Am auzit tot felul de expresii, care mai de care mai celebre. Cum că viața e făcută din emoții sau din mai știu eu ce. Foarte adevărat! Dar sunt suficiente emoțiile? Sigur s-ar crea polemici și nu e nici timp și nici locul cel mai potrivit. Însă nu putem lăsa deoparte o poveste simplă a unui om. Un om care prin tot ce-a făcut în viața lui ne arată că se poate. Dacă vă imaginați că e un nume celebru, greșiți. E un om simplu, din Bacău, care toată viața a lucrat ca maistru tipograf și acum a ieșit la pensie. Să aflăm toată povestea, chiar de la Vasile Ciobanu. (Fl.Ș.)

„Din 1968 am lucrat numai în tipografie și acum am ieșit la pensie. Și soția mea a ieșit tot acum la pensie, după 33 de ani de muncă în confecții. Viața nu a fost îndestulătoare, dar a fost frumoasă pentru că mi-a plăcut meseria pe care am practicat-o și am dat rezultate. Am îmbrățișat această meserie de mecanic de tipografie, de care am prins drag. În continuare sunt solicitat să intervin la cele nouă tipografii existente în Bacău.

Din păcate, în momentul de față nu se mai pregătesc meseriași în această meserie. Liceul Poligrafic «Dimitrie Marinescu» din București, singurul din țară care deținea această specializare, mecanic de tipografie, nu a mai a școlarizat în această meserie de la Revoluție.

La ora actuală, în Bacău, mai sunt doar patru mecanici de tipografie specializați. Așa…mai există unii tineri, care vin ucenici, stau câteva luni, după care pleacă în străinătate. Acum, dacă am ieșit la pensie, nu pot sta deoparte.

Dacă sunt solicitat mă duc și repar, chiar dacă în ultimii ani m-am ocupat de administrarea de tipografie. Dar chiar și în aceste condiții, când apăreau probleme, tot eu interveneam, pentru că producția trebuia să meargă.

Pentru asta am fost și plătit. Așa că mi-am făcut o vilă la Măgura, pe pământul pe care l-am moștenit de la părinții mei. Am și un apartament pe strada Mioriței pe care l-am lăsat uneia din cele două fiice. Una este medic la Serviciul Județean de Ambulanță Bacău și una ingineră.

Din păcate, până acum n-am avut parte de nepoți, dar poate că de acum încolo. Cum o vrea Dumnezeu! Dar să mă întorc la tipografie unde am petrecut atâția ani, cu bune…cu mai puțin bune, așa cum se întâmplă în viață. Când eram mai tânăr, îmi amintesc că au venit să ne recruteze să mergem să lucrăm la Miliție. Era un șef de cadre, un colonel pe care parcă îl chema Bujor.

Când am auzit că acolo am de-a face cu tot felul de oameni, și mai răi, și mai…am zis că e mai bine la mine la tipografie, să mă bat cu fiarele, cu pinioane, cu rulmenți. Și anii au trecut, eu am devenit din ce în ce mai priceput.

La tipografia mare am lucrat 28 de ani, iar până la 41 de ani, la tipografia Bacovia, sau cum o cunoaște lumea «tipografia nouă». Și sunt convins că în continuare, chiar dacă m-am pensionat, tot pe la tipografii voi merge, pentru că știu că va fi nevoie de mine.

E vorba aia românească:«meseria e brățară de aur».

Despre studiile mele ce să vă spun? Să încep cu fapul că sunt student în anul II? Și ce dacă sunt pensionar? Vreau să demonstrez că dacă ai voință, poți să le faci pe toate. Eu am făcut treapta I, așa cum era pe vremuri, la Liceul I.R.A.V.

Am făcut profesionala de Mecanică-Poligrafie în București. Partea cea mai frumoasă acum urmează. Mi-am terminat studiile liceale anul ăsta, promoția 2018, la Colegiul Tehnic de Comunicații «N.V. Karpen» la seral. Cum m-au primit la facultate?

Mi-au spus că maxim până în anul II să-mi termin studiile liceale. Și am făcut-o. Așa că studiez în continuare la Facultatea de Mecanică din cadrul Universității «Vasile Alecsandri» din Bacău.

Și pentru ca toată povestea asta să aibă un «happy end», acum, weekend-ul care tocmai a trecut, am petrecut cu cei apropiați nouă, între care și colegii de liceu, la un restaurant din Măgura, ieșirea mea și a soției la pensie. Că așa e frumos. Iar viața merge mai departe!”