Mii de dosare trec prin mâinile judecătorilor, iar în condiţiile unui deficit de personal, activitatea este extrem de îngreunată. Astfel, în unele zile, o şedinţă de judecată se poate prelungi până la orele serii.
Accesul la justiţie este liber, cel puţin teoretic, însă de acest drept, unii reclamanţi înţeleg să profite.
Sunt cunoscuţi ca „reclamagiii de profesie”, categorie deloc de neglijat în justiţie, la fel ca sutele de procese deschise într-un interval chiar şi de 15 ani, procese care nu înseamnă doar timp pierdut pentru instanţe, avocaţi, grefieri, reclamanţi, pârâţi şi martori în alte procese, ci şi cheltuieli inutile.
Reclamagiii de profesie au, în general, probleme cu toată lumea. Şi deschid procese împotriva tuturor, separat sau chiar în cadrul aceleiaşi acţiuni, fără să conteze că într-un dosar sunt amestecate probleme cu pământul, ce ţin de sănătate sau litigii de muncă. Apoi se plâng că judecătorii nu le dau dreptate. Şi deschid alte şi alte procese.
Furia îi alimentează pe reclamagii
Pe parcurs, se adună şi cererile de recuzare împotriva magistraţilor care, în trecut, le-au respins cererile şi implicit, de strămutare a dosarelor. S.V. apare, pe portalul instanţelor, cu procese începând din 2004, ce au avut ca obiect despăgubiri, conflict de muncă, asigurări sociale, contestaţie decizie de concediere, drepturi băneşti, contestaţie decizie de sancţionare etc.
Probabil că de furia acestuia nu a scăpat nicio instituţie din Bacău sau vreun minister. În cadrul unei acţiuni, bărbatul a cerut instanţei inclusiv recuzarea conducerii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău. Este greu de spus dacă a câştigat vreun proces, pentru că de-a lungul anilor s-au adunat câteva zeci bune. Cert este că lună de lună, s-au dat termene şi s-au amânat cauzele pentru că acţiunile nu erau motivate sau timbrate sau pentru lipsa apărării.
Din tot atâtea motive, deciziile au fost de respingere sau anulare: „amână judecata pentru ca reclamantul să depună în scris obiectul acţiunii în atâtea exemplare câţi pârâţi sunt (26), respectiv a depune precizări în ceea ce priveşte ceea ce solicită de la fiecare pârât în parte, sub sancţiunea suspendării”, „anulează cererea de recuzare a tuturor magistraţilor judecători ai Curţii de Apel Bacău ca netimbrată. Amendează petentul S.V., cu 500 lei amendă judiciară.”
26 de instituţii, într-un dosar „de persecuţie politică”
În urmă cu 3-4 ani, omul s-a gândit că e mult mai simplu să-i pună la grămadă, într-o singură acţiune, pe toţi cei care l-au nedreptăţit, decât să deschidă dosare separate. Aşa se face că un proces figurează cu 26 de pârâţi, unii fără nicio legătură între ei: Inspectoratul Şcolar, Palatul Copiilor, Colegiul „Henri Coandă”, AEROSTAR, AJOFM, Şcoala „Spiru Haret”, Asociaţia de proprietari 78, Autoritatea Naţională pentru Tineret şi Sport, CAS, Avocatul Poporului, DSP, Inspectoratul de Poliţie, SRI, Prefectura, Primăria, Consiliul Judeţean şi Consiliul Local, Palatul Cotroceni etc. Dacă a pierdut, a deschis un nou proces tot cu 26 de pârâţi sau mai mulţi.
Totuşi, de ce se plânge omul?!
Într-unul din dosare, el cere, mai întâi de toate, trimiterea şi judecarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întrucât „dosarul are substrat de persecuţie politică”. Este ataşată la dosar o adresă către conducerea Inspectoratului Şcolar Bacău prin care S.V., „cadru didactic şi instructor sportiv cu activitate excelentă atenţionează conducerea ISJ că are obligaţia să facă demersuri inclusiv la minister pentru repunerea mea în dreptul de cadru didactic titular, de care am fost deposedat abuziv şi ilegal la comandă politică de către sabotorii învăţământului în special, şi ai educaţiei în general”.
De asemenea, el cere în instanţă „demisiile celor din conducere spre binele adevărului, dreptăţii şi onoarei”. Ca idee principală, toate instituţiile chemate în judecată sunt acuzate de „încălcarea premeditată a legilor ţării şi Constituţiei, a tuturor drepturilor omului…”. „Precizez că majoritatea acestor instituţii se fac vinovate de persecutarea mea…”.
În topul reclamagiilor de profesie figurează mai multe persoane care, de-a lungul timpului, s-au „remarcat” cu un record de procese, unele cu 100-200 de acţiuni. Şi asta doar la nivelul unei instanţe. „Din verificările sistemului ECRIS pentru perioada 01.01.2009 – 01.10. 2017, la nivelul Judecătoriei Bacău, au rezultat: F.M. – 236 cereri, C.I. – 143 cereri, A.V. – 94 cereri, B.I. – 78 cereri, S.M. – 70 cereri, B.S. – 65 cereri, W.A. – 43 cereri (toate în materie civilă şi penală, n.r.).
În majoritatea cauzelor, persoanele de mai sus figurează ca reclamanţi sau petenţi, deci ele au declanşat procesul; totodată cele mai multe dintre cereri au fost respinse ca nefondate sau inadmisibile”, arată judecătorul Ciprian Constantin Ţimiraş, de la Biroul Informaţii şi Relaţia cu Presa de la Judecătoria Bacău.
„Este dificil de stabilit care este costul generat de aceste cereri”
Judecătorii au obligaţia să acorde aceeaşi atenţie tuturor acţiunilor, să ceară lămuriri, acte la dosar, să trimită citaţii, corespondenţă pârâţilor, să audieze. Toate aceste demersuri înseamnă timp pierdut, muncă depusă de completurile de judecată şi angajaţii instanţelor şi cheltuieli.
„Însumate, sunt 729 cereri doar ale acestor persoane şi ţinând seama că un judecător pronunţă în medie 750 hotărâri într-un an, se poate estima că cel puţin un judecător şi un grefier au muncit cel puţin timp de un an, exclusiv pentru rezolvarea acestor cereri”, explică judecătorul Ciprian Constantin Ţimiraş.
„Este dificil de stabilit care este costul generat de aceste cereri, întrucât: în materie penală, o parte dintre hotărâri se finalizează cu obligaţia petiţionarului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, presupunându-se că aceste sume acoperă cheltuiala suportată de stat; în materie civilă, cele mai multe dintre cauze se timbrează, astfel că similar se poate aprecia că timbrajul acoperă cheltuielile sistemului.
În realitate, taxele de timbru în materie civilă sau cheltuielile judiciare în materie penală nu acoperă de cele mai multe ori costurile suportate de stat”, explică judecătorul Ciprian Constantin Ţimiraş.
„Plângerea contravenţională se taxează cu 20 lei taxă judiciară de timbru, în medie pentru acest tip de cauze acordându-se circa 3 termene de judecată. Dacă se emit citaţii cel puţin la 2 termene de judecată către ambele părţi, costul este de cel puţin 12,40 lei şi de cel mult 19,60 lei. La aceasta se adaugă costul forţei de muncă, al energiei electrice, termice, costul rechizitelor şi, nu în ultimul rând, costurile organului constatator (instituţie publică) pentru formularea apărărilor – întâmpinări, acte ataşate, uneori şi CD-uri sau DVD-uri.”
– judecătorul Ciprian Constantin Ţimiraş
