Există întâmplări în viață pe care omul le citește o dată, apoi încă o dată, apoi își freacă ochii și mai citește o dată. Nu pentru că ar fi complicate, ci pentru că bunul-simț refuză să coopereze cu ele.
Un astfel de episod a fost consemnat în Steagul Roșu din 28 februarie 1970, când o știre aparent banală din gospodăria colectivă s-a transformat într-o mică epopee zoologică: o pisică ar fi ucis 60 de găini.
Nu două. Nu șase. Șaizeci.
Necrologul galinaceelor
Drama a fost relatată într-un stil aproape funerar. Din relatare reiese că supraviețuitoarele tragediei ar fi putut redacta, dacă ar fi avut condei, un necrolog emoționant:
„Anunțăm cu adîncă durere moartea neașteptată, fulgerătoare și fără diagnostic a 60 de surate de culoare albă. Mulțumim celor care ne-au adresat condoleanțe pentru greaua pierdere suferită.”
La C.A.P. „6 Martie“ din municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, atmosfera devenise apăsătoare. Găinile rămase în viață priveau probabil spre coteț cu acea expresie meditativă specifică speciei, gândindu-se că oricând ar putea apărea o altă pisică sălbatică — presupusul autor al masacrului.
Evenimentul a primit chiar și o dimensiune istorică: „Noaptea Sfântului Bartolomeu” a găinilor.
Criminalul: o pisică extrem de eficientă
Potrivit versiunii oficiale, pisica ar fi fost surprinsă exact în momentul în care sugruma a 60-a victimă. Asta presupune, implicit, o disciplină statistică remarcabilă din partea animalului.
Nu 58, nu 63. Exact 60.
După care, ca într-o tragedie antică, pisica însăși ar fi murit — fără să poată fi interogată asupra motivelor sau metodei sale de lucru.
Blana ei ar fi fost imediat cumpărată cu 20 de lei de un vânător care probabil a povestit ulterior nepoților că a avut de-a face cu o fiară de temut. Iar dacă ne gândim bine, pentru performanța raportată, ar fi meritat probabil și o medalie.
Problema mică a fizicii
Reporterul Tudor Stanciu pare însă să fi fost chinuit de o întrebare extrem de simplă:
Poate o pisică să omoare 60 de găini într-o noapte?
Mai ales într-un coteț păzit.
Conform explicației oficiale, pisica ar fi atacat o găină, iar celelalte ar fi murit asfixiate. Cum anume se produce asfixierea în masă a găinilor din cauza unei pisici rămâne un mister zoologic care probabil ar merita studiat în manualele de biologie.
Dar actul medicului veterinar exista. Iar actele, după cum se știe, au o proprietate specială: ele nu pot fi contrazise, chiar dacă realitatea ridică sprânceana.
O aritmetică foarte clară
Există însă un detaliu care pare mult mai limpede decât explicația zoologică.
Șaizeci de găini înseamnă aproximativ 120 kg de carne.
La 17 lei kilogramul, rezultă exact 2.040 de lei.
Calculul este perfect. Împrejurările morții sunt mai puțin.
Urmele șterse rapid
Găinile au fost îngropate repede, fără ceremonii.
Pisica — dispărută.
Dosarul — închis.
Comisia de revizie, prin președintele ei, a declarat că actul veterinar nu poate fi „atacat”. Iar dacă un act nu poate fi atacat, atunci realitatea are obligația să se conformeze.
Între timp, paznicul, brigadierul și alții din gospodărie au rămas cu sarcina mai puțin poetică de a răspunde pentru pagubă.
O concluzie simplă
Povestea rămâne, după mai bine de o jumătate de secol, una dintre acele mici enigme ale vieții agricole.
O pisică extraordinar de productivă, șasezeci de găini extrem de sensibile la emoții, și câteva acte oficiale perfect sigure pe ele.
În rest, cum ar fi spus reporterul de atunci, socoteala e clară.
Doar povestea e… încâlcită.
Și până se limpezește, rămâne valabilă soluția clasică din administrație: să plătească cineva.
Scurt pe… șaizeci.
