Mă bate gândul să renunț total la televizor. La ce-mi folosește să văd seară de seară aceleași personaje, aceleași flecăreli, aceleași teme? Negocieri, divorțuri, demascări. „Scandal în PSD”, „Scandal în USR-PLUS”, „Scandal în PNL”.
Zău? Și care e noutatea? Sau interesul, binele? Mai sunt multe luni până la alegerile prezidențiale și tot despre politică dezbatem? Numai despre politică? În timp ce preaînalții împart posturile din BNR sau aranjează viitoarele sondaje, românii de rând – agricultori, angajați, mici întreprinzători etc. -, au cu totul alte griji. „Programul de guvernare” al unei familii are drept ținte achitarea facturilor pentru gazele consumate în iarna trecută, plata medicamentelor sau a operațiilor, noul rând de haine pentru noul an școlar, în sfârșit, tot ce înseamnă acoperirea nevoilor din sezonul vară/toamnă/iarnă.
Adulții sunt preocupați de banii care trebuie alocați pentru întreținerea copiilor admiși la liceu sau/și la facultate, tinerii scriu CV-uri și caută joburi în străinătate, copiii visează o bicicletă pentru vacanța din spatele blocului sau un telefon cu jocuri. Unele familii, nu foarte multe, se pregătesc să plece în concediu și refac socotelile, împărțind bugetul pe zile.
Așa arată viața „prostitului popor”, rar înveselită de o nuntă sau o cumătrie, alteori tragică, total diferită de „zilele voioase” ale politicienilor sau vedetelor care cresc ratingul televiziunilor. Seara, după orele de muncă, românii află că se fac controale la Tarom, dar nu e prima oară, s-au mai făcut și nimic nu s-a schimbat, aceleași salarii, aceleași pierderi. Sau că Iohannis, bucuros că s-a întâlnit cu Maia Sandu înaintea Vioricăi Dăncilă, salută politica proeuropeană a Republicii Moldova și promite sprijin, dar și asta au mai auzit.
Liderii PSD anunță, prin Teodorovici, că e neapărat să aibă un candidat propriu deși e treaba lor, nu a poporului, iar PNL și USR flutură iarăși deviza „Fără penali” și o vor face probabil înainte de fiecare scrutin, deși altceva vor simpatizanții lor: să audă că s-a reușit ceva, nu că se mai încearcă o dată.
