Pe 20 iulie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai importanți proroci ai Vechiului Testament, considerat ocrotitorul recoltelor, aducătorul ploilor și stăpânul tunetelor și trăsnetelor. Sărbătoarea de Sfântul Ilie este adânc înrădăcinată în tradiția românească, fiind însoțită de numeroase obiceiuri, superstiții și ritualuri, multe dintre ele păstrate din vremuri străvechi, când zeii păgâni guvernau natura.
Cine a fost Sfântul Ilie?
Potrivit Scripturilor, Sfântul Ilie a fost un proroc drept și neînfricat, care a trăit în secolul IX î.Hr., în Regatul Israel. El s-a ridicat împotriva împăratului Ahab și a idolatriei poporului, chemând foc din cer și înfruntând pe preoții lui Baal. Legenda spune că nu a murit, ci a fost ridicat la cer într-un car de foc tras de cai înflăcărați. De aceea, în credința populară, Ilie cutreieră cerurile și trăsnește diavolii ascunși în oameni sau locuri spurcate.
Tradiții românești de Sfântul Ilie
-
Ziua „luatului mierii”
În tradiția apicultorilor, Sfântul Ilie este considerat patronul albinelor. În această zi se scoate mierea din stupi, iar prima miere este dusă la biserică pentru a fi sfințită. Este apoi împărțită ca pomană pentru sufletele morților. -
Focul lui Ilie
În unele sate se aprind focuri ritualice pe dealuri, se aruncă roți de foc la vale sau se aprind făclii. Aceste focuri simbolizează trăsnetul ceresc și purificarea pământului. -
Târgurile de Sfântul Ilie
În special în zonele montane sau pastorale, se organizează târguri și iarmaroace tradiționale, unde se vând produse agricole, unelte, obiecte meșteșugărești și se leagă prietenii sau logodne. -
Rugăciuni pentru ploaie
Fiind considerat stăpânul ploilor, oamenii se roagă Sfântului Ilie să trimită ploaie asupra câmpurilor arse de soare sau, dimpotrivă, să oprească furtunile năprasnice.
Superstiții legate de Sfântul Ilie
-
Nu se lucrează!
Este interzisă orice muncă în această zi – mai ales munca cu focul sau în câmp – pentru a nu atrage fulgerul sau mânia sfântului. Se spune că cei care încalcă această regulă pot fi trăsniți sau pot suferi pierderi în gospodărie. -
Pericolul furtunii
Se crede că în ziua lui Ilie pot izbucni furtuni violente, pentru că sfântul străbate cerurile cu carul său de foc. În aceste momente, e bine să nu te adăpostești sub copaci și să nu rostești numele sfântului cu glas tare, ca să nu-l atragi. -
Culesul plantelor de leac
Se spune că plantele culese în ziua de Sfântul Ilie – mai ales busuiocul și sunătoarea – capătă puteri magice și vindecătoare. Ele sunt apoi uscate și păstrate pentru ceaiuri sau descântece. -
Visele din noaptea de Sfântul Ilie
Fetele nemăritate își pot visa ursitul dacă pun sub pernă flori de sânziene sau busuioc sfințit. De asemenea, visele din această noapte sunt considerate profetice.
Un sfânt cu chip de foc și glas de tunet
Sfântul Ilie este una dintre cele mai vii și complexe figuri din calendarul popular românesc. Deși este un sfânt creștin, în imaginarul popular el împrumută trăsături de la zei păgâni precum Zeus sau Perun, fiind reprezentat adesea ca un bătrân cu barbă albă, călărind cerul în carul său de foc, purtând în mâini biciul tunetelor.
Este sfântul care dă roade sau le ia, care aduce ploaie sau grindină, care binecuvântează sau trăsnește. O divinitate duală, temută și iubită, care reflectă nevoia omului de a înțelege și controla capriciile naturii.
Ziua de Sfântul Ilie nu este doar o sărbătoare religioasă, ci și o ocazie de reconectare cu rădăcinile agrare și spirituale ale poporului român. Este o zi în care cerul se întâlnește cu pământul, iar credința se împletește cu magia. De aceea, tradițiile și superstițiile legate de această zi dăinuie în sufletul satului românesc, aducând cu ele ecoul unei lumi în care omul trăia în ritmul anotimpurilor și al tunetelor cerești.
