„Sunt in incurcatura: e corect noii-nascuti sau nou-nascutii?“ (Dorina Cascaval, California – S.U.A.)
Mai intai, sa stabilim norma: si DOOM1 (1982), si DOOM2 (2005) descriu astfel combinatia: „nou-nascut adj.m., s.m., pl. nou-nascuti, art. nou-nascutii; adj.f., s.f. nou-nascuta, g.-d. art. nou-nascutei, pl. nou-nascute“. Dupa cum se vede, avem in fata un compus care initial a aratat o insusire (baiat nou-nascut/ fetita nou-nascuta) si ulterior, pentru ca era de prisos determinarea prin substantiv, s-a renuntat la acesta. Cu forta pe care o au doua cuvinte comparativ cu unul, compusul nostru si-a asumat lejer datoria de a inlocui termenul generic copil/ prunc/ fetita etc.
Dictionarele explicative nu-l baga in seama ca pe un compus. il cautati zadarnic la locul lui: dupa nouazecilea va intalniti cu nour (DEX, 2009; DEXI, 2007), cu nouolea (MDA, 2003), cu noumen (NDULR, 2006). il veti gasi la cuvantul-titlu nascut, atestat la Coresi in „Carte de invatatura“ (1581), iar ca adjectiv, in „Psaltirea scheiana comparata cu celelalte psaltiri din sec. XVI si XVII“. Cat priveste ortografia, MDA ne ramane dator cu cratima dintre cele doua elemente ale compusului.
Sensurile sunt doua: copil care s-a nascut de putin timp si, respectiv, renascut (fig.).
Un cititor rabdator va avea bucuria sa gaseasca spre sfarsitul descrierii cuvantului nou o trimitere catre nascut, dar numai pentru masculinul nou-nascut (DEXI), ceea ce, sa recunoastem, nu avantajeaza intelegerea valorii de adverb a primului cuvant. Mai mult decat atat: va fi rasplatit cu o combinatie-martor pentru forma corecta: bine nascut – calchiat dupa francezul bien né -, cu intelesul „de familie buna“.
si-acum sa urmarim conduita lui nou. Dupa cum se vede, el e stabil in femininul nou-nascuta sau in pluralul nou-nascuti, pentru ca exprima o caracteristica a faptului de a se naste si nicidecum o insusire a substantivului dezertor „copil“. intre adjectiv si adverb e o veche competitie, cel de-al doilea fiind mai energic si chiar mai expresiv. Sa comparam titlul „Trucuri bine de aplicat“ („Ioana – visul copiilor“, 6/2011) cu „Trucuri bune…“ Adjectivul „bune“ este confiscat de substantivul „trucuri“ si aproape golit de sens. Alteori adjectivul isi revendica dreptul la suprematie si intra navalnic in scena: vom spune/ scrie rau-platnici sau rai-platnici?
Cei ce rostesc sau scriu *noi-nascuti comit o hipercorectitudine izvorata ori din teama de a gresi pseudoacordul cu substantivul „nascuti“, ori, dimpotriva, dintr-un fel de infatuare a celui ce da lectii de exprimare corecta. Ramane sa acceptam ca din „trusoul“ unui nou-nascut nu face parte un adjectiv, ci un adverb, care, ca orice parte de vorbire neflexibila, nu-si modifica forma dupa vointa noastra.
Ioan Danila
Romana de azi: Un altfel de zestre pentru un nou-nascut
