Vindecarea orbului din naştere, adică evanghelia din duminica a IV-a din Postul Mare, ne relevează efortul lui Isus de a pătrunde în noi cu lumina sa. Cuvintele evangheliei descriu pe scurt o minune pe care Mântuitorul a săvârşit-o. În trecere fiind, ne spune evanghelistul, Isus a văzut un orb. Altădată în evanghelie cei neputincioşi sunt cei care vin la Isus şi îl roagă să fie ajutaţi. De data aceasta Isus se apropie singur de el şi îi redă vederea.
Evanghelia de astăzi se centrează pe analogia şi opoziţia dintre orbirea fizică şi cea spirituală. Creştinii văd orbirea fizică din pasajul evanghelic ca pe o metaforă pentru orbirea spirituală care îi opreşte pe oameni să îl recunoască pe Isus şi să meargă la el. Astfel de episoade, de vindecări de orbi, mărturisesc puterea lui Isus nu doar de a vindeca orbul ochilor ci şi, mai presus de toate, orbul inimii.

Indiciul pe care ni-l oferă evanghelistul pentru a citi pasajul evanghelic pe cele două nivele, fizic şi spiritual, se găseşte la final: „Isus a zis: Am venit în lumea aceasta ca să fac judecată pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei care văd să devină orbi”.
Cuvintele tocmai spuse de Isus nu sunt valide doar pentru farisei, ci şi pentru oamenii zilelor noastre. Pentru a învăţa de la Isus trebuie mai întâi să admitem că suntem ignoranţi, pentru a fi vindecaţi trebuie mai întâi să recunoaştem că suntem orbi, pentru a fi iertaţi trebuie să ne mărturisim păcatele.

Nu ştiu dacă bucuria orbului vindecat a fost mai mare decât durerea de a constata că lumea este oarbă, că este siluit să dea mărturie falsă împotriva evidenţei, împotriva bunătăţii, dreptăţii, adevărului şi carităţii divine! Oamenii văd şi totuşi caută să se convingă că evidenţa îi înşală. Când era orb îl compătimeau ei; acum el vede răutatea din inimile lor şi trebuie să-i compătimească el pe dânşii.

Cristos ne-a vorbit despre o lumină, dar o lumină care nu trebuie ascunsă sub obroc, ci care trebuie să fie aşezată în candelabru pentru a lumina pe cei care sunt în casă; o lumină care trebuie să ne servească nu numai nouă, dar şi celorlalţi locuitori ai pământului care încă nu cred. Să recunoaştem astăzi că suntem orbi spiritual şi să ne rugăm: „Doamne, fă-mă să văd!”

Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sfântul Nicolae” Bacău



PUBLICITATE