De câțiva ani în Occident, de puțin timp la noi, se vorbește de un nou tip de comportament alimentar. Motivul? Schimbările climatice care ne înfricoșează, dar care ar putea fi „controlate” inclusiv prin dietă. Prin urmare ni se recomandă să nu mai fim vegetarieni sau omnivori, ci pur și simplu… climatarieni.

Să fie o găselniță a producătorilor de alimente sau a nutriționiștilor pentru a scoate mai mulți bani din buzunarele clienților? Mulți susțin că nu, iar un ziar onorabil precum New York Times a inclus conceptul în lista sa de cuvinte noi legate de mâncare încă din 2015, deși noțiunea a apărut în 2009. Tot în 2015 a căpătat notorietate și pe rețelele de socializare. Astăzi, climatarienismul devine un model de comportament urgent, recomandat chiar de Națiunile Unite.

În limba română „climatarian” sună cam ciudat, dar când e vorba de sănătatea planetei nicio măsură nu poate fi ciudată. Gata cu salatele compuse alandala și mai ales exotic, gata cu orice friptură la grătar sau la tigaie. Jurnaliștii cotidianului american pomenit mai sus au definit climatarianismul ca „dieta care are ca scop principal să stopeze schimbările climatice. Aceasta include consumul de produse locale (pentru reducerea cantității de energie consumată pentru transport), consumul de porc și pui în loc de vacă și oaie (pentru limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră) și folosirea în întregime a alimentelor (inclusiv cotoare de mere, crusta brânzeturilor sau cojile legumelor)”.

Prin urmare, ajungem tot la vorba românului: cea mai bună legumă e porcul!

Vorbind serios, înțelegem că suntem îndemnați să alegem alimentele în funcție de sezon (nu pe cele crescute în seră, cu mare consum de energie), de proximitatea producerii lor și de amprenta de carbon alimentară.
Pare cam complicat, dar strămoșii noștri, se vede treaba, erau climatarieni sadea.

Înapoi la natură!