In anul 1901, in Bucuresti existau doar doua masini. Fatalitatea a facut ca, intr-o zi cu ghinion, soferii celor doi bolizi ai vremii sa se intalneasca pe unul din bulevarde. Bulversati de fabuloasa viteza cu care rulau, aproximativ 20 de km/ora, cei doi s-au ciocnit frontal. De atunci, indiferent cate masini sunt in trafic, nu exista zi ca isprava stra-strabunicilor sa nu se repete. Ei aveau o scuza, pe atunci nu se facea scoala de soferi. Bacaul anului 2008 este sufocat de masini si de soferi facuti la norma. Daca, odata, spun si eu ca bunicul, pe vremea mea, se facea scoala de soferi serioasa, la examen dadeam poligon, trebuia sa stiu sa ma descurc cu volanul. Acum tac-pac, viitorul pilot de Formula 1 din trafic intra in posesia plasticului roz. Cateva ore cu instructorul grabit, doua-trei parcari cu spatele, tot atatea laterale, si scoala-i gata.
La examen, daca ai invatat ceva treci sala si te mai descurci tu cu politistul pe traseu. Daca acesta e sensibil, pornesti de pe loc, mergi in linie dreapta vreo 50 de metri si auzi mult-asteptatul admis. Odata intrat in posesia plasticului roz, gata, se cheama ca esti sofer. Evident, legea te obliga sa pui pe parbriz, cel putin un an, lamaia cu semnul exclamarii. Asta nu inseamna ca nu ai nicio obligatie.
Problema ta este ca nu stii sa mergi. Iti dai seama ca orele de scoala nu au folosit la nimic. Zici: „Nu-i nimic, invat din mers”. Insa, precum cei doi soferi din 1901, ai ghinionul sa o patesti. Atunci constientizezi ca ar mai fi fost nevoie de scoala de soferi. Ca ar fi fost bine sa nu iei examenul pentru ca ai sensibilizat un om cu epoleti.
In acest an, conform statisticilor politiei, incepatorii au fost protagonistii unui numar ingrijorator de accidente rutiere. E adevarat, se poate intampla si soferilor cu experienta. Insa incepatorii ar trebui sa stie ca dreptul de a conduce pe drumurile publice obtinut cu minimum de scoala de soferi si cu spaga la examen nu te absolva de raspunderea penala.Scris de Laurentiu Botin















