Când intri în orașul Buhuși, dinspre Bacău, pe partea stângă, o explozie de culoare îți atrage imediat privirea. O mare de flori, aflată la marginea drumului, îi face adesea pe cei care tranzitează zona să oprească, deoarece locul este de-a dreptul „instagramabil”.
Dar de unde această minune colorată? Pentru a afla, într-una dintre zilele trecute, am oprit. După ce am făcut câteva fotografii, am bătut la poarta cu numărul 194 de pe strada Libertății, ca să aflăm cine se ocupă de această… grădină. Așa am cunoscut-o pe doamna Maria, în vârstă de 80 de ani, care, în fiecare dimineață, își începe ziua printre flori. „Pasiunea asta o am de ani și ani de zile, pentru că eu iubesc florile. Iubesc și pomii… și totul”, spune doamna Maria, care ne vorbește și despre grădina din spatele casei, pe care o îngrijește cu sufletul. Face totul cu drag, sprijinindu-se într-o cârjă și mânuind cu mare pricepere o sapă. Deși anii și-au lăsat amprenta asupra mâinilor sale, acestea continuă să îngrijească fiecare plantă cu aceeași răbdare și dragoste ca odinioară. Până și răsadurile și le face singură, chiar dacă are unele probleme de sănătate, despre care însă nu se plânge.
„Florile sunt bucuria mea. Când le văd înflorite, parcă uit de toate”, spune doamna Maria, în timp ce udă cu grijă straturile de flori. Ne arată florile ei cu mândrie și povestește că foarte multă lume se oprește să le admire. „Au oprit și oameni de la București să facă poze cu florile mele. Este o doamnă din București care și-a cumpărat o casă pe la Târgu Neamț și, când trece pe aici, de fiecare dată oprește”, povestește doamna Maria. Toate florile sunt perene, iar acum pot fi admirați iriși, margarete, trandafiri și multe alte specii, pe o distanță de aproximativ 50 de metri. Doamna Maria se ocupă singură de toate, pentru că, pentru ea, grădina nu este doar un hobby, ci un mod de viață. Undeva, printre florile din grădina de la stradă, doamna Maria a pus și… câteva cuiburi de castraveți, pe care abia așteaptă să-i pună la borcan. În cealaltă grădină, din spatele casei, are de toate: roșii, ceapă, cartofi, legume de tot felul și chiar vie. Peste toate acestea, mai crește și o sută de pui.
„Totul fac singură”, afirmă cu mândrie doamna Maria. A lucrat 35 de ani la Spitalul din Buhuși, unde a fost infirmieră la Secția de Medicină Internă. Spune că se mândrește cu această perioadă din viața sa. „Doamna doctor Colbeanu m-a ținut încă șase luni cu contractul de muncă și tot nu voia să-mi dea drumul la pensie. Avea bază în mine. Și, după ceva timp, m-am îmbolnăvit rău cu inima, iar doamna doctor mi-a zis că din cauză că am plecat de la muncă. Dar așa a fost să fie”, mai spune doamna Maria. Toată lumea o admiră pentru hărnicia și optimismul său. De multe ori, oamenii se opresc la poartă doar pentru a-i lăuda florile, dar și pentru a-i cere un sfat despre îngrijirea plantelor. Munca în grădină nu este ușoară la această vârstă, însă femeia spune că mișcarea și contactul cu natura îi dau putere.
Primăvara pregătește pământul și sapă florile, vara le udă și le îngrijește, iar toamna pregătește grădina pentru un nou ciclu al naturii. Totul este făcut cu răbdare, fără grabă și cu multă pasiune. Grădina sa este mai mult decât un loc plin de flori. Este o lecție despre perseverență, iubire și respect pentru natură. Într-o lume în care timpul pare să alerge tot mai repede, doamna Maria demonstrează că frumusețea se construiește zi de zi, cu muncă, grijă și suflet. Povestea acestei grădini ne amintește că adevărata bogăție nu se măsoară în lucruri materiale, ci în bucuria de a crea ceva frumos și de a împărtăși această frumusețe cu cei din jur. Iar printre petalele colorate și parfumul florilor, cei care opresc fie și pentru câteva minute descoperă nu doar o grădină spectaculoasă, ci și un om cu o inimă la fel de frumoasă precum florile pe care le îngrijește.
