Suflet amarât de pensionar
Maria R. este o pensionara ca multi altii din Bacau, din tara. Zeci de ani, zi de zi, s-a trezit cu noaptea in cap, a mers la locul de munca, a primit un salariu nici prea mare, nici prea mic, iar când i-a venit vremea s-a retras, pentru a se bucura de odihna si de pensia pentru care a contribuit luna de luna. Pensie care a ajuns tot mai amarâta cu trecerea anilor.
De luna aceasta, cei 780 de lei pe care ii primea ca pensie au devenit o amintire. “Am stat o ora in fata bancomatului. Nu mai intelegeam nimic. Masinaria imi tot raspundea ca solicit o suma prea mare pentru contul meu. Eu stiam ca de la 1 ianuarie mi se va retine din pensie 5,5% pentru asigurarea de sanatate. Stiind ca pensionarii cu pensii mai mici de 740 de lei sunt scutiti de contributie, am crezut ca va fi aplicata retinerea la ce depaseste aceasta suma. M-am trezit insa cu o pensie diminuata peste asteptari.” Maria R., ca si altii, va avea de acum pensia mai mica decât a celor scutiti de la plata contributiei. Ii suna mereu in minte cuvintele “nedreptate”, “batjocura”, “durere”, dar a renuntat sa mai protesteze. “Cui sa ne plângem? Cui sa arat eu reteta pe care ar fi trebuit sa o iau din luna noiembrie si care ma costa 360 de lei doar pentru 15 zile. Daca ar fi sa fac tratamentul, as da toti banii din pensie pe medicamente.” Asa ca a renuntat la pastile, chiar daca durerile de oase sunt insuportabile. Nu-si mai simte degetele. Cu toate acestea, isi tine locuinta impecabila si inca mai coase la masina care a ajutat-o in ultimii ani sa nu ceara nimanui pomana.
Banii se scurg peste tot
Nici nu i-a trecut supararea pentru pensia ciuntita, ca a vazut tabelul de intretinere. Desi locuieste intr-o garsoniera debransata de la sistemul centralizat de incalzire, a ajuns iar datoare la CET. Nu e mult, putin peste 10 lei pentru luna noiembrie, dar la o pensie de câteva sute conteaza. “Era sa cad! Mi-au spus ca trebuie sa platesc pentru caldura data de tevile din subsol si pentru ca, cica, ma incalzesc de la teava care trece prin locuinta mea. Ce incalzesc cei de la CET in subsolul nostru: mâtele, sobolanii?” Maria R. intelege ca acel spatiu este al tuturor proprietarilor din bloc, dar ea nu-l utilizeaza, nu are nevoie de el. Nici de teava care ii trece prin garsoniera. “Când cei care au ramas la CET tremura in casa, ca nu se da caldura, eu le incalzesc peretii, plafonul si podeaua cu centrala mea termica. E corect, atunci, sa platesc eu banii astia la CET?” Pentru luna decembrie, suma va fi mai mare. “Cine stie, poate ne impoziteaza si aerul.” Când vine vorba despre impozite, pensionara Maria R. isi aminteste de Primaria Bacau, care o taxeaza cu aproape 200 de lei pe an pentru garsoniera ei, dar care nu-i face niciun serviciu. “Am inrosit telefoanele cerând sa se amenajeze spatiul verde. Din banii mei am pus dale pe alee, dar pentru o lucrare a CET-ului au scos totul si ne-au lasat sa ne chinuim prin mocirla.”
Totul s-a spulberat
Cea mai mare durere a Mariei R. este, insa, inchisa intre scoartele unui dosar gros de o palma. Casa in care a crescut a fost demolata cu multi ani in urma. O vede in ochi zi si noapte, cu gradina ca un colt de rai, cu peretii care aproape au rasturnat utilajele de demolare, cu vitralii, usi de lemn masiv, cazi de fonta – adevarate opere de arta. Toate s-au dus. A luptat pentru despagubiri, dar institutiile statului au secatuit-o. “Munca de o viata a tatalui meu s-a pierdut. La fel cum s-au pierdut stofele produse in Bacau si pe care tata, proprietar de camioane, le transporta pâna la granita, sau cizmele care luau drumul Germaniei. Acum exportam ce avem mai de pret: tinerii acestia, saracii, care pleaca la munca in strainatate. Numai ca nu primim nimic la schimb pentru ei.” Casa ei, sacrificata pentru blocurile de pe strada 1 Mai, a fost evaluata la peste 5 miliarde lei vechi, apoi suma a fost redusa la 1,2 miliarde. Bani pe care asteapta de peste 2 ani sa-i primeasca. “Macar de ar veni inainte de a muri, sa fie pentru inmormântare.”
Doina Mincu
