aImi amintesc cu drag de elevii mei pensionari, care formau agrupa micaa. Ce amintiri frumoase! Uitau ca sunt pensionari. Pe capra de desen si la sevalet se intorceau in vremurile tineretii. Aveau cultura plastica, dar imprastiata. Domnul Starcu m-a impresionat cu inclinatia spre literatura, curioasa, dar explicabila la un om de formatia sa. Ce pot sa spun? Picteaza cu sufletul”.
Prof. Voicu Alexandrescu
Intr-o seara de octombrie am primit, gratuit, o blanda lectie de viata. Nici nu banuiam, urcand scarile unui bloc de pe strada Razboieni, ca le voi cobori dupa doua ore cu sufletul usurat de spaima anilor varstei a treia, ani care vor veni, sper, si pentru mine. Am descoperit in apartamentul primitor ca un cuib al sotilor Starcu ca viata poate fi traita frumos si la 18 ani, si la 60, dar si la 83 de ani.
Ioan si Lucia Starcu impart viata de zeci de ani. Cu bune, cu rele, cu griji si boli, cu bucurii si sperante. Fiecare are pasiunile sale, pe care celalalt le respecta cu sfintenie. Domnul picteaza cu pensula si paleta, doamna apicteaza cu acul”, cum o lauda sotul. Ioan Starcu si-a descoperit talentul tocmai cand altii pun in cui toate aspiratiile si chiar dorinta de viata. aLa 1 ianuarie 1988 am devenit pensionar, dupa 31 de ani de munca la Vinalcool, ca revizor contabil. Am vrut sa mai lucrez la pensie, dar cand vedeam hartii, acte, mi se facea rau. In 1990, bunul meu prieten Traian Chiru, fost contabil-sef la Pambac, m-a intrebat daca nu vreau sa ma inscriu la Scoala de Arte. Cochetasem cu desenul in lungile sedinte de la serviciu, asa ca am fost interesat. Ni s-a alaturat Cornelia Calapod, arhitect. Asa am devenit, in septembrie, elevi din nou. Aveam colegi de 12-18 ani. Profesorului Voicu Alexandrescu nu i-a venit sa creada ce vede in banci”. Dupa primul test, invataceii au fost trecuti la lucruri elementare. Ioan Starcu recunoaste ca era aslab la portrete” si i-a trebuit avointa cu scrasnete” pentru care stau marturie sute de studii si schite. Au urmat nesfarsite lectii de desen elementar, de desen dupa natura, de studii anatomice ale corpului uman, de desene dupa machete si modele, dar si ore de istorie a artei plastice. aIi sunt recunoscator profesorului Voicu pentru ca m-a atras spre viata marilor pictori”. La inceputul anului II au trecut la pictura in ulei. aEram timorati.” Tabloul de absolvire nu tradeaza nimic din spaimele inceputului.
aPictura este unul din sensurile vietii mele”
A urmat un lung sir de portrete si peisaje. Peretii apartamentului sunt neincapatori. Multe dintre lucrarile lui Ioan Starcu au ajuns in cabinetul fiicei sale, Florentina, medic de familie, la colegi ai acesteia, la prieteni sau chiar la persoane care le-au trecut o singura data pragul. aLe ofer fara regret. Fiecare tablou inseamna sentimentul care l-a inceput, dar care s-a estompat la final. Pastrez cateva lucrari de care nu m-as desparti nicicand”. Lucia Starcu are preferatele sale. Scoate dintr-un dulap un tablou pe care l-a ascuns afiindca altfel ar fi zburat”.
[ad#stire] Nu-mi pot lua privirea de la un buchet de liliac in fata unei ferestre deschise. Nu sunt cunoscator, am cunostinte vagi despre stiluri si curente, dar ma astept sa vad perdeaua din tablou fluturand in vant si sa simt aerul cu miros de liliac. Nu-mi doresc mai mult de la un tablou. Ce inseamna pictura pentru un om de 83 de ani? aAm scapat de groaznica intrebare aCe fac azi?a.” Sotia il incurajeaza cu dragoste si suporta cu stoicism mirosul de ulei, de alb de titan si aracet, cu care se trateaza cartoanele. aUn filosof a spus ca adevaratul sens al vietii este sa dai sens vietii. Pictura este unul din sensurile vietii mele”.
Doina Mincu
