29 martie 2024
ActualitateVali Braniste, dramaturg si actor de „kartier": „Românii au ADN de sfinti...

Vali Braniste, dramaturg si actor de „kartier”: „Românii au ADN de sfinti fara sa o stie”

Actor la Teatrul Bacovia, culturist si dramaturg. Acesta este Valentin Braniste care isi joaca propriile piese (a scris deja zece) in cluburi, baruri si alte locuri de prin cartiere. De fapt, asta si face: Teatru de kartier.

– De ce teatru de kartier? Nu vine lumea la un teatru in Centru si crezi ca o sa vina in cartier?

– E o idee nascuta din povestile urbane care se adreseaza atât elitei cât si marelui public. Am jucat la pacanele, sali de fitness, in teatre de stat si in teatre private.



– Intr-o lume a blockbusterelor, mai gusta lumea teatru?

– Da, si inca cum! Atât timp cât piesa are energia unui trailer de blockbuster, timp de 50 de minute. De aceea cred cu tarie ca actorul trebuie sa aiba pregatire de soldat din trupele de elita, nu sa fie boem de avizier. Trebuie sa fii apt fizic, psihic, sa-ti imbogatesti memoria afectiva prin sistem de valori si selectie naturala a daunatorilor din epoca consumista.

– Cum e sa fii si autor, si regizor si actor?

– Autor sunt din necesitatea si placerea de a scrie,
regizor sunt pentru ca nu am bani de platit regizori, iar
actor sunt pentru ca am o placere sadica sa-mi testez primul piesele.

– Cum iti alegi subiectele?
– Ele ma aleg pe mine. Falimentul firmei, dubla executare silita, evacuarea din casa, faptul ca lucrez in sali de fitness de 20 ani…Acolo e o a doua puscarie! Subiectele sunt vii, personajele striga sa fie jucate.

– Teatrul independent e altfel?
– Cea mai mare dezamagire a fost sa constat ca si sistemul de teatru independent e la fel ca si cel de stat. In teatrul independent nu poti monta Shakespeare sau Cehov decât cu buget mare, dar poti gasi autori care sa aduca din nou lumea in teatre sau in pub. La stat exista riscul blazarii. Grupuri si grupulete sunt peste tot. Nu poti sa vrei sa devii peste noapte ceva fara sa iti asumi posibila ratare.
Eu de multe ori am fost in situatii jenante in bar sau pub si asta duce la scaderea calitatii spectacolului.

– Ce conteaza mai mult pentru tine: parerea criticii sau cea a publicului?

– Cred intr-un critic care nu se inchina nimanui, adica unui protocol, unui partid, unor grupuri ascunse neinitiatilor…Dar conteaza publicul. Insa nu ala de televizor. Acum comedia lupta cu stand-up, cu emisiunile tv, cu cinematograful. Nimeni nu vrea drama. Dar exista o cale greu de patruns a dramei: comedia neagra, ironia, cinismul care ofera o rezolvare, o finalitate.

– Câte piese ai scris pâna acum?
– 10. Nu public pentru ca inca nu e momentul. România are cam 7.000 de actori, 200 de regizori si vreo 50 de dramaturgi.

– Care a fost cea mai dura reactie a publicului fata de textele tale?

– La Dirty Sex am crezut ca vor vomita si la final au plâns. Nu vreau sa fiu fresca sociala, vreau sa caut expresivitatea durerii umane. One man show-ul „MAIDANEZ punkt Ro”
are la pachet toata tristetea de care sunt capabil pâna acum. Premiera va fi in decembrie.

– O parere sincera despre politica din România?

– Se inchina la acelasI stapân.

– Dar despre români, in general?

– Românii au ADN de sfinti fara sa o stie. Sunt rabdatori.

– De ce nu vine lumea la teatru?

– Subiecte slabe, actori care nu-ti ridica parul de pe mâna, regizori placebo.

– De ce nu se joaca piese dupa subiecte contemporane?

– Inca exista un aer de Cântarea României la capitolul dramaturgie româneasca.

– Autorii nu scriu pentru ca nu li se cere sau nu se joaca pentru ca nu scriu autorii?

– Se joaca, dar mai mult in teatrul independent. Exista si un snobism ca tot ce e dramaturgie straina e bun. De scris se scrie mult, dar literatura de sertar. La concursuri, locul intâi se premiaza cu 1000 de lei. Nu, multumesc! Daca eram doar filolog le publicam, dar ca actor nu e bine sa le dau drumul in momentul asta.

– Mai exista speranta in mai bine? Ce spun personajele tale?

– DAAA! Personajele mele ma trag de mâneca tot timpul ca mai au ceva de spus. Ele nu prea au nume, doar „El” si „Ea”, „Actor 1”, „Actor 2”. O lume de CNP-uri cu sperante… Invat din mers sa scriu; deocamdata le ascult cum striga pe foaia alba.

– E mai receptiv publicul din crâsma decât cel din sala de teatru?

– Uneori, daca crâsma are Bacalaureatul luat fara camere web. Mi-e greu in fum de tigara si zgomot de espressor, dar am facturi de platit…

– Cum esti privit de ceilalti actori care nu se „coboara” la nivelul de kartier?

– Am invitat un amic sa ma vada la o piesa si el zice: „pai nu te vad toata ziua cum plimbi câinii prin cartier, ce sa mai vin sa te vad pe scena? Multumesc bancilor ca m-au ajutat sa ma regasesc. Faliment egal dramaturgie! Altii erau cu benzina, eu zic ca mai bine incendiez cu textele mele.
De fapt, a fost o migratie de la poezie la texte de teatru.
Mai fac greseli de gramatica pentru ca am 40 cm la brat.

– Cum se impaca dramaturgia si culturismul?

– O sa vezi la premiera piesei one woman show „CULTURISTA”. Se impaca de minune. Respir Shakespeare.
I-as duce pe actorii fumatori la pregatire fizica in Legiunea straina.

– Ai avut vreodata probleme din cauza pieselor tale?

– Inca nu am avut. E posibil sa fii ucis pentru opera ta.
Nu am copii, avere sau diplome UNITER. Pot muri linistit. Sau o sa ma sinucid putin dupa premiera piesei „Microcip”. Daca o sa afli ca m-am sinucis sa nu-i crezi; am tensiunea 11 cu 7, glicemia 96.

– Am vazut ca te-a marcat tragedia din Clubul Colectiv…

– Am scris o piesa de teatru numita „Foc” in doar câteva zile si am pregatit-o repede sa fie jucata in cadrul unui proiect in care s-au colectat donatii pentru victimele incendiului.

– Planuri de viitor?

– O gramada: sa public tot, sa joc prin toata tara, sa imi duc câinii la premiera „MAIDANEZ punkt Ro”. Si sa ma ceara Alina de barbat, ca nu am bani de verighete.

– Si câinii o sa inteleaga ceva din piesa?

– Bineinteles! Sunt antrenati in subliminal si subtexte. Flex asculta Mahler, iar Cola manânca texte calde de la imprimanta.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri