Locuiesc in camarute de câtiva metri patrati. Se straduiesc sa pastreze curatenia in micul lor univers domestic. Incearca sa traiasca normal, desi holurile mizerabile, mirosul pestilential care vine din beci, sobolanii si tântarii le amintesc mereu ca sunt locatari ai unui bloc-ghetou. Acum au ramas si fara apa calda fiindca CET a decis sa pedepseasca asociatia de proprietari pentru datorii. Locatarii despre care vorbim sunt cu plata intretinerii la zi. Li s-a intâmplat si in alti ani sa sufere pe nedrept astfel de masuri. S-au plâns autoritatilor, dar nimeni nu are timp si interes pentru ei.
Pe strada Victor Babes se afla unul dintre blocurile cele mai insalubre din municipiul Bacau. Mirosul de apa statuta se simte de departe si te indeamna sa faci cale intoarsa. Peretii sunt murdari si coscoviti. Daca rezisti si treci de usa de la intrare descoperi ca in acest bloc traiesc oameni care se zbat zi de zi pentru a ramâne pe linia de plutire. Aceasta, in ciuda faptului ca petrec iernile in frig, iar verile fara strop de apa calda la dus, invadati de tântari si sobolani. Blocul lor este oaia neagra a asociatiei de proprietari, din cauza datoriilor acumulate de unii locatari. De la inceputul acestei saptamâni, CET le-a inchis vana de apa calda. „Abia am primit adresa de la CET, e «calda», ne-a declarat Emil Roscan, presedintele Asociatiei de proprietari 47. Din cauza datoriilor se ia aceasta masura. Cele mai multe sunt din acest bloc.”
Pentru altii s-au gasit fonduri
Cei care isi rup de la gura pentru a plati intretinerea cred ca masura este nedreapta si sunt suparati ca autoritatile locale nu au miscat un deget pentru ei. „Tevile sunt putrede, explica seful de scara, Radu Cocirlea. Este apa de un metru in beci. Ni s-a promis ca se reabiliteaza blocul asta, iar cei cu datorii vor fi obligati sa le plateasca. Nu ar fi o investitie atât de mare reabilitarea, fiindca stam in niste camere ca niste cutiute. Noua, ca sa aducem vidanja si a goli subsolul, ni s-au cerut 60 de milioane de lei vechi. De unde sa scoatem atâtia bani?” Radu Cocirlea spune ca in vecinatate se afla un bloc asemanator cu al lor, „adica tot de garsoniere. Ala a fost reabilitat, facut de lux. Era cu grup sanitar la comun, pe hol, iar acum fiecare garsoniera are baie. De ce acolo s-a putut?”
Un bloc al oamenilor necajiti
Blocul este unul al oamenilor necajiti. „Aici stau oameni saraci, mai spune seful de scara. Multi traiesc din alocatia copiilor. Nu gasesc de munca, nu au ajutor, sunt vai de ei. Sigur ca fac datorii.” Toti au probleme financiare, dar unii reusesc sa-si achite datoriile. Vestea ca au ramas iar fara apa calda nu i-a luat prin surprindere. An de an sunt pedepsiti la gramada, pentru datoriile altora. „Eu si sotia suntem pensionari, ne-a povestit Costica Hostina. Nu lasam datorii de pe o luna pe alta, ca sa nu ne depaseasca posibilitatile. Intâi platim lumina, intretinerea si darile la stat. Ce mai ramâne…” Locatarul spune ca acest efort nu le asigura si confortul la care ar avea dreptul. „Daca ne opreste apa calda, ce facem? Traim si asa intr-un focar de infectie. Va fi si mai grav.”
Cândva, aici era frumos
Conditiile de locuit sunt groaznice, insa costurile de intretinere bat recordurile. Maria Simion traieste dintr-o pensie de boala. Este singura, daca nu pui la socoteala cele doua pisici care ii tin de urât. De câteva luni, bugetul ei nu mai face fata cheltuielilor. „A trebuit sa platesc intr-o luna 150 de lei pierderi de apa. Se stia unde este defectiunea, dar asociatia ne-a repartizat consumul la toti. Ne-au revenit 150 de lei de persoana. De atunci nu reusesc sa-mi mai revin cu banii.” Maria Simion locuieste de 20 de ani in acest bloc. „Când m-am mutat era frumos. Acum este un chin, un calvar. Suntem mereu amenintati cu sistarea apei, a caldurii. Mirosul din bloc este de nesuportat, dar nu se face nimic. M-as muta oricând de aici, dar unde? La morga?” Traiul in acest bloc nu este doar un chin. Cei care isi duc zilele aici sunt in pericol zi si noapte. S-au obisnuit cu calvarul, cu riscul, dar spera ca, spunându-si povestea, vor primi un ajutor de undeva. „Fundatia blocului este sub apa de multi ani, spune ingrijorat Radu Cocirlea. Daca vine un cutremur, se duce blocul. E putred.”
Doina Mincu
