“Îmi fuge pământul de sub picioare!” Cum vine asta? Când se declanșează reacția de stres, indiferent dacă amenințarea este reală sau închipuită, în mintea noastră dă năvală o cascadă de idei, ce ne impulsionează puternic din punct de vedere energetic, „trezindu-ne” pe moment, pentru a ne concentra întreaga atenție asupra „Marii Sănătăți”. Căpătăm astfel un grad mare de dependență. E ca și cum am mânca o jumătate de ciocolată în doar cinci minute pentru a ne activa puternic câteva clipe. Cu timpul, dezvoltăm o dependență conștientă de propriile probleme de sănătate. Mai mult, această stare de „pierdere” emoțională o asociem cu fiecare persoană și experiență nefericită din lumea înconjurătoare. În consecință, devenim dependenți de propriile gânduri, care încep să ne dea o stare inconștientă de excitare, datorită surplusului de adrenalină. Ulterior, constatăm că este foarte greu să gândim altfel. Și așa simți cum îți fuge pământul de sub picioare. Uf! Și este atât de neplăcut! Cine ne menține în preajma problemelor, stărilor, factorilor de stres și a opțiunilor greșite? Întrebarea este așa cum ați anticipat, retorică. Cunoașteți expresia “luptă sau fugi?” Mai simplu spus, majoritatea dintre noi suntem înconjurați de probleme și de situații de viață care produc stres. Indiferent dacă e vorba de o slujbă, o relație proastă sau o sănătate șubredă, ne păstrăm necazurile aproape, ceea ce înseamnă că dezvoltăm o dependență cu emoții de joasă frecvență. Și nu e bine deloc! Opțiunile favorabile sunt la îndemâna noastră mereu…
“ De unde știu eu care sunt opțiunile favorabile? Informațiile actuale nu corespund întotdeauna. De exemplu: unii specialiști afirmă cu vehemență că printre alimentele cu risc mare pentru sănătatea noastră se află și laptele, în timp ce alții sunt de o cu totul altă părere. Care este răspunsul corect, nu știu ce să mai cred!” Eu îți propun dragă cititorule, varianta gândirii logice. Doar așa răspunsul la această întrebare va fi unul corect. Ești de acord? Atunci să purcedem!
Experiența de milenii a neamului omenesc a dovedit că hrana cea mai potrivită pentru copil atunci când se naște este laptele furnizat de către mamă, prin hrănirea la sân. Timpul a dovedit că atât mama cât și copilul beneficiază de pe urma hrănirii la sân. Laptele de mamă este cel mai bun pentru bebeluș, deoarece conține toți nutrienții de care are nevoie în primele luni de viață. Formulele de lapte de pe piață propun amestecuri bune de vitamine, proteine, zaharuri, grăsimi și minerale, dar nici una nu se compară cu laptele matern. Un avantaj major al acestui lapte îl reprezintă faptul că prin intermediul lui se transmit copilului agenți protectori împotriva bolilor ( prin anticorpi). Studiile arată că bebelușii care sunt hrăniți exclusiv la sân sunt cu 40% mai puțin predispuși la obezitate când vor crește mai mari. Astfel riscul copilului de a fi supraponderal scade cu 4% pentru fiecare lună în care acesta a fost hrănit natural. În plus, controlul colesterolului este mai bun, astfel fiind redus riscul de boli cardiace și infarct la maturitate.
Un copil crescut la sân va crește mai încet decât unul hrănit artificial, ceea ce poate fi benefic pe măsură ce înaintează în vârstă. Atunci când copiii cresc prea repede, pot apărea probleme de sănătate mai târziu în viață, printre care: diabetul, obezitatea și hipertensiunea. De asemenea, hrănirea la sân asigură o bună dezvoltare a mandibulei și o rezistență a dinților, risc scăzut la reacții adverse la antibiotice și risc mai mic de a face alergii.
“Până acum am înțeles, totul este transparent! Alăptarea copilului la sân este cel mai bun lucru când vine vorba de sănătate! Și mai departe? Ce se întâmplă peste ani? Mai avem nevoie de lapte?” Până la vârsta de șapte ani este foarte important ca laptele să fie un aliment consumat zilnic. Ulterior, rămâne o opțiune personală…Pentru a asigura o tinerețe veșnică sau o bătrânețe “verde”, oamenii au apelat cu multă încredere la „serviciile” oferite de produsele lactate. Prelungirea cât mai mult a vieții sănătoase l-a preocupat și pe Hipocrat, marele medic al antichității, atunci când făcea recomandări de ordin dietetic din care nu lipseau laptele și derivatele sale. Deoarece după o anumită vârstă oamenii suferă în general de boli de rinichi care fac să crească ureea în sânge, trebuie preferate proteinele din lapte, brânzeturi și ouă în detrimentul celor din carne. Astfel recomand consumul iaurtului, laptelui bătut și kefirului, deoarece aceste preparate conțin bacterii lactice necesare în combaterea florei de putrefacție intestinală. Atenție însă, pentru a preveni sau pentru a evita accentuarea unor boli ale sistemului circulator (cord, vase sangvine), se recomandă reducerea la maximum a consumului de lapte integral, unt, smântână, frișcă și brânzeturi grase. Nu recomand consumul de brânzeturi sărate, în schimb sugerez folosirea urdei și a zerului ca atare la pregătirea unor preparate (ciorbe și supe).
Voi aminti și despre intoleranța la lactoză. Cu siguranță ați auzit despre această substanță glucidică din lapte. Această problemă se traduce deseori prin scaune repetate și moi ( ce pot interveni la câteva ore după ingestia laptelui), dar se manifestă curent mai ales prin balonări și flatulență. Așadar, dacă suferim de o astfel de intoleranță, trebuie evitate lactatele ce conțin lactoza. Se vor consuma numai acele lactate din care lactoza aproape a dispărut, ca urmare a fermentației: iaurturile și brânzeturile fermentate. În comerț există produse fără lactoză în diverse sortimente. Și cam atât…
“ Cine are nevoie de lapte?” Concluzia? Pune cap la cap informațiile primite de la mine și informațiile provenite din alte surse. Când te afli în regim de supraviețuire, într-o situație de urgență, este logic ca informația corectă să aibă prioritate. Atunci când sănătatea ta se află într-o stare permanentă de stres, ai o singură prioritate: “Tu înainte de toate!” În astfel de condiții trebuie să fii preocupat în principal de anticiparea fiecărui rezultat, concentrat peste măsură pe aceste informații furnizate. Ceea ce tocmai v-am relatat în termeni simpli este o prezentare corectă a întăririi sistemului imunitar. Ca urmare a acestei preocupări asupra „Marii Sănătăți”, TU ești cel care renunță la obiceiurile care produc sentimente de neliniște și exclami:
“Nu-mi mai fuge pământul de sub picioare, acum terenul pe care mă sprijin este foarte solid!”
Carmen Barcan, terapeut
