Antrenorul de la CS Aerostar, prin mâinile căruia au trecut, de-a lungul anilor, jucători precum Cristi Ciocoiu, Vlăduț Munteanu, Florin Lovin sau Andrei Burcă va împlini 71 de ani pe 25 februarie
25 în loc de 21
Viața i s-a învârtit și continuă să se învârtă în jurul mingii de fotbal. O viață de poveste. Prin urmare, o povestește: „Cred că s-ar putea face un film după viața mea. Am trecut prin atâtea și atâtea, dar iată că am ajuns la 71 de ani un om pe de-a-ntregul împlinit. Și profesional, și familial. Și sper să prind vârsta de 80 de ani din postura de antrenor activ”.
Valentin Cioancă va aniversa 71 de ani pe 25 februarie. Dar și aici e o poveste. De fapt, team-managerul grupelor de juniori U15 și U17 de la CS Aerostar Bacău s-a născut pe 21 februarie. Pe 21 februarie 1954. Bucuros nevoie mare, bunicul Constantin Cioancă a declarat însă nașterea nepotului de-abia după patru zile. S-o fi luat cu treaba. Sau poate cu cheful.
„Cert este un lucru: eu nu mi-am cunoscut tatăl natural niciodată. Am fost copil din flori. De certificatul de naștere s-a ocupat tatăl mamei, bunicul Costică, care – și asta e cert- nu s-a grăbit spre Starea Civilă. Așa că, în loc de 21 februarie, data mea de naștere este, în mod oficial, 25 februarie. Dar eu o sărbătoresc și pe 21, și pe 25”, dă filmul înapoi și înainte Vali Cioancă. Și chiar că e un film.
Telenovela „La Baraca”
Un film cu parfum de telenovelă. Iar scenariul are toate elementele la îndemână. Nu e vorba doar de statutul de copil din flori al lui Cioancă Valentin. Avem și decorul potrivit: un cartier mărginaș cu nume desprins din serialele sud-americane, „La Baraca”. Plus o coloană sonoră asigurată de surorile Cioancă. Și o poveste de dragoste ca în filme: cea dintre Maria Cioancă și Ion Chitaru.
„Am copilărit în zona fostei fabrici Partizanul- unde e acum Arena Mall- iar locul era cunoscut, din motive lesne de înțeles, drept «La Baraca» sau «La Barăci». Mama mea, Maria era o cunoscută cântăreață de muzica populară. Făcea un cuplu de succes pe scenă cu sora sa, Emilia. De mama s-a îndrăgostit în mod pătimaș cel care avea să fie mai bun decât un tată bun pentru mine: Ion Chitaru. Din această căsătorie a apărut pe lume frate-miu, Vasile Chitaru, fostul copil teribil al fotbalului băcăuan”, își continuă novela Vali Cioancă.
O pătură de ridicat
Dăm la o parte vălul timpului. Și nu doar pe cel al timpului. „Familia noastră stătea perete în perete cu familia Cărpuci. Vorba vine perete în perete pentru că cele două locuințe erau separate doar de o placă de lemn, peste care era așezată o pătură. Dimineața, ridicam pătura apucând-o de un colț, dădeam ușor la o parte placa și serveam micul dejun împreună cu bunul meu prieten Mihai Cărpuci. Unul aducea pâinea, celălalt marmelada”, povestește Cioancă. Cei doi vecini de odinioară sunt și azi prieteni la cataramă.
O prietenie cimentată (și) de pasiunea pentru fotbal. „Prieteni? Frați. De fapt, așa ni se și spunea: frații siamezi. Eram amândoi blonzi și amândoi topiți după fotbal. Eu cu numărul 5 pe tricou, iar Cioncalete cu 10”, intervine în poveste fostul fotbalist al Sport Clubului Bacău, Mihai Cărpuci, care a schimbat și el prefixul săptămâna aceasta, pe 19 februarie: „Când s-au scurs oare 70 de ani?”.
Ochiul lui Ghica Cristea
Uite că s-au scurs. Dar parcă mai ieri era anul 1962, iar Ghica Cristea, unul dintre marii descoperitori de talente ai fotbalului băcăuan îi selecta, din curtea Școlii nr.4 pe Cărpuci, Cioancă și Ursache. „Pentru ca ai mei să mă lase să merg zilnic la antrenamente pe stadionul din Parcul Libertății, Cancicovul de azi- mă refer la parc, că stadionul a dispărut- îmi impuneau să-l iau cu mine pe frate-miu mai mic, Lică”, rememorează Vali Cioancă. Iar Lică Chitaru, deși avea doar cinci ani, a fost remarcat încă de la început de ochiul ager al lui Cristea Ghica:
„Ascultați la mine, ăsta micul vă va întrece pe toți. Va ajunge mare, mare de tot”. Și Lică Chitariu- Zira, așa cum a fost poreclit după personajul din Planeta Maimuțelor- avea să ajungă, într-adevăr, mare: la 15 ani, patru luni și 14 zile debutant în Divizia A (cel mai precoce debut după cel al lui Nicolae Dobrin), iar la 17 ani, campion cu Dinamo București, alături de Mircea Lucescu și Cornel Dinu. Dar nu mare de tot, cariera sa sucombând, în mod prematur, din cauza exceselor bahice.
