„Amintirile frumoase sunt adevărata noastră bogăţie, el ne-a îmbogăţit pe toţi cei ce l-am cunoscut!” (Vasilică Pintea)

„Am pierdut prietenul drag sufletului meu care m-a ajutat devotat necondiţionat şi fără a cere explicaţii. A fost un om special a cărui lipsă o voi resimți mult timp și care mi-a fost alături în momentele tulburi ale vieții noastre de avocați pledanți, cu care am fost asociată pentru că aveam un mod comun de gândire și care chiar și atunci când eram adversari în procese știa să susțină cauza clienților lui cu abnegație dar fără a-și umili adversarii, luptând cu argumente și nu cu lovituri sub centură. A plecat acum, când începea să aibă timp să se odihnească și să se bucure de nepoții lui. Regret doar că nu am reușit să îi spun concentrat cât de mult țin la el și cât îl apreciez, pentru că pe de o parte știam că el știe ce simt pentru el și mi-am imaginat că ar fi luat în glumă orice discuție de acest gen, pentru că avea oroare de patetism și nu i-ar fi plăcut să îl elogiez în mod direct. Din păcate timpul s-a oprit în loc mai devreme decât ar fi trebuit și ceea ce a rămas nespus va fi doar în gândurile mele.” (Carmen Zaharia-Ciorcilă)

„Pe Petrică Hărătău am să mi-l aduc aminte râzând. Râdea tare, fără fasoane, din tot sufletul, cu gura și cu ochii. Un șuvoi de viață căruia nu puteai să-i reziști. Oricât ai fi fost de supărat, tot schițai un zâmbet. Râsul lui Petrică nu putea fi contrazis.
Iar ca râsul, tot omul: plin de forță, excesiv, sincer și risipitor cu darurile cu care fusese înzestrat. Un preaplin de energie împrăștiat cu generozitate. În anii, nu puțini, în care am fost nu numai prieteni, ci și colaboratori apropiați, am avut norocul să primesc și să mă bucur de aceste daruri, lucru pentru care îi mulțumesc!
Petrică iubea avocatura cu patimă. Deopotrivă inteligent și intuitiv, adevărata măsură și-o dădea la bară, unde pleda impetuos și robust, așezând vorbele la locul lor firesc, cu multă ușurință și pricepere. L-am invidiat cu caldă prietenie pentru talentul său, eu care trebuie să citesc trei cărți pentru a lega două idei, și m-am delectat ca avizat cunoscător cu prestațiile sale.
Dar nu numai meșteșugul profesiei îl pasiona pe Petrică, ci și locul și rostul acesteia într-o societate complexă și mereu schimbătoare. A considerat întotdeauna că avocații formează un corp de elită, ai cărui membri sunt datori să atigă nivelul excelenței în ținută și pregătire, fără acest preț neexistând nici recunoaștere și nici apreciere. Nu s-a mărginit însă să exprime opinii, ci s-a implicat cu pasiunea lui dintodeauna în funcțiile de decan și prodecan pe care le-a ocupat, a organizat structuri și evenimente, a pregătit tineri și a apărat principii, toate cu un singur țel: o avocatură de înaltă calitate. Acest spirit a fost, din fericire, transmis mai departe, viziunea sa fiind regăsită la mulți dintre mai tinerii noștri colegi.
Îi sunt recunoscător lui Petrică pentru că o părticică din mine, o părticică din partea cea bună, este așa cum este datorită lui.
Am pierdut un prieten.
Dumnezeu să-l odihnească!” (Emilian Prichici)

„Cu recunoştinţa şi preţuirea de a mă forma ca om şi ca profesionist, cel care mi-a fost înainte de toate ca un tată şi apoi Maestru, oferindu-mi toată susţinerea şi mai ales toată încrederea lui în formarea mea, având un rol covârşitor de important în tot ce am devenit, fiindu-mi alături vreme de 22 de ani în permanenţă şi necondiţionat!” (Nina-Felicia Creţu)

„Mai bine de zece ani l-am substituit pe Maestru iar el l-a substituit pe tata. Nu mi-a fost doar mentor ci a suplinit şi rolul tatălui pe care l-am pierdut. ” (Ştefan Ioniţă)

„Unor oameni, Dumnezeu le-a dat un rol de far călăuzitor, în viaţa altor oameni! Maestrul a avut acest rol şi în viaţa mea! Recunoştinţă şi apreciere veşnică!” (Ana-Maria Crîşmaru)

„Părintele şi Maestrul căruia îi sunt recunoscător pentru că m-a format ca om, ca profesionist. ” (Petru Ivaşcu)

De la visul de a deveni actor al unei scene de teatru, a devenit actor al scenei dreptăţii.
Exigent cu sine însuşi, s-a perfecţionat continuu, prin zile şi nopţi de studiu aplicat fiecărei speţe, pentru că, aşa cum îi plăcea să spună, „ziua are 24 de ore” şi, aşa a dus cu măiestria caracteristică, tehnica şi rigurozitatea gândirii juridice în sfera artei, a artei pledoariei. Un avocat fidel concepţiilor sale, un avocat mândru de statutul său şi convins de importanţa menirii profesiei de avocat pe plan social.
Pentru devotamentul său în activităţile corpului profesoral al avocaţilor, a fost ales de colegii săi să le fie Decan în perioada martie 1996 – martie 2003, ulterior a fost prodecan şi consilier al Baroului Bacău, rămânând Decanul emblematic al avocaţilor băcăoani.
Generos, a dăruit fără rezerve părţi din inima şi ştiinţa sa către toţi cei care, prin voia destinului, s-au bucurat de prietenia ori de îndrumarea sa, cei care astăzi deplâng graba cu care a plecat în eternitate.
Chiar dacă spiritul său va dăinui în inimile a zeci de tineri avocaţi ce au fost îndrumaţi în carieră de Maestru, în amintirile prietenilor sau chiar în memoria simplelor cunoştinţe, plecarea sa lasă un gol dureros, care nu va fi umplut niciodată!

Colegii avocaţi şi prietenii



PUBLICITATE