Șoferul de microbuz a murit în somn. N-a suferit, probabil că visa ceva frumos: că-l lăsaseră durerile, că primise salariul la timp, eventual mărit, că își găsise o slujbă mai bună…
Șoferul de microbuz se trezea la patru dimineața că să plece în cursa. Toată ziua conducea mașina, pe căldură, pe frig, pe ploaie și pe zăpadă. Conducea până pe la cinci după-masă, cu o mică pauză în care mergea la supermarket să-și ia o pâine și o conservă ieftină ca să mănânce.
Ca să mai capete energie bagă băuturi acidulate din alea la un leu bidonul de doi litri. Vara se cocea în conserva de tablă iar iarna îngheța pentru că nu avea voie să dea drumul la căldură. Să nu consume prea mult.
Șoferul de microbuz castiga enorma suma de paișpe milioane de lei vechi. Dar patronul nu-i dădea toți banii deodată. Îi dădea doar fluturașul în mâna și libertatea să-și ia salariul câte puțin din încasările zilnice. Care erau aproape inexistente pentru că lumea avea abonament; cadrele didactice, muncitorii, elevii pe care-i transporta în fiecare zi nu-i plăteau lui bilet.
Șoferul de microbuz se plângea în ultima vreme că-l dor toate. Când găsea timp, mai întreba un doctor. A murit înainte să afle răspunsul. A lăsat în urmă doi copii și o soție. Și un patron care va trebui să găsească alt fraier care să accepte aceste condiții.
Șoferul de microbuz a trăit în țara în care aproape jumătate dintre angajați sunt pe salariul minim, peste 40 la sută din populație trăiește sub pragul de sărăcie dar în care forțele politice consideră că lefurile ar mai trebui tăiate iar intelectualii îi iau la bâză pe săraci pe motiv că-s leneși și nu merită altă soartă.
În țara în care o mână de oameni cu câștiguri puțin peste medie se erijează în judecătorii morali ai națiunii și decid cine are și cine nu are dreptul să voteze; evident, pentru ei, oameni ca șoferul de microbuz nu știu să aleagă bine și ar trebui lăsați fără dreptul de vot.
Țara în care banii, care ar fi trebuit să ajungă la oamenii care se spetesc muncind, sunt investiți în mașini scumpe și excursii in țări exotice și se consideră că aceasta este normalitatea.
