Circulă prin țară și am întâlnit chiar și prin discuțiile de pe rețelele sociale când se certau unii străini cu românii ideea cum că latinii aduși în Dacia nu erau decât niște tâlhari, hoți, criminali și așa mai departe. Mai mult, au existat și cazuri în care cei care susțineau acest lucru argumentau cu faptul că informația apare și în letopisete. Întrebare: apare? Răspuns: da. Însă cel care a pus această informație în letopiseț nu este autorul, ci copistul. Este un exemplu extrem de interesant cum primul letopiseț în limba română, cel al lui Grigore Ureche, a fost „corectat” și modificat până într-acolo încât unii istorici chiar s-au îndoit de faptul că Ureche a fost autorul, într-atât s-a nevoit primul copist să-l schimbe ca să pară a fi opera sa.
Numele copistului se știe: Simion Dascălul și este bănuit chiar că ar fi distrus manuscrisul lui Grigore Ureche ca să nu mai existe nici o dovadă a faptelor sale. Simion Dascălul introduce un capitol în Letopiseț, despre originile românilor, în care afirmă că un împărat al Romei i-ar fi trimis craiului maghiar Laslău (Ladislau, desigur), tâlhari care să-l ajute în lupta contra tătarilor. Acești tâlhari s-ar fi așezat în Maramureș. Nu a fost singura intervenție a copistului pe textul lui Ureche; de altfel fiecare copist al letopisețului s-a simțit dator să intervină mai mult sau mai puțin pe text. Următorul copist, un anume Misail Călugărul, nu mai transcrie prefața lui Simion Dascălul, în care acesta se bătea cu cărămidă în piept că ar fi fost mai competent decât Ureche. Un alt copist important a fost și Axinte Uricariul, care a transcris letopisețul pentru Nicolae Mavrocordat. Și el va aduce completări de informație la cronică, dar completări bine documentate. Despre „tâlhării Romei” se va pronunța stolnicul Constantin Cantacuzino, care află o copie a Letopisețului pe când vizita Moldova.
După ce citește capitolul despre originea românilor, Cantacuzino va zice că informațiile sunt „basne”, adică fantasmagorii: „Ci nu știu cu ce îndrăzneală și cu ce nerușinare acela ce va fi scris întâi o va fi făcut!”. Dar cel mai înverșunat va fi Miron Costin, cel care va continua Letopisețul de acolo de unde l-a lăsat Ureche și care va scrie chiar un text distinct „De neamul moldovenilor”, în care va lămuri problema. Dar îl și va bruftului pe Simion Dascălul: „Numai lui [Grigore Ureche] de această țară i-au fost milă, să nu ramâie întru întunericul neștiinții, că celelalte ce mai sunt adăosături de un Simion Dascălul și, al doilea, un Misail Călugăr, nu letopisață, ci ocări sunt, și acelea nu puține”. Nici Dimitrie Cantemir nu va sta deoarte și în „Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor” va pomeni și el despre „basna” scornită de copist și pusă la începutul letopisețului lui Grigore Ureche.
