E o zi specială. Ziua în care împlinește 66 de ani. Sau, ca să glumim puțin, având în vedere că nu-și arată sub nicio formă anii, vârsta lui Iisus înmulțită cu doi. „Pentru mine, toate zilele lăsate de la Dumnezeu sunt speciale, nu doar ziua în care împlinesc anii”, mărturisește Martin Benchea Joca, veteranul atletismului băcăuan. Tocmai de aceea, multiplul campion al CSM Bacău se va trezi ca de obicei, la ora 5.00, va alerga ca de obicei, preț de două ceasuri și va face treabă ca de obicei: în casă, în grădină, peste tot.
Sigur, în program figurează și o petrecere alături de cei dragi, și un drum până la club, pentru o cupă de șampanie cu celălalt sărbătorit al zilei, directorul CSM, Adrian Gavriliu. Așa cum va exista și drumul către Biserică, pentru Sfânta Împărtășanie. „În fiecare an, obișnuiesc să mă împărtășesc de ziua mea”, mărturisește omul care până la 55 de ani nu a alergat „nici măcar după autobuz”, iar de atunci încoace, aleargă cu plăcere la crosuri, maratoane și semi-maratoane, pentru a recupera nu doar timpul, ci și distanțele pierdute. Să ne trăiești, nene Martin!
Data și locul nașterii: 20 februarie 1954, Cleja, Bacău.
Stare civilă: „Sunt căsătorit cu Antoneta, am doi băieți, Claudiu și Mădălin și…două nurori, Oana și Alina, cu care mă înțeleg foarte bine. Cel mai important membru al familiei este nepoțelul meu, Andrei Sebastian, în vârstă de 9 ani. Un nepot care-mi calcă pe urme deoarece practică și el atletismul și care-mi spune mereu: «Tataie, oare voi reuși să am și eu tot atâtea medalii câte ai cucerit tu?» Eu îi doresc să mă depășească. Familia este cel mai frumos lucru, iar ocupația de bunic nu are asemănare”.
Principala realizare profesională: „Principala realizare profesională este că… am descoperit atletismul. Țin să-i mulțumesc și pe această cale doamnei antrenoare Carmina Vorovenci, care, atunci când, la 55 de ani bătuți pe muchie, am pășit pentru prima oară în sala de atletism, m-a îndrumat așa cum îndrumi un copilaș ce se pregătește să facă primii pași. Fără acest ajutor nu aș fi urcat pe podiumul Campionatului Mondial Masters de alergare montană cu echipa României la Montcada, lângă Barcelona. Și nici nu aș fi devenit vice-campion european în Polonia, vice-campion balcanic în Croația și Grecia și multiplu campion național, cu peste o sută de medalii în palmares”.
Principalul regret profesional: „Că nu cunosc bine nicio limbă străină pentru a putea comunica așa cum mi-aș dori cu cei cu care intru în contact la competițiile internaționale”.
Sportivul preferat: „Nicolae Alexandru Soare, mai tânărul meu coleg de club. Dacă aș fi și eu din nou tânăr, pe el l-aș copia ca stil de alergare. Este atât de impunător!”.
Hobby: „Îmi place foarte mult să citesc. O altă pasiune sunt integramele”.
Mâncarea favorită: „Pastele și orezul brun. Respect cu sfințenie orele de masă. La 13.00 prânzul, la 19.00, cina. M-am obișnuit așa din vremea când am lucrat, vreme de un an, la o mânăstire. La ora 13.00, măicuțele de acolo așezau prânzul. Soția mai glumește când mă vede așezându-mă la masă pentru prânz: «Vezi că încă nu-i gata mâncarea. Ce, te crezi la mânăstire?»”.
Orașul de suflet: „Barcelona. Ador Sagrada Familia”.
Actorii preferați: „Eu sunt mai de modă veche. Îmi plac Dem Rădulescu, Toma Caragiu, Puiu Călinescu. Iar filmele preferate sunt cele de factură romantică. Nu suport sub nicio formă violența”.
Muzica preferată: „Populara moldovenească. Mă relaxează. Mai ales când apuc să dau muzica la maximum. Ce-i drept, asta se întâmplă doar când….e plecată soția”.
Vacanța perfectă: „Să nu râdeți, dar vacanța perfectă a fost…un vis. Un vis pe care l-am avut acum vreun an și pe care-l voi ține minte cât timp voi trăi: aveam din nou 20 de ani și mă aflam în mijlocul unei poiene plină de verdeață, înconjurată de fagi. Pe cer era un soare strălucitor, fără niciun nor în jur, iar în fața mea alergau niște cai superbi. M-am simțit ca în Paradis”.
Nu poate trăi fără…: „…să alerg. O zi în care nu alerg este o zi pierdută. Când alerg, simt o bucurie imensă, eliberatoare. Parcă aș pluti. Nici nu-mi pot imagina ziua în care nu voi mai putea alerga”.
Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Urmărersc cu interes această rubrică și m-am gândit că, dacă voi avea vreodată norocul să apar și eu în ea, la întrebarea cu insula pustie voi răspunde: un topor, un echipament de alergare și o statuetă a Madonnei din Loreto”.
Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „Să mai am un nepot sau o nepoată, să traversez la vară Atlanticul pentru a participa la Mondialele Masters de la Toronto și să obțin și eu o dată locul 1 la un Campionat Mondial sau European numai și numai pentru a auzi cum mi se cântă imnul”.
Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Cu un alt atlet Masters, Augustin Covaciu din Sfântu-Gheorghe”.
O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar dori să o facă: „Voi lua o nebunie din copilărie când, urcându-mă alături de alți prieteni într-un cireș, am făcut un concurs legat de cine are curajul de a sări de la o înălțime mai mare. Eu am fost nu doar cel mai curajos, dar și cel mai nesăbuit deoarece am sărit chiar din vârful copacului și era să o pățesc rău”.
Capitolul bancuri: le spune sau le ascultă? „Îmi plăcea să ascult bancuri înainte de ’89. Aveau mai mult haz ca oricând”.
Cum se vede la 70 de ani: „Să fiu la fel de sănătos ca și acum și, tot ca acum, să fiu înconjurat de familie și de prieteni”.
