Trecerea de la moartea simbolic? a anului îmb?trânit la rena?terea celui nou
Moment al trecerii dintre ani, s?rb?toarea Anului Nou are, pe lâng? semnifica?ia religioas? legat? de ziua Sfântului Vasile cel Mare, sensul unui timp care înnoie?te lumea. Înscris ca un moment sacru în evolu?ia calendaristic?, Anul Nou marcheaz? trecerea de la moartea simbolic? a anului îmb?trânit c?tre rena?terea celui nou. Ceremonia s?rb?torii, dominat? alt?dat? de obiceiul Calendelor lui ianuarie, a p?strat pân? ast?zi un caracter augural ?i un repertoriu de datini bogat ?i variat.
Prin unele locuri se umbl? cu "colinda", ca la Cr?ciun, îns? cea mai frecvent? este datina "Plugul", întâlnit? pretutindeni în ?ar?. În trecut, a fost prezent? mai ales în Bucovina ?i Moldova, de unde s-a r?spândit ?i a ajuns în Transilvania, în Maramure? ?i în sudul ??rii, pân? în Muntenia ?i Oltenia.
"Plugul mare", "Plugu?orul"
Ceata cu "Plugul mare" este format? din copii mai mari ?i fl?c?i. Ei au un buhai, clopote ?i bice, uneori ?i un fluiera?, în sunetul c?rora rostesc ur?turi lungi despre b?dica Traian: "Diminea?? s-a sculat, / Pe ochi negri s-a sp?lat, / La icoane s-a închinat, / Pe cal a înc?lecat / ?i-n câmp a plecat / La arat ?i sem?nat. / ?i-a plecat într-o joi / Cu-n plug cu 12 boi, / Boi bourei, / În coarne cod?lbei, / În frunte ?inta?i,…, / Mai mâna?i fl?c?i! / H?i! H?i!.."
În continuare, se vorbe?te despre arat ?i sem?natul "grâului de var?", secerat cu: "Seceri mari / Pentru secer?tori tari / ?i altele mai mititele / Pentru fete ochi?ele." ?i tot a?a pân? la m?cinat ?i la coacerea colacilor de c?tre "Dochia cea frumoas?", gospodina. Cercet?torii numesc ritualul "Povestea colacului", care se întâlne?te ?i la popoarele slave din apropiere.
Prin unele sate din nordul Moldovei (Fundu Moldovei, Bosanci, G?ine?ti), apoi mai la sud, pe valea Tazl?ului, unii gospodari umbl? cu Plugul tras de patru boi, împodobi?i cu colaci în coarne, ?i acompania?i de buhaiuri ?i clopote mari. Cei mai buni ur?tori din sat rostesc cu talent urarea agrar?, desprins? din cea mai cunoscut? versiune – "Plugu?orul" (dup? textul clasic prelucrat de Vasile Alecsandri).
Ur?turile de "Plug" sunt variate. În Bucovina se numesc "ur?turi", în alte p?r?i "plugu?oare", chiar "colinde". Ur?torii vorbesc despre trecutul lor falnic: "Noi suntem din F?g?ra? / De-a lui Drago? vechi urma?i…" Referitor la întemeierea Moldovei, afl?m de "Drago? cel viteaz ?i mândru / Ce-a sc?pat ?ara de zimbru, / El cu ghioaga ?i cu vorba / Ne-a întemeiat Moldova".
În alte versuri se expune o adev?rat? filosofie a vie?ii: "Roata lumii se-nvârte?te / Unul moare ?i altul cre?te, / C? timpul tace ?i trece / ?i lumea pe to?i petrece. / Omu-n via?? se strecoar? / Ca gr?un?ele la moar?…" Totul se desf??oar? într-o atmosfer? ritual?, în care gesturile au semnifica?ia unor acte simbolice.
