Dumnezeu a dat o singură poruncă: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău!” Toate celelalte porunci au apărut spre a indica concret cum poate fi iubit Dumnezeu în orice moment și în orice împrejurare a vieții. Cine nu crede în iubirea lui Dumnezeu, nu va respecta nici codul moral față de aproapele. Legea nu are numai un caracter moral în Cristos, ci un caracter plenar, divin. Prin aceasta ni se arată că el este autorul legii și toate celelalte gravitează în jurul lui, așa cum spunem noi că planetele gravitează în jurul soarelui și acest adevăr este veșnic.
„Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Adăugând cuvintele „ca pe tine însuți”, Isus ne-a pus în fața unei oglinzi pe care nu o putem minți; ne-a oferit o măsură infailibilă pentru a ne da seama dacă îl iubim sau nu pe aproapele. Știm foarte bine, în fiecare circumstanță, ce înseamnă să ne iubim pe noi înșine și ce dorim ca ceilalți să facă pentru noi. Să ne fie clar, Isus nu spune: „Ceea ce altul îți face ție, fă-i și tu lui”.
Aceasta ar fi legea talionului: „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Ci spune: ceea ce ai vrea ca altul să-ți facă ție, fă-i tu lui (cf. Mt7,12), ceea ce este cu totul altceva.
Omul, pentru a fi creștin autentic, nu poate să nu iubească și să nu subscrie la acest plan divin, asemenea lui P. Ricoeur care zice: „Viața mea interioară este izvorul relațiilor vieții externe. În opoziție cu înțelepciunea provenită din meditația și contemplația de la sfârșitul păgânismului grec și oriental, dincolo de cel indian, predicarea Evangheliei nu a mai pus în opoziție existența și faptele, internul față de extern, teoria față de practică, rugăciunea față de viață, credința față de fapte, Dumnezeu față de aproapele.
Întotdeauna când comunitatea creștină se fărâmițează sau credința decade, acest lucru se întâmplă când se părăsește lumea și responsabilitățile sale și se reconstruiește un mit al interiorizării. Atunci Cristos nu mai este recunoscut în persoana săracului, a exilatului, a prizonierului” (cf. Messaledell’Assemblea Cristiana, p. 790).
Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sf.Nicolae” Bacău
