Elena Bacaoanu a fost prima femeie arbitru din fotbalul bacauan
Pe Luna
Astazi e ceva obisnuit. Fevronia Ion, Cristina Ionescu, Irina Mârt – lista-i mai lunga decât toate injuraturile noastre, sa fim barbati, ce naiba! – ne-au facut, dupa o munca de lamurire ce a durat ani si meciuri, sa le acceptam prezenta. Si – de ce sa nu o recunoastem? – uneori, chiar sa le impartasim deciziile. Acum 40 de ani si mai bine era insa cu totul altceva. Atunci, o femeie arbitru de fotbal era ca zborul pe Luna.
Ca la 20 de ani
Glumind, putem spune ca Elena Bacaoanu i-a luat-o inainte lui Armstrong. Nu a ajuns pe Luna, dar a deschis un alt drum, devenind prima femeie arbitru din fotbalul bacauan. "Am urmat cursurile de arbitri in 1968. Aveam 20 de ani, nu stiam cu ce se manânca arbitrajul, dar imi placea fotbalul. Asa ca, atunci când am citit anuntul despre cursuri, n-am mai stat pe gânduri", povesteste pioniera noastra.
Ce harababura!
La 63 de ani, doamna Bacaoanu se tine bine. Nu-si arata vârsta; meritul unei vieti dedicate sportului. Mai intâi a practicat baschetul. Iar apoi atletismul. Si fotbalul? "Imi aduc aminte si acum primul meci arbitrat. Eram la tusa. Doamne, ce harababura mai era in mintea mintea! La corner aratam ofsaid, nu mai stiam nimic din ce invatasem. Usor-usor, am scos-o insa la capat", zâmbeste Elena Bacaoanu.
Baiatul cu flori
Prind viata alte amintiri: "Jocurile din campionatul orasenesc erau cele mai tari. Sareau scântei. Injuraturi? Ba bine ca nu; ma trimiteau la cratita, dar eu ma tineam tare. Pe unul Savin l-am eliminat si i-am retinut carnetul. Dupa doua zile, mama vine si imi spune ca prin fata casei se tot invârte un baiat cu un buchet de flori: «Cred ca pe tine te asteapta. Ori i s-au aprins calcâile, ori i-ai dat rosu’ la fotbal». Intr-adevar, era Savin. De suspendare, insa, tot n-a scapat".
Observator special
La meciurile de pe fostul "Proletarul", Elena Bacaoanu avea un observator special: tatal sau. "Când a aflat ca m-am apucat de arbitraj, putin i-a lipsit sa nu cada de pe scaun. Era primul meu sustinator, dar si cel mai aspru critic. Dupa meci, ma lua in primire: de ce n-ai aratat asta, de ce ai dat ailalta, cum de nu l-ai zarit pe ala si asa mai departe. Când vedeam palaria lui tata in mijlocul tribunei, stiam ca n-am voie sa fac nicio greseala", da timpul inapoi "fata domnului Bacaoanu".
Alaturi de Rainea
Cu ce a ramas Elena Bacaoanu dupa cei zece ani de arbitraj? "Cu multe amintiri frumoase. Nu arbitram pentru bani – era 25 de lei un meci – ci doar din placere. Am prins si jocuri de Divizia C, l-am arbitrat si pe Chitaru, dar nu voi uita niciodata o tusa facuta alaturi de celebrul Nicolae Rainea la centru", spune doamna Bacaoanu, care are si un sfat pentru arbitrele de azi: "Sa nu cada pe spate când le zâmbeste frumos vreun jucator! Astea mergeam pe vremea mea, fetelor, nu azi".
Dan Sion
