În numele lui avem certitudinea milostivirii
Duminică vom auzi relatarea pătimirii și este foarte uşor să-l acuzăm pe Iuda, să-i acuzăm pe marii preoţi, pe iudei şi Pilat, ca responsabili ai condamnării la moarte a lui Isus. La o primă vedere ei sunt cei vinovaţi de uciderea lui, printr-o urzeală complice care merge de la trădare la ostilitate declarată.
Dar poate că acest mod de a vedea lucrurile este prea simplist pentru a fi corect. Moartea lui Isus pe cruce nu este imputabilă numai acelora care – într-un mod sau altul – au fost protagoniştii imediaţi ai arestării, procesului şi condamnării sale.
Ar fi confortant ca Isus Cristos să fi fost omorât numai de către mâna marilor criminali, deoarece cu ei noi nu am avea nimic de împărţit. Dar nu a fost aşa, şi nimeni nu este exclus de faptul de a-l fi respins în afara istoriei noastre pe martorul dreptăţii şi bunătăţii lui Dumnezeu.
Isus a fost condamnat pentru că a îndrăznit să spună: „Fericiţi cei săraci”, şi încă şi mai mult: „Vai vouă bogaţilor”; de asemenea pentru că a îndrăznit să spună: „Îţi sunt iertate păcatele”; pentru că nu a ţinut sabatul conform regulilor; pentru că nu a acceptat să fie proclamat ca rege de popor; pentru că a spus că trebuie să iertăm totdeauna; pentru că a spus că în împărăţia lui Dumnezeu, vameşii şi prostituatele pot „trece chiar înaintea” celui care profesează stricta observanţă religioasă; pentru că a îndrăznit să alunge negustorii din templu…
Isus s-a confruntat cu meschinătatea, egoismul, orgoliul, prezumpţia, laşitatea, răutatea, mediocritatea oamenilor: a oamenilor din timpul său ca şi a celor dintotdeauna, bogaţi şi puternici ca şi săraci şi lume obişnuită. Ceea ce l-a ucis pe Isus, nu a fost atât acţiunea criminală a cuiva, cât mai ales păcatele comune tuturor.
Acceptând în mod liber condamnarea sa nedreaptă şi moartea pe cruce, Isus a învins forţa anonimă şi de nestăpânit a „păcatului”, a acelui „rău” care se manifestă în mii de moduri în viaţa tuturor şi care ne este comună și nouă.
Cristos a murit pentru noi, pentru toţi oamenii: în numele lui avem certitudinea milostivirii lui Dumnezeu; de la el – înviat din morţi şi înălţat la dreapta Tatălui – primim în dar pe Duhul Sfânt, foc care arde păcatul, energie care sfinţeşte în dragoste.
Pr. Richardo-Dominic Baciu
