Cercetând cu mare pasiune și folos prin arhivele țării, prof. Tinca Vârlan, autor al unui impresionant capitol din Monografia orașului Buhuși – „Scurtă istorie despre oameni, fapte și locuri” – a descoperit prezența unui erou de excepție în administrația locală: Clement Podoleanu, primar în perioada interbelică. Participant la Războiului Întregirii Neamului, acesta a fost răsplătit cu decorația „Coroana României” în grad de cavaler. Întors de pe front, Clement Podoleanu, învățător, a fost un adevărat erou și în administrația buhușeană. Să urmărim discursul prof. Tinca Vârlan…
…Deși autoritățile au depus unele eforturi pentru înzestrarea localității cu lumină electrică, abia în anul 1927 fabrica de postav a acceptat să vândă localității surplusul de energie electrică de care dispunea. Între 1927 şi 1932, este instalat un motor Diesel de 80 HP, cu o capacitate de 40 kw/h, care alimenta cu mare greutate o rețea centrală restrânsă, iar în 1932, cerințele târgului crescând, s‑a instalat un transformator ce primea curent de la motoarele fabricii și pe care‑l transforma în 220 volți – pentru iluminarea orașului – și în 110 volți, pentru abonați.
Sumele necesare unor asemenea dotări fiind destul de mari, cei din administrația Buhușiului manifestau rareori disponibilitate pentru asemenea investiții. Comisia Interimară a localității, formată din domnii Clement Podoleanu, președinte, Gh. V. Blaj, V. Filip, C. Căciuleanu, N. D. Pipa, Herman Cohn și I. Crețu, întrunită într‑o ședință în 30 octombrie 1929, printre altele, a pus pe ordinea de zi și problema măririi uzinei electrice. Comisia a hotărât atunci urgentarea cumpărării motorului de 80 HP în valoare de 1.200.000 lei. O altă problemă spinoasă a fost cea a alimentării cu apă potabilă. Până în anul 1932, Buhușiul a fost alimentat prin fântâni, apa fiind distribuită cu ajutorul sacalelor.
Cea mai mare cantitate de apă provenea din fântâna „Călugăra”, aflată în „târgul de jos.” De multe ori, lipsa sau insuficiența apei au făcut din ea obiect de speculă, „o cofă de apă” ajungând să fie vândută „cu 50 de bani”. Proiecte pentru alimentarea cu apă a locuitorilor au fost realizate începând cu anul 1930. Primul preconiza aducerea apei de la „Fântânile Doamnei”, situate în partea de est a orașului, la baza terasei 2. Un alt proiect a fost întocmit pentru aducerea apei din pârâul Roșculesei, din apropierea satului Mocani. Cum niciuna dintre cele două surse nu avea volumul de apă necesar, ambele proiecte au rămas doar pe hârtie, fapt speculat de unii politicieni în timpul campaniilor electorale. În 22 aprilie 1932, au intrat în funcțiune instalațiile de captare și motoarele de pompare și de repompare a apei, care trimiteau către locuitorii din centrul orașului un volum mult mai mare de apă, chiar peste cerințele acestora. Osârdia lui Cl. Podoleanu dădea roade…
Prof. dr. Mihai Șurubaru, născut în Buhuși, întregește portretul eroului Cl. Podoleanu, unul dintre cei 89 de învățători din județul Neamț, de care aparținea târgul textiliștilor, participanți la război: „Dintre aceştia, 32, care au avut gradul de sublocotenent la începutul campaniei, au fost distinşi prin înaintare în grad şi acordări de decoraţii. Căpitanii Leon Mrejeriu, Ion Iliescu, Ion Bicleanu, Clement Podoleanu şi C. Teodorescu, locotenentul C. Avasiloaie şi sublocotenenţii Alexandru Pintilie şi T. Ursu au fost decoraţi cu «Coroana României» în grad de cavaler. Leon Mrejeriu a primit şi decoraţia rusească «Sfânta Ana», iar căpitanii N. Constantiniu şi Gh. Alexandrescu şi locotenentul Gh. Iamandi au fost decoraţi cu medalia rusească «Sf. Stanislav». Ceilalţi 21 de învăţători au fost înaintaţi în grad de locotenent sau căpitan”. („Contribuția învățătorilor din județul Neamț la realizarea „Marii Uniri”, „Apostolul”, decembrie 2015).