Campion național
Spre deosebire de fratele său mai mic, Vali Cioancă nu a răzbit în prima ligă. „Era greu, la ce nume jucau atunci în linia mediană a Bacăului, în frunte cu Dembroschi și Mircea Nedelcu”, recunoaște septagenarul de azi, care s-a încununat, în schimb, campion național de tineret cu Dinamo Bacău, susținând, totodată, și câteva meciuri amicale internaționale alături de prima echipă a Bacăului:
„La nivel de seniori am jucat contra lui Velez Mostar și a brazilienilor de la Bonsucesso Rio de Janeiro, dar, de regulă, la jocurile oficiale eram trimis la tineret”. Cu formația de tineret, Vali Cioancă a salvat pielea bunului său prieten Gioni Andrieș, într-un joc de campionat cu Universitatea Cluj. Andrieș- care nu devenise încă expertul loviturilor de la 11 metri- a ratat un penalty la 0-0, stârnind mânia colegilor de echipă și a lui Mircea Nedelcu. Noroc cu golul victorios înscris pe final de Vali Cioancă, la capătul unei curse extenuante:
„L-am driblat pe portarul Ștefan- cel care avea să ajungă la Dinamo București—am căzut, terenul fiind ud, iar de jos, cu un ultim efort, am reușit să împing mingea în plasă”.
Dorit de Poli Iași
Cele mai spectaculoase goluri ale lui Valentin Cioancă au fost realizate în B, pentru CFR Pașcani, echipă la care a ajuns în 1976, după intermezzo-ul numit Victoria Roman. „Pe Petrolul Ploiești i-am bătut cu 6-0, iar eu am dat două goluri și două bare. Iar cu Dunărea Călărași am câștigat cu 9-0. Am înscris de trei ori, printre care și golul despre care s-a vorbit ani la rând la Pașcani.
A fost o centrare a lui Ursu- Bădia, cum i se mai spunea- eu am plonjat pentru a relua cu capul, numai că Măciucă a deviat balonul, ceea ce m-a obligat să mă răsucesc în aer și să reiau din foarfecă pe spate cu exteriorul”, povestește omul-foarfecă, cel care, la finalul acelui sezon a fost dorit de Ilie Oană la Poli Iași:
„Au plecat atunci Ursu și cu Bucu, dar mie nu mi-au dat drumul. Și pentru ca ghinionul să fie complet, ulterior m-am accidentat la ligamente într-un meci la Fălticeni, fiind obligat la o pauză mai lungă”.
Șlefuitor de talente
De la CFR Pașcani, Vali Cioancă s-a întors la Bacău, mergând la divizionara C Partizanul cu care, sub comanda lui Gogu Munteanu, a promovat în B. În paralel, în 1983 și-a început și activitatea de antrenor la Centrul de Copii și Juniori al lui Sport Club Bacău. „A fost alegerea lui Corneliu Costinescu, care a avut încredere în potențialul meu de antrenor. M-a ales pe mine și pe Puiu Ghica- nașul și cumătrul meu- fiul lui Ghica Cristea. Eu de la fiecare antrenor cu care am lucrat am luat câte ceva. De la Ghica Cristea consider însă că am moștenit ochiul de selecție.
Plus dragostea pentru copii”, spune antrenorul Cioancă, prin mâinile căruia au trecut, la SC Bacău, FCM și Aerostar, zeci de fotbaliști ajunși în prima ligă sau chiar la echipa națională. De la Cristi Ciocoiu, Florin Petcu și Dan Bolfă la Emil Voicu, Vlad Munteanu și Florin Lovin și de la Pantilimon, Ghinga și Bogdan Rusu la Dumitriu și Andrei Burcă.
„Cel mai talentat? Fără discuție, Cristi Ciocoiu. Cei mai muncitori? Florin Lovin și Andrei Burcă” spune Cioancă. „Pentru mine, Valentin Cioancă este un om cu un suflet mare, care și-a pus întreaga viață în slujba fotbalului”, își manifestă Ciocoiu respectul față de fostul său antrenor.
30 de ani la Aerostar
Anul acesta se fac 30 de ani de când Vali Cioancă activează la Aerostar: „Țin minte că, în 1995, când m-a adus, Valerian Voicu mi-a spus: «Dacă îți vezi de treabă, ieși la pensie de la Aerostar». Uite că sunt ani buni de când am ieșit la pensie, dar de plecat tot nu am plecat de la Aerostar.
Aici mă simt împlinit și respectat. Aerostar este un brand, dar și o familie. Nu mă văd în altă parte. La un moment dat, i-am spus, mai în glumă, mai în serios, președintelui Doru Damaschin: «Domnul director, dacă eu plec de aici, în câteva luni cred că mă sting». La care, domnul director a zâmbit: «Atunci trebuie să avem grijă ca nu cumva să te avem pe conștiință».
Prin urmare, îmi văd de treabă, respectând statutul clubului, care are la bază principiile: performanță, disciplină, profesionalism. Și sper ca, împreună cu Radu Sascău, colegul meu de la U15 și U16, să ma dăm câțiva jucători care să ajungă sus”. Pe final, un gând către familie:
„Mulțumesc din suflet soției mele și fiicei mele, Elena Raluca pentru că mi-au înțeles marea pasiune pentru fotbal. Iar nepotului meu Alexandru Petru, pe care îl felicit pentru reușitele școlare, îi doresc succes și în sport, el practicând înotul și fotbalul la Suceava”. Mingea continuă să se învârtă. Iar filmul merge mai departe.
