Parava. Mulţi cetăţeni, mulţi tineri, se ocupă de legumicultură, concurăm cu Pînceşti. Aţi văzut, încă de la intrarea în comună, multe solarii, terenuri pregătite pentru cultura legumelor. Aceşti oameni mucesc, în familie, suprafeţe importante. Mulţi au accesat fonduri europene, cultivă, transportă, valorifică pe piaţa liberă, au contracte cu diferite societăţi. Aici, un investitor ar putea înfiinţa o fabrică de conserve. Piaţă este. Ar fi următorul pas. Bunăstarea nu vine deodată, ci pas cu pas, zi de zi, cu muncă, cu pricepere. Aş schimba urgent Legea achiziţiilor publice, actuala este stufoasă, restrictivă, ineficientă, mâncătoare de timp, burduşită de birocraţie.

– Care sunt satisfacţiile unui primar?

– Fiecare proiect, cât de mic, finalizat, este o satisfacţie. De ani şi ani, tinerii din comună ne-au solicitat un teren de sport, nimeni nu a reuşit. Eu sunt mare amator, am şi jucat fotbal în tinereţe. Acum avem teren de fotbal. Mă duc mereu la teren, o vreme am şi jucat, acum am lăsat-o mai moale. Mă bucur că am reuşit să le fac acestor tineri o bucurie. În acelaşi timp sunt nemulţumit că nu avem cămin cultural, dar vom avea. M-aş bucura să mai treceţi pe aici în 2020, să vedeţi dacă am reuşit tot ce mi-am propus.

– Aveţi o meserie frumoasă, sunteţi inginer silvic. Nu vă face bine pădurea, aerul curat, de ce aţi părăsit-o?

– N-am părăsit-o, sâmbăta, duminica, când am timp, mă duc la pădure, am codrii mei, pădurile mele, plantaţiile mele, mă duc să le văd, să le simt cu cresc. Iubesc foarte mult pădurea. De la 14 ani am intrat în pădure. De ce am lăsat-o? În 2004 au venit oameni la mine şi mi-au sugerat să intru în politică, în administraţie. Am refuzat o vreme, până la urmă am acceptat, a intervenit şi familia, mi s-a sugerat şi de la nivel mai mare. Asta-i viaţa! Sunt fericit că mai am prieteni, colegi, ingineri, tehnicieni silvici, pe această funcţie. Nu sunt singurul în judeţ. Ba, aş putea spune că suntem mulţi pădurari primari.

– Vă salută lumea pe stradă?

– Da, am relaţii bune cu toţi cetăţenii. Ne salutăm reciproc. În Primărie nu poţi să-i mulţumeşti pe toţi, însă asta nu înseamnă că trebuie să uităm de politeţe, de respect.

– Aţi reuşit să vă încadraţi soţia la Primărie?

– Nu. Nici nu mi-a trecut prin minte. Soţia lucrează la APIA, la Centrul Local Răcăciuni. Ajunge unul din familie în administraţie, cineva trebuie să aibă grijă şi de casă. Am doi copii, băiatul a terminat liceul anul trecut, a încercat la Academia de Poliţie, nu a reuşit, acum este student la Facultatea de Drept. Fetiţa este în clasa a VIII-a, la Colegiul „Ştefan cel Mare” din Bacău. Am o familie foarte frumoasă, de care sunt mândru.

loading...

Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

2 COMENTARII

  1. Sa isi propuna toti primarii sa realizeze astfel de investitii pana in 2020 si Bacaul, Romania clar vor arata altfel! Succes si sa nu faceti rabat de la ceea ce v-ati propus!

LĂSAȚI UN MESAJ