Prima lectură și Evanghelia din această duminică ne invită să reflectăm asupra locului pe care-l ocupă rugăciunea în viața noastră. Cartea Exodului ne arată puterea rugăciunii lui Moise. Datorită acestei rugăciuni poporul a ieșit triumfător din lupta cu dușmanii săi. Meditând asupra acestui text, ne este dat să înțelegem importanța și forța perseverenței în rugăciunea personală și comunitară.
În toată această lună octombrie, suntem invitați să dăm ascultare invitației Sfântului Părinte Papa Francisc, care ne trimite în misiune. Asemenea lui Moise, și noi suntem invitați să ne rugăm, pentru a-i susține pe toți aceia care anunță Evanghelia pe cele cinci continente ale lumii. Să nu uităm că mulți dintre ei sunt persecutați și amenințați zilnic. Ei au nevoie de ajutorul și sprijinul rugăciunii noastre personale și comunitare. Rugăciunea este cea care ne ajută să ne ajustăm din ce în ce mai mult cu Dumnezeu.
În Evanghelie, Isus le spune ucenicilor o parabolă despre necesitatea de a se ruga mereu fără să se descurajeze: E povestea unei văduve lipsită de orice ajutor. Ea caută să-și facă dreptate prin lege; însă judecătorul la care face apel rămâne surd la cererile ei. O experiență pe care poate mulți dintre noi am trăit-o. Din fericire, Evanghelia ne asigură că în cele din urmă totul se termină cu bine. Din cauza insistenței și perseverenței ei, judecătorul decide să-i facă dreptate pentru că nu mai suporta s-o vadă și s-o asculte la nesfârșit.
Și dacă Isus folosește această parabolă, o face pentru a ne vorbi despre Dumnezeu: dacă în această lume, un judecător nedrept, reușește totuși să facă dreptate; cu atât mai mult, Dumnezeu care ne este Tată, nu poate rămâne indiferent la cererile noastre. El nu este asemenea acestui judecător despre care ne vorbește Evanghelia; El este Tatăl nostru, un Tată care-și iubește fiecare copil în parte, și le dorește fericirea.
Parabola din Evanghelie se termină cu o întrebare ce ne este adresată tuturor: „Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?” Cel mai mare dușman al credinței noastre este descurajarea, atunci când suntem istoviți și nu mai vedem decât răul din jurul nostru. Isus ne previne în fața acestui pericol și ne îndeamnă să veghem, rugându-ne în orice împrejurare fără să ne descurajăm.
Pr. Cătălin Florea, AA
† DUMINICA a 29-a de peste an
