România, undeva, intr-un orasel de provincie.

Un cetatean merge spre casa. Se insereaza, iluminatul public este mai mult o gluma, se aude latratul maidanezilor.

Omul merge pe trotuar, e obosit dupa o zi de munca si, la un moment dat, cade intr-o groapa sapata de o firma care schimba niste cabluri.

Lucratorii de la companie nu se obosisera sa o semnalizeze si nici s-o astupe pentru ca se terminase programul si ei nu incheiasera de inlocuit firele.

Telefon la 112, ambulanta, spital, urgente.

Dupa ce vestea se duce prin oras, incep dusmanii primarului sa comenteze pe retelele sociale: “Sa-ti fie rusine, primare, asa ai tu grija de orasul asta; ca omul era sa moara din cauza ca nu-ti faci tu treaba! Huo! Demisia!”

Amicii primarului, din partid sau din cercul cu care se imparte spaga, nu stau nici ei pe gânduri: “Da’ ce vrei, ma, sa acopere groapa primarul? Ala de ce nu casca ochii sa se uite pe unde merge? Ca daca se uita, nu mai dadea in groapa!”

Cum ar veni, tot victima e de vina.

In timpul asta, Dorel si cu ceilalti angajati de la firma care sapase groapa se fac micuti – micuti, sa nu afle lumea ca ei sunt de vina pentru ca nu au avut chef sa semnalizeze groapa.

Si nici nu au schimbat becurile de pe stâlpi pentru ca le vândusera pe un bax de bere.