Chiar mă întrebam când va ajunge și la noi nebunia asta. Era previzibil pentru că ăsta e ordinul. Ambasadorul Marii Britanii ne trage de urechi pentru robia romilor și pentru că prea puțini români au suficiente informații despre acest subiect. Prilej numai bun pentru un reprezentant al romilor în Parlament să bată apropouri că e nevoie de compensații și alte măsuri reparatorii. Exact scenariul care se desfășoară și in alte țări.

Eu nu neg că a existat timp de câteva secole o robie a romilor. Că au fost sclavi, că au fost vânduți, că au fost tratați inuman. Acest episod există în istoria noastră. Dar nu pot fi de acord cu scoaterea acestui episod din contextul istoric. Și nici cu ipocrizia. De exemplu, Imperiul Britanic decide să interzică sclavia la 1833, în aceeași perioadă în care începe eliberarea romilor din Țările Române. Numai că legea britanică de la 1833 nu eliberează și sclavii din teritoriile administrate de Compania Indiilor de Est, de pe insula Sf. Elena și din Ceylon. În India, sclavia este interzisă pe teritoriul controlat de britanici abia la 1861 și atunci doar formal. Ultimii romi din Principatele Dunărene au fost eliberați la 1855, cu șase ani înainte.

Însă nu cronologia este importantă. Vorbim de sclavia romilor, dar nu scoatem un cuvânt despre cea a românilor. Despre moldovenii și muntenii luați în sclavie de tătari și vânduți în târgurile de sclavi din Imperiul Otoman. Ultima mare incursiune a tătarilor în Moldova a avut loc pe la mijlocul secolului XVIII. Jumătate din populația de până în 30 de ani a Moldovei a fost luată în robie și vândută de tătari.

Expediții de jaf au mai fost până pe la 1780 dar de mai mică amploare, ulterior, rușii punându-i la punct pe tătari. Despre sutele de mii de români răpiți și vânduți ca sclavi în Imperiul Otoman ambasadorul britanic nu spune nici un cuvânt. Explicabil, Imperiul Britanic coopera foarte bine cu cel Otoman pentru a menține deschise drumurile prin care veneau în Europa mirodeniile și ceaiul din India.

Dar sclavie a mai existat în Principate făra să fie numită neapărat așa. Statutul milioanelor de țărani iobagi nu era foarte deosebit de cel al robilor. Nici al țăranilor clăcași, siliți să lucreze pe moșiile boierești pentru a pune în cămară câțiva saci de porumb nu se deosebea prea mult de cel al sclavilor. Ba, aș zice că era mai rău: sclavii erau hrăniți și îmbrăcați de stăpân, țăranii trebuiau să muncească pentru asta.

Pentru milioanele de români vânduți sau tratați ca sclavi nu cere nimeni compensații. Nici un ambasador nu se ridică să-i amintească, nici un ONG nu face vreo acțiune. Nu interesează pe nimeni subiectul. De ce? Cred ca e foarte simplu de ghicit. Nu e rost de scos bani. Și nici nu se câștigă altceva din această poveste.

 



PUBLICITATE