Încă de la apariţia sa, în anul 2018, la Editura „Junimea”, volumul de critică literară şi eseuri filosofice „Prin subteranele dostoievskiene”, rod al muncii de peste 15 ani a scriitorului, eseistului şi gazetarului Ion Fercu, a stârnit, în mediul literar, academic şi al criticii tot mai selectivă – poate ca nicio altă apariţie editorială din ultimii 20 de ani – o dezbatere aplecată, critic-apreciativă, culminând cu previziuni unanim acceptate: cartea va intra în circuitul naţional al valorilor, va fi ridicată şi pusă pe masa de studiu a celor mai prestigioase foruri academice şi ştiinţifice ale acestei ţări.
După ce a fost premiată de uniuni de creaţie, de reviste, fundaţii şi asociaţii culturale, după ce a impresionat şi a atras un numeros public la Târgul de Carte „Gaudeamus”, din 2018, „Prin subteranele dostoievskiene”, cartea scriitorului Ion Fercu, la sugestia şi susţinerea filosofului, criticului şi enciclopedistului Alexandru Boboc, membru al Academiei Române, trecut, de curând, în lumea de Dincolo, a fost recomandată juriului Academiei Române, în vederea includerii în lista scurtă a premiilor, pe anul 2018.
Ziua cea mare
Conform Regulamentului, membrii juriului întocmesc referate de apreciere, evaluând originalitatea fiecărei lucrări propuse, contribuţia acesteia la domeniul respectiv şi impactul asupra domeniului la nivel naţional. Durata întregii proceduri de propunere, evaluare, dezbatere şi decizie este de doi ani.
S-a întâmplat joi, 3 decembrie 2020, la ora 10.00, când s-a reunit, în Sala de Prezidiu, în şedinţă solemnă, fără public, din cauza condiţiilor speciale impuse de situaţia pandemică, în format hibrid, doar membrii Biroului Prezidiului Academiei Române, în frunte cu Ion Aurel Pop, preşedintele Academiei, aflaţi în conexiune online cu preşedinţii celor 14 secţii ştiinţifice ale Academiei, pentru a prezenta premianţii, pe categorii. Academicianul Alexandru Surdu, preşedintele Secţiei Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a anunţat solemn, argumentând fiecare premiere: „Premiul «Ion Petrovici» se acordă scriitorului, criticului şi eseistului Ion Fercu, pentru volumul «Prin subteranele dostoievskiene»”.
Sala goală, doar de undeva, din Buhuşi, s-au auzit aplauze. Din Bacău, din ţară, telefoanele au luat foc: felicitări, felicitări!, pentru unul dintre cei mai reprezentativi scriitori, din generaţia de după 1990, din Bacău şi din România: ION FERCU. Am fost permanent în legătură directă cu prietenul și colegul nostru, în acele momente solemne și emoționante. Au fost şi pauze…Emoţii… L-am întrerupt şi l-am întrebat (ce puteam să-l întreb?): Ce înseamnă, acum, după aproape o viaţă de muncă, de studiu, de sacrificii, de necazuri şi bucurii, de „intense şi prelungi convorbiri” cu prietenul Dostoievski, acest premiu, această recunoaştere a celui mai prestigios for cultural și științific al României. Nu l-am prins descoperit, cum nu a fost în această postură niciodată.
A fost premiată pasiunea de-o viaţă
Ion Fercu: „Un premiu al Academiei Române îți spune că ești un Mirător, un Întrebător, o fiinţare asediată de uimiri, de incertitudini, un muritor care are Strigătul ca vedetă în portofoliul supraviețuirii sale. Am învățat de la prietenul meu Dostoievski faptul că orice discurs al cunoașterii este important doar dacă la capătul său continuă să rămână în viață niște semne de întrebare, dacă acolo așteaptă vâlvătaia unor noi incertitudini. Poate că nu întâmplător am ajuns să mă ciondănesc uneori cu autorul «Demonilor»; metafizic și cu multă dragoste, evident. Îmi place să cred că fiinţa mea este locuită de un gând fericit al lui Lessing. «Dacă Dumnezeu ar ţine în mâna dreaptă întregul adevăr», zice el, «iar în mâna stângă doar năzuința statornică și perseverentă spre Adevăr, chiar dacă asta înseamnă că voi rătăci din nou și din nou pe această cale, de mi s-ar cere să mă hotărăsc, aș alege cu toată umilința mâna stângă». Mai zice Lessing că s-ar apleca smerit spre mâna stângă a lui Dumnezeu și i-ar spune: «Părinte, dă-mi-o pe aceasta. Adevărul absolut e numai pentru Tine» … Poate că și acest spirit prezent în «Prin subteranele dostoievskiene» a constituit un argument important în acordarea acestui premiu. Sau poate că a fost premiată o pasiune de-o viață… O pasiune întreținută de manifestări literare și reviste importante, de voci universitare competente, manageri de cultură cu suflet, de critici literari onești, de ziare, târguri de carte, televiziuni, de cititori. E un premiu care aproape mă face să-l cred pe Dante, atunci când îmi spune că Soarele răsare din același loc pentru toți muritorii…Uneori are dreptate”.
Cartea aduce un serviciu de mare preț literaturii române
După aceea am deschis arhiva. Ce sunt „…subteranele dostoievskiene”? Scria, atunci, la cald, după lansarea volumului, Liviu Antonesei, scriitor, cercetător, publicist: „Un eseu enciclopedic, o carte erudită și foarte bine scrisă, ceea ce nu e de mirare la un prozator excelent”. Apoi a nuanţat, spunând că este „cartea unui scriitor care locuieşte în universul altui scriitor, o carte scrisă din interior; o carte care va rămâne”. Poetul basarabean Leo Butnaru crede că este cartea scriitorului care a „atins ipostaza de cercetător, critic, istoric literar, eseist”, volumul fiind considerat „vecin de raft cu «Dicționarul personajelor lui Dostoievski» al lui Valeriu Cristea”. Regizorul Alexa Visarion, după lectura cărții: „Este o mărturie strălucită de cuprindere și destăinuire profundă a universului dostoievskian; m-a cutremurat și iluminat. E o carte de amplitudine semantică, plurală și densă de paliere distinse de verticalitate ideatică”. Ion Dinvale, poet şi eseist: „În această aventură inițiatică (…) lectorul intră cu inima strânsă și simte un curent rece, de adâncime pe șira spinării, dar iese, răsuflă ușurat și simte mult mai puternică, mult mai vie lumina zilei. (…) Enciclopedie de factură modernă, alcătuită din circa 100 de eseuri, arborescență intelectuală impresionantă, «Prin subteranele dostoievskiene» probează, cu asupra de măsură, cultura filosofică, estetică, literară, talentul prozatorului, ușurința și spontaneitatea omului de presă, îndelungata ucenicie în slujba ideii și a cuvântului scris care rămâne și prin care dăm seama de trecerea noastră prin vremi. Cartea aduce un serviciu de mare preț literaturii române.”
Miracolul din ultimii ani, dacă îl putem numi miracol, poate i-am putea spune afirmarea bogăţiei şi valorii literaturii băcăuane, adăugând la zestrea noastră Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române – Constantin Călin, Premiul „Ion Petrovici” al Academiei Române – Ion Fercu, Premiul Naţional „Mihai Eminescu” pentru Poezie – Ovidiu Genaru, demontează ideea de literatură de provincie. Există doar LITERATURĂ.
