Pentru multă lume, șomerii sunt persoane care nu au loc de muncă. În realitate, șomeri sunt doar cei aflați în plată, la un moment dat. E ceea ce se vede, „vârful aisbergului”, cum spunea un oficial băcăuan, în iunie. Numărul celor fără loc de muncă este, din păcate, mult mai mare.

După expirarea celor nouă luni de șomaj, unii se angajează, majoritatea nu. Motivele sunt diverse: primesc oferte departe de casă, iar naveta costă mult, găsesc locuri de muncă prost plătite ori nu găsesc deloc. La un salariu de 1.900 de lei, primești 1.100 de lei în mână din care plătești naveta sau chiria, utilitățile, o haină, pachețelul și rămâi cu nimic. Mulți locuitori din mediul rural renunță și stau acasă, să crească animale, să lucreze propria grădină și să muncească cu ziua.

Tânguirile unor patroni prezenți la Bursă că „tinerii din ziua de azi” au pretenții prea mari sunt lipsite de realism. Tinerii cer atât cât e necesar pentru a trăi: un salariu din care să poată achita un credit ipotecar, ca să nu mai locuiască cu părinții, să plătească utilitățile, hrana, să-și poată întemeia o familie. A crescut rata șomajului în ultima vreme, spun oficialii.

De ce? Poate din cauză că transferarea contribuției de la angajator la angajat a pus în dificultate unele IMM-uri. Nu pe toate, doar pe acelea care până acum nu virau statului această contribuție, deși o rețineau din salariul angajatului.

Nu plâng de mila angajatorilor incorecți, ci a miilor de salariați care se vor trezi, la bătrânețe, fără pensie. Transferul contribuției, care îi protejează pe români de astfel de practici, e doar un pas.

Sper că următorul va fi trecerea la formula aplicată în Occident: impozitul pe venitul global. S-a discutat și la noi, în 2017, dar a sărit în sus Opoziția. În acest sistem, negocierile cu angajatorul ar viza venitul net, „în mână”, deoarece impozitul este plătit de cetățean direct la Fisc.

Avantajul e că salariații care au copii, soție casnică, credit pentru casă, locuiesc cu părinții sau bunicii beneficiază de reduceri. Soluția aceasta i-ar învăța pe cetățeni să-și poarte singuri de grijă și să gestioneze cât mai bine bugetul, iar pe angajatori să-și respecte angajații și să-i plătească așa cum merită.