Într-o dimineață liniștită de început de vară, băcăuanul Nicu Chiriac a ales să-și înceapă ziua altfel: devreme, în tăcere, la marginea lacului de la Insula de Agrement din Bacău.
Nu a fost o decizie planificată, ci mai degrabă un impuls – poate dintr-un dor vag de liniște, poate din nevoia de a se regăsi pentru câteva clipe, departe de zgomotul cotidian.
A ajuns acolo când soarele abia răsărise. Aerul era răcoros, dar blând, păstrând o prospețime care pare tot mai rară în orașele moderne.
Luminile dimineții mângâiau discret luciul apei, formând o dungă strălucitoare ce se întindea ca o potecă invizibilă, parcă desenată pentru cei care știu să vadă cu sufletul.
Nicu s-a oprit în locul lui obișnuit – un punct retras, cu vedere deschisă spre apă. Timpul părea suspendat. Nimic nu tulbura acea liniște densă, în care fiecare sunet era filtrat de natură. Doar apa, ușor mișcată, și lumina caldă a soarelui alcătuiau un tablou simplu, dar încărcat de sensuri.
Pentru câteva zeci de minute, Insula nu a fost doar un loc de promenadă, ci un spațiu de reflecție. O promisiune tăcută, așa cum avea să spună el mai târziu, „de aer curat și de gânduri limpezi”.
Foto&video: Nicu Chiriac
