Cea mai bună sportivă a Bacăului în 2025, an în care a cucerit titlul de campioană europeană de Tineret la săritura în lungime, speră ca și în 2026 să se afle la înălțime
Startul e pregătit. Obiectivul? Un nou record personal; măcar 6,65 metri. Ținta? Campionatele Europene de atltetism pentru Seniori. Cât despre elan, acesta este unul la superlativ de vreme ce Ramona Verman vine după un 2025 de aur, în care s-a laureat campioana Europei U23 la săritura în lungime și în care a bifat recorduri personale în serie, ultimul, 6,63 metri, echivalând cu o medalie de bronz la Balcaniada de Senioare.
Aceste reușite au făcut din atleta de 21 de ani antrenată de Aura Balaban la CSM Bacău cea mai bună sportivă a Bacăului în anul care tocmai s-a încheiat. „Într-adevăr, 2025 a fost un an perfect pentru mine. Iar 2026 mi-l doresc la fel”, a precizat Ramona, care nu a uitat să amintească faptul că în ziua în care a sărit pentru aurul continental U23 la Bergen, în Norvegia, s-a încărcat emoțional recitind un articol în care „Deșteptarea” o prezenta drept „Campioana cu primăvara în priviri și vara în destin”.
„Încă un an împreună”
-Ramona, cum ai petrecut Sărbătorile?
-Crăciunul, cu familia, ca de obicei, iar de Revelion am petrecut alături de prieteni și de iubitul meu la Brașov. Chiar mă gândeam ce bine este să ajung la Brașov pentru a mă relaxa și distra și nu pentru un cantonament.
-Bănuiesc că, deși nu te-ai aflat în cantonament, ai fost atentă la… cântar. Chiar, ai o mâncare preferată specifică Sărbătorilor de iarnă?
-Oh, da: salata de boeuf. O iubesc pur și simplu! Și mereu dau o mână de ajutor mamei când e vorba de acest fel de mâncare. La sarmale nu prea mă descurc; nu-mi iese când trebuie să răsucesc foaia de viță de vie sau de varză. La salata de boeuf, în schimb, sunt pe poziții. Îmi place mai ales să o decorez, cu castraveciori pentru brăduți și morocovi pentru cadouri.
-O dorință pusă la cumpăna dintre ani?
-Nu neapărat pusă la cumpăna dintre ani. Dorința există și reprezintă ceva foarte firesc: sănătate. De-a lungul anilor am trecut prin destule accidentări, așa că știu cât de importantă e sănătatea. Din fericire, acum sunt foarte bine.
-Primul mesaj primit în noul an de la antrenoarea ta, Aura Balaban, „Doamna”, așa cum îi spui tu?
-Eh, aici putem vorbi de o urare reciprocă: „Încă un an împreună!”. Chimia dintre noi este foarte puternică, iar ceea ce am realizat în 2025 nu se putea fără o astfel de legătură puternică între antrenor și sportiv. De altfel, eu și colega și prietena mea Federica Apostol facem o echipă foarte bună cu Doamna. Chiar suntem o echipă.
-Spuneai despre 2025 că a fost un an perfect.
-Evident! A fost cel mai bun an al meu pe toate planurile: și cu sănătatea, și cu atletismul, și cu Facultatea, cu absolut tot. Iar 2026 mi-l doresc la fel de bun pentru a demonstra că tot ce am realizat nu a fost deloc întâmplător. Vreau să reconfirm.
-Chiar, ce obiective ar fi pentru 2026? Sigur vizezi și un nou record personal.
-Îmi doresc să-mi îmbunătățesc recordul, cum să nu-mi doresc? Doamne ajută să reușesc să mai adaug cel puțin doi centimetri. Un 6,65 metri m-ar bucura nespus. Cât despre obiective, eu sunt în ultimul an de Tineret, dar anul acesta ținta mea este calificarea la Campionatele Europene de Seniori ce vor avea loc în luna august, la Birmingham, în Marea Britanie.
-Cât e baremul de calificare?
-6,75. Sunt conștientă că nu pot să-l realizez, motiv pentru care voi trage tare pentru a avea un ranking care să-mi permită prezența la Europenele de Seniori. Asta presupune o serie de concursuri puternice. Repet, îmi doresc mult să concurez la Europenele de Seniori de la Birmingham deoarece m-ar ajuta mult în ceea ce privește experiența.
Un articol recitit de două ori
-Apropo de întrecerile de la Seniori. Știi cum se zice: ziua bună se vede de dimineață. Ei bine, pentru tine, 2025 s-a arătat excelent încă de la bun început; la Naționalele Indoor ai depășit-o pe super-favorita Alina Rotaru Kotmann, medaliata cu bronz a Mondialelor de Seniori de la Budapesta, din 2023.
-A fost un rezultat care m-a stimulat mult. Bun, Alina venea după o accidentare, dar chiar și așa, pentru mine a contat foarte mult ce s-a întâmplat la Naționalele de Sală. Ca să nu mai spun că atunci am stabilit și apoi confirmat un record personal: 6,53 metri.
-„Am avut un șoc când am văzut rezultatul pe panoul de afișaj”: așa mărturiseai atunci.
-Și chiar așa a fost. Parcă nu-mi venea să cred.
-Și tot atunci ai declarat pentru „Deșteptarea” că una din marile tale dorințe este să ți se cânte imnul. Ce ai simțit când ți s-a cântat imnul la Europenele de Tineret de la Bergen, tu fiind pe cea mai înaltă treaptă, cu un nou PB: 6,60m?