Cu "Sem?natul", "Capra", "Ursul", "Cerbul"
Ca o continuare a obiceiului de "Plug", copiii umbl? în diminea?a s?rb?torii cu "Sem?natul". În unele zone se merge cu "Sorcova": "S? tr?i?i, / S? înflori?i: Ca merii, / Ca perii, / Ca toamna cea bogat?, / Cu de toate îmbel?ugat?…"
Cele mai animate sunt obiceiurile cu m??ti, cum ar fi: "Capra" ("?urca", "Brezaia"), "Ursul", "C?lu?ii" sau alte forma?ii, precum "Boul", "Vi?elul", iar, mai nou, "Cimpanzeul", "C?mila", "Stru?ul". Tineri travesti?i colind? în alaiuri pe uli?ele satelor ?i joac? pe la case în ritmul muzicii. Ei strig? la "Capr?": "?a, ?a, ?a, c?pri??, ?a, / Te-am adus din Africa / Cu hurmuz ?i cu petèli / C-a?a-i place mândrii mèli…"
La "Urs" se strig?: "Ursul meu t?rcat pe bot/ Umbl? dup? miere mort…" Mai nou, s-au introdus ?i formul?ri, precum: "Ursul meu din Spania/ L-am adus cu sania, / L-am adus cu avionul / L-am hr?nit cu biberonul".
În aceea?i not? se prezint? "alaiul Caprelor" de pe Valea Bistri?ei, unde, în ritmul tobei b?tute cu iscusin?? de cioban, grupul de capre execut? un dans vioi, care ne aminte?te de jocurile antice.
"C?lu?ii" din zona Boto?anilor, "Cerbul" din Cotnari, "Ur?ii" din zona D?rm?ne?ti-Bac?u nu mai au nevoie de nicio prezentare, aceste forma?ii sunt deja bine cunoscute ?i foarte îndr?gite de oameni.
O adev?rat? stagiune de teatru popular
"Teatrul popular" a ap?rut la noi prin secolul al XIX-lea ?i cuprinde reprezenta?ii dramatice populare, precum jocurile cu m??ti, teatrul de haiduci ?i teatrul cu subiecte istorice
Printre datinile de iarn? se num?r? "Haiducii" ?i "Anul Nou", "Anul Vechi". La originea celor dou? obiceiuri, "Haiducii" ?i "Anul Nou", se afl? piesa "Jianul, c?pitan de ho?i" (scris? în 1850 de Matei Millo ?i I. Anestin), al c?rei personaj principal este haiducul Iancu Jianu.
Unii locuitori de pe valea superioar? a Sucevei înc? î?i mai amintesc de "Malanca" (obiceiul apare într-o alt? form? ?i în zona Boto?anilor), de inspira?ie hu?ul? (sau rutean?), care era alt?dat? o Ceat? de capr? ?i mo?negi. Cu timpul, a c?p?tat aspectul unei nun?i ??r?ne?ti. Forma?iile teatrale din zon? ("Banda lui Jian", "Banda lui Gruia", "Banda lui Palenciuc," "Banda lui Brâncoveanu" ?.a.) se numesc ?i acum, cu un termen comun, "mal?nci".
În unele sate, actorii acestor "piese de teatru" se numesc "Irozi", "Bumbieri", "Împ?ra?i" ?i sunt înve?mânta?i în costume bogat ornamentate. Mai demult, în Ardeal, de Anul Nou se jucau "C?lu?arii".
Cetele teatrale sunt o prezen?? artistic? deosebit?. Produc?iile dramatice sau ale jocurilor cu m??ti dau ?i ast?zi o expresie aparte sentimentului de a tr?i în lumina tradi?iei ?i a bucuriei s?rb?tore?ti. Ast?zi, cu toate c? fenomenul teatral popular a suferit un regres din cauza înstr?in?rii, pe alocuri, de aceste forme ale culturii tradi?ionale, alte forma?ii, îndeosebi cele coregrafice ?i cu m??ti, mai anim? înc? lumea satelor de la noi.
Cum se poate observa, Anul Nou este un prilej de aducere aminte a datinilor folclorice de odinioar?. ?i peste toate, în aceste clipe de înnoire general?, fiecare român este dornic s? aud? din glasul ur?torilor: "Anul Nou cu bucurie/La mul?i ani ca s? v? fie!…"
Preluare din Ziarul Lumina
