Saracia ii indeamna pe zeci de oameni sa vina in fiecare saptamâna in Oborul Serbanesti pentru a vinde ce le-a mai ramas in casa de valoare. Cândva un târg in adevaratul sens al cuvântului, acum abia daca mai ai ce vedea. Animale nu mai sunt de mult, doar câtiva comercianti ambulanti care vând fie grâne, fie mobila, sau poate niste haine vechi.

Oborul Serbanesti nu mai este ce a fost! Asta spun putinii bacauani care-i mai trec poarta in fiecare saptamâna. Doar cei care nu mai au ce pune de mâncare pe masa mai vin aici sa vânda ce le-a mai ramas prin casa. Berzintu Ion si Ruxanda Cojoc sunt doar doi dintre comerciantii ambulanti, care impinsi de la spate de saracie indura acum frigul sperând ca se vor intoarce acasa la sfârsitul zilei, macar cu o pâine. Ion si-a dus masina la RABLA. Ce a reusit sa mai salveze din piese le-a asternut acum pe un sac de plastic si astepta cumparatori. "Am vândut masina si acum astept cumparatori pentru piesele astea ramase. Nu prea se uita nimeni la ele. Vin aici pentru ca am nevoie de bani. Am o pensie de 580 de lei si nu-mi ajunge. Inainte, târgul era plin de oameni. Aveai ce cumpara si lumea venea tot timpul", ne-a spus Ion.
Ruxanda Cojoc are 80 de ani. Pe fata ei se citesc greutatile. Doar un zâmbet cald mai alunga tristetea de pe chipul ei. Arte o pensie de 400 de lei si sufera de o boala de plamni. Pentru ca medicamentele sunt prea scumpe vine in târg cu lucruri vechi. Bijuterii, pantofi si haine purtate. Asta este marfa ei. "Vind hainele sa manânc. Am adus lucrurile de acasa. Ce sa fac? Nu cumpara nimeni daca nu sunt bani. Pe zi daca fac 10 lei. Sunt si zile in care nu am facut niciun ban", a spus Ruxanda Cojoc.
Ruxanda regreta ca nu-si poate ajuta copiii, ramasi fara serviciu. Ea spune ca nu va renunta sa mai vina in trg, pentru ca alta solutie nu exista pentru ea. Peste tot pe unde vezi ochii doar tarabe improvizate. Oamenii isi asaza marfa pe jos. Nimeni nu i-a ajutat cu nimic. Nici clienti nu mai sunt de mult timp. Poate doar câtiva trecatori. "Vin mai mult ca sa nu stau in casa. Asa mai vad si eu oameni. De cumparat, nu cumpar nimic ca nu sunt bani. Nu mai este ce a fost trgul asta. Acum ani de zile era plin. Erau animale si multa marfa buna. Acum nu mai este nimic", ne-a zis Gheorghe Oatu. Constantin Apostol vine in Obor de cte ori are nevoie de bani. A primit un teren la tara si toata productia din agricultura o aduce aici. Acum vinde graunte de porumb. "Am nevoie de bani pentru o pâine. Dau mai ieftin grauntele si tot nu am clienti. Am lucrat sapte luni ca sa pot sa-mi iau un coltar de bucatarie, pe care am dat 200 de lei. Ne descurcam greu. E criza si nimeni nu se mai uita la marfa noastra", s-a plâns Constantin. Cam asa-si duc zilele oamenii care au muncit o viata de om si acum nu mai au nimic. Sunt uitati de sistemul "bolnav" si "sarac" in care traim.

Sinziana Filimon

Alte articole