-Într-adevăr, îmi doream foarte- foarte mult să mi se cânte și mie imnul, mai ales că nu avusesem această bucurie nici măcar atunci când câșigasem titlul de campioană balcanică U20 la Belgrad. Ce am simțit când mi s-a cântat imnul la Bergen? O bucurie de nedescris. Era un vis care mi se îndeplinea. Și asta mai ales că a fost un concurs foarte dificil. Vreau să descriu, în schimb altceva. Și anume ce am simțit înainte de finala care mi-a adus titlul european de Tineret în Norvegia. Așa cum fac mereu la competiții, pentru a mă încărca motivațional, obișnuiesc să mă plimb. În ziua medaliei de aur, în așteptarea finalei, m-am plimbat în spatele hotelului din Bergen unde eram cazați și unde se afla un lac și un ponton. Ajunsă la ponton, mi-am reamintit de articolul apărut în martie, în ziarul Deșteptarea în care spuneam ce mult mi-aș dori să ajung să mi se cânte imnul național și am simțit nevoia să-l recitesc. Ba chiar de două ori și m-a motivat foarte mult. A fost foarte frumos.
-În același articol tu povesteai cum, din respect pentru ceea ce a însemnat pentru tine antrenoarea care te-a descoperit și lansat, regretata Maria Hagimă, mergi frecvent la mormântul său pentru a aprinde o lumânare.
-Ultima dată am fost chiar înainte de Revelion, împreună cu mama. Îi voi fi veșnic recunoscătoare doamnei Maria Hagimă pentru că dânsa mi-a deschis poarta prin care am intrat în sport. Parcă nu-mi vine să cred că în primăvară se vor face cinci ani de zile de când ea nu mai este printre noi…
-O curiozitate, Ramona. La scurt timp după titlul european cucerit în Norvegia ai reușit să ieși din nou la rampă, adjudecându-ți bronzul balcanic la senioare cu un rezultat prin care ți-ai îmbunătățit recordul personal stabilit la Europenele de Tineret. Cum ai găsit resursele motivaționale pentru a-ți forța din nou limitele, mai ales că ai avut de înfruntat și oboseala unui drum istovitor făcut cu autocarul până la Volos, în Grecia, gazda Balcaniadei?
-E foarte simplu: ador Grecia! Iar la Volos a fost superb. M-am bucurat într-atât de mult că merg în Grecia, și încă la mare, încât nici nu am simțit oboseala drumului. Pe fondul acestei bucurii, am fost relaxată și nu am simțit niciun fel de presiune în ceea ce privește concursul propriu zis. Prin urmare, totul a fost la nivel de plăcere, iar asta mi-a permis să mă prezint foarte bine și să iau bronzul cu cel mai bun rezultat al meu, 6,63.
„M-aș fi așteptat la mai multă apreciere”
-În ciuda faptului că a fost un an perfect, 2025 ți-a adus și un mare regret. E vorba de indiferența cu care autoritățile Bacăului au tratat reușitele tale. Vorbim puțin și despre asta?
-Vorbim. Nu vreau să par lipsită de modestie, dar, sincer, parcă m-aș fi așteptat la mai multă apreciere. Și mi-am făcut speranțe că rezultatele obținute îmi vor oferi mai multe oportunități, că mi se vor deschide mai multe uși. Dacă nici acum, după aceste rezultate, atunci când? Din păcate, exceptând Consiliul Județean, care, așa cum remarca și antrenoarea mea, Aura Balaban, ne-a fost mereu aproape, parcă nimănui nu i-a păsat de reușitele mele.
-La Europenele U23 de atletism din Norvegia, România a cucerit doar două medalii. Amândouă de aur, ambele prin două băcăuane, alături de tine triumfând, tot cu un record personal, triplusaltista Alexia Dospin, actualmente la CSM Constanța. Dar în timp ce Alexia, care a fost pregătită și ea, în trecut, de Aura Balaban, a fost primită cu toate onorurile când a revenit la Constanța, tu și antrenoarea ta Aura Balaban ați fost ignorate complet la revenirea acasă, în Bacău. Ca să nu mai spunem că, deși rezultatele te recomandă drept cea mai bună sportivă a Bacăului în 2025, nu a existat până acum nicio ceremonie prin care să ți se decerneze acest titlu. E terbil de frustrant, nu?
-Da, toate lucrurile acestea mi-au lăsat un gust amar, mai ales că, în ciuda tuturor problemelor de tot felul, eu am ales să rămân și să-mi continui activitatea sportivă în Bacău. Mi-aș fi dorit să fiu întâmpinată și eu după Europene așa cum au fost întâmpinați alți sportivi înaintea mea, ca să nu mai spun că am văzut ce frumos a fost primită Alexia la Constanța de autoritățile locale. Până la urmă, eu și Alexia am adus României două medalii care nu mai fuseseră cucerite de țara noastră de zece ani. Din păcate, mi s-a părut că s-a trecut prea ușor peste titlul cucerit de mine, iar asta nu are cum să nu te întristeze. Așa cum spuneam, noroc cu Gala Performanței Sportive organizate în decembrie de Consiliul Județean Bacău! În rest, nu a fost nicio altă festivitate de acest gen. Dar să știți că eu sunt însă mândră de ce am realizat. Iar asta mă mobilizează să fiu în continuare la înălțime.
