Performanța alecsandriană deja nu mai este o noutate, însă Miruna Maria Solomon ne impresionează constant cu numeroasele ei realizări. Pe lângă concursurile de tip Public Speaking, olimpiadele de limba și literatura română și activitățile din cadrul trupei de teatru „Nobody’s Group Bacău”, Miruna activează ca voluntar (organizația „Insula Cercetașilor, Bacău”) scrie proză, poezii și realizează scurt-metraje. Am pregătit pentru ea o serie de întrebări menite să răspundă curiozităților noastre.
– Consideri utile toate activitățile pe care le-ai desfășurat? În ce măsură ți-au influențat evoluția?
– Fără îndoială că e o utilitate în ce fac, nu-mi permit să mă strofoc pentru realizarea unor lucruri lipsite de finalitate. Evoluția mea nu o văd în line continuă, mai mult ramificată, un fel de dialectică a cărei sinteză e în continuă îmbunătățire.
– Scrii proză și realizezi scurt-metraje, ești de părere că noi suntem atât regizorii, cât și actorii propriei noastre vieți?
– Nu, sincer, nu cred că avem un astfel de control asupra vieții; liberul arbitru e o chestiune de fațadă. Actori inevitabil că da, dar regizori ne putem doar păcăli că suntem în măsura în care e profitabil.
– Dacă ar fi să alegi o singură activitate din toate cele pe care le desfășori acum care ar fi aceea?
– Deși nu pot și nici nu vreau să percep o posibilă separare, ar trebui să aleg scrisul, și doar pentru că e incredibil de facil și totodată exahustiv, dacă nu chiar terapeutic. Cinematografia e o treabă de viitor, încă precar dezvoltată, dar clar în plan, pe când scrisul deja mi-a adus aproape mulți oameni (și multe evenimente) fără de care n-aș rezista. Cum o pune Nichita, „de poeți numai de bine, ca să zicem așa”.
– De ce crezi că se preferă telefonul în detrimentul cărților? Ai avut momente în care ai ales și tu prima variantă?
– Activitățile mele nu exclud folosirea tehnologiei; mi se pare normal ca intelectualitatea, în general, să urmeze normele epocii. O persoană inteligentă nu e o persoană cu valori învechite, altfel, valorile i-ar fi de prisos în realitatea actuală și ar deveni anacronică. Bineînțeles că se preferă gadget-urile sub circumstanțele date. E blamabil? Nu, atâta timp cât intenția rămâne aceeași în ambele cazuri.
– Ești un exemplu bun de urmat pentru toți liceeni. Cine și ce crezi că se află în spatele disciplinei de care dai dovadă?
– Un exemplu bun de urmat nu știu dacă sunt, deseori îmi doresc să fi excelat cu adevărat într-un singur domeniu, să am drumul pavat. Disciplina, însă, e majoritar autoimpusă, vine prin educație, dar e și nevoie de o fundație cimentată anterior, în familie. Caracterul se modelează prin trial and error perseverent, prin interacțiune multă multă, și interumană, și intraumană, și îndeosebi prin experimentare.
Ilaria-Daniela Bisoc, clasa a XI-a F
