„Cruce sfântă, părăsită lângă margine de drum, coperișul tău se strică cu creștinii de acum!”

Comunitatea Romano-catolică din orașul nostru este cea mai numeroasă din mediul urban in Dieceza de Iași (Moldova). Până în 1989 activitățile și celebrările specifice ritului nostru se desfășurau într-o singură și neîncăpătoare biserică, „Sfântul
Nicolae”, din centru. Necesitățile pastorale au demonstrat că numai în această locație nu se poate desfășura un program normal. Inițiativele și demersurile pentru construirea altor biserici, multe la număr, au primit de fiecare dată răspunsuri negative din
partea regimului comunist și dictatorial sub pretextul că suntem catolici, deci unguri, prin urmare nu suntem români. Din păcate și sporadic sunt unii care nu au reușit să
depășească această concepție și mentalitate obtuză nici până astăzi.

Credința și rugăciunile noastre, dar mai ales ale credincioșilor, au fost mai puternice și au biruit. Am reușit să obținem terenul din Calea Republicii, nr.45, pe care de-a lungul timpului am construit cu multe sacrificii biserica, casa parohială și Oratoriul „Maria Bambina” unde ne desfășurăm activitatea în condiții decente și chiar mai mult.

PUBLICITATE

Autorizaţia de construcţie a bisericii a fost acordată la data de 6 septembrie 1990, iar lucrările la construcţia bisericii au fost începute de primul paroh al acestei comunităţi, Pr. Gheorghe Farcaş, continuate apoi în anul 1996 de Pr. Eugen Budău și au fost finalizate de actualul paroh al acestei comunități Pr. Iosif Comorașu.

Autoritățile noastre locale și cele centrale, Episcopia Catolică de Iași, au propus, și credincioșii au fost de acord, ca acest ambient să poarte numele „Înălțarea Sfintei Cruci”. Ne bucurăm că frații greco-catolici și ortodocși, în aceeași zi de 14 septembrie, celebrează aceeași sărbătoare.

Este așadar pentru toți un motiv de bucurie și de adevărat și sănătos ecumenism.

Înainte de Cristos crucea era un instrument de tortură pentru tâlhari și pentru cei asimilați lor și era o rușine să mori răstignit pe ea.

După Cristos situația se schimbă radical: din obiect de tortură devine instrument al mântuirii și eliberării noastre. Pe Cristos l-au judecat, condamnat și executat prin răstignire mai marii religioși și politici ai vremii pentru a-l scoate din scenă și pentru a-l reduce la tăcere. Planuri aleoamenilor …

Pentru noi, cei botezați în numele lui Cristos, urmează ultimul cuvânt pe care îl are Dumnezeu cu privire la soarta lui Isus și a noastră care ne numim creștini: urmează a treia zi după moarte: ÎNVIEREA lui Cristos și a celor ce cred în El, urmează deschiderea porților Împărăției Cerurilor pentru toți oamenii de bunăvoință. Cât de mult merităm noi aceste onoruri și tratamente din partea lui Dumnezeu?

Răspunsul este cel pe care îl bănuiți și pe care îl știu și eu. De aceea de mai
multe ori în timpul anului, mai ales în timpul Postului Mare, repetăm:

Ne-nchinăm, Ție, Cristoase, și te binecuvântăm, căci prin Sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!

Cristos este clar și categoric când afirmă: dacă nu vă luați crucea și nu o
purtați după modelul meu nu puteți fi ucenicii mei!

Ne este dat în fiecare zi, ba chiar de mai multe ori pe zi, ca părăsind casa noastră, unde sigur avem la loc de cinste o cruce, mergând în orice direcție și la orice treabă, să vedem pe biserici și clopotnițe, la răscruce de drumuri și în cimitire, cruci de diferite dimensiuni și artistic lucrate care ne stârnesc admirația. Din păcate nu întotdeauna și în fiecare caz se întâmplă la fel.

Noi învățăm de la Isus, prietenul nostru:

– să ne luăm crucea datoriilor noastre de fiecare zi, și chiar de ne pare grea, să o purtăm cu demnitate;

– se poate că ne plângem de crucea noastră că e prea grea și prea mare: nu trebuie să ne pară rău;

– unii de-a dreptul îl trădăm pe Isus prin infidelități, cuvinte și atitudini nepotrivite.

Cel care ne invită la această cursă, la final, are cele mai strălucite medalii.
Una dintre ele este propusă, nu impusă, și pentru fiecare dintre noi.

Invitație

Glorificarea lui Cristos urmează chinului crucii şi antiteza suferinţă – mărire devine fundamentală în opera Răscumpărării. Astfel, crucea devine simbolul şi miezul
religiei creştine. Vă invităm și pe dumneavoastră să fiți împreună
cu noi printre cinstitorii Sfintei Cruci. Sărbătoarea din 14 septembrie
noi am transferat-o în duminica de după, adică pe 17 septembrie,
când la ora 11.00 vom celebra cu solemnitate această sărbătoare.
Pr Iosif Comorașu, paroh.
Pr Laurențiu Luca, vicar.
Pr Valentin Giurgică, vicar.

loading...

Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