După evenimentele din 1989 şi, mai ales, după faimoasele legi de retrocedare a proprietăţilor mobile (terenuri şi clădiri), paginile ziarelor s-au umplut de situaţii controversate, de ilegalităţi, dar şi de nepăsarea administraţiilor publice atunci când a fost vorba de protejarea sau administrarea unor clădiri de patrimoniu.

Zeci de asemenea imobile au fost retrocedate, după care au fost lăsate în paragină, cu toate că reprezentau ceva important pentru o comunitate sau alta. Situaţia este aceeaşi şi astăzi, numai că, între timp, au intrat în acest malaxor şi imobile noi, construite cu o destinaţie clară, hotel, locuinţe etc. A fost şi cazul hotelului din Moineşti, construit la începutul anilor ’90, care urma să fie mândria oraşului. N-a fost să fie, imobilul trecând de la un patron la altul timp de mai bine de 25 de ani, devenind o ruină, o pecingine pe faţa localităţii.

Mulţi primari au promis, în campanile electorale, la 1 Mai sau la 1 Decembrie că, gata!, hotelul va fi reabilitat, va deveni ce a fost şi mult mai mult. Au fost vorbe fără acoperire, clădirea făcând înconjurul lumii pe internet, ca o carte poştală pe timpuri. Şi nu-i singurul caz. Avem şi în Bacău, tot un hotel, care a rămas fără un stăpân potent financiar, degradându-se pe zi ce trece, başca că arată ca dracu’, pardon de vorbă urâtă.

Citesc acum că hotelul din Moineşti, proprietate privată a municipiului, în urma unei hotărâri a CL Moineşti va trece, cu aprobarea guvernului, în proprietatea Ministerului Sănătăţii, care va amenaja un centru de sănătate. Trei ani vor dura lucrările de reabilitare, spune ministerul care şi-a asumat acest risc. Să sperăm că diligenţele actualului primar vor da rezultate, altfel va intra în categoria celor care promit şi nu se ţin de cuvânt.