Evanghelia din această duminică, a XVIII-a de peste an, ne vorbește despre două gesturi pe care Isus le-a făcut: vindecarea bolnavilor și înmulțirea pâinilor. În fața acestor minuni nu trebuie să pierdem din vedere un lucru important ce ne este relatat în evanghelie: mila care l-a cuprins pe Isus la vederea acelei mulțimi suferinde și flămânde. În fond, această milă care se va concretiza în gesturi salvatoare revelează iubirea nemărginită pe care Isus Cristos (şi prin El Dumnezeu) o nutrește pentru creaturile sale abătute și flămânde. Mai mult, El singur este sursa adevăratelor vindecări sau sursa acelei hrane care satură cu adevărat.

Isus foloseşte pâinea ca semn al adevărului cuprins în mesajul mântuirii, hrănindu-ne credința cu convingerea împlinirilor mesianice. Această pâine ne amintește de gestul lui Isus care „a luat pâinea, a ridicat ochii spre cer şi aducând mulţumiri, a frânt-o”, și care este, practic, același cu gestul de la instituirea Euharistiei (cf. Mt 26,26-28). Intenţia evanghelistului Matei este clară: pâinea înmulţită trebuie să ne amintească de pâinea euharistică, iar Isus este „pâinea coborâtă din cer” cu menirea de a satisface dorinţele legitime – trupeşti şi sufleteşti – ale omului.

Isus a săturat oamenii care erau înfometaţi. Acest fapt ne arată că Împărăţia lui Dumnezeu, despre care Cristos declară că a sosit (cf. Lc 17,21), nu este din această lume, dar este în strânsă legătură cu aceasta. Mulţimea l-a urmat pe Isus spre a-i asculta cuvântul. Acum, Vestea cea Bună, pe care el o proclamă, nu se poate reduce numai la o săturare corporală. Esenţialul este altul, înmulţirea pâinilor este semnul unităţii Bisericii prin iubire.

Pentru fiecare creştin, participarea la banchetul euharistic trebuie să devină izvorul unei încercări de promovare umană, în care toţi şi fiecare în parte să fie recunoscuţi în demnitatea lor fundamentală de persoană în sânul unei singure şi mari familii.
Semnul prezenţei lui Isus Cristos între noi, până la sfârşitul istoriei, este Euharistia, adevăratul izvor al creştinului. În această mană cerească se află concretizată iubirea supremă a lui Dumnezeu devenită umană şi vizibilă în Fiul său. Fraţilor, cine ne va putea despărţi de dragostea lui Cristos?” (Rom 8,35). Cine ne oprește să nu gustăm din această pâine?

Pr. Richardo-Dominic Baciu


PUBLICITATE