În ediția din 10 martie 1970, ziarul Steagul Roșu publica o scurtă tabletă cu caracter critic-documentar, intitulată sugestiv „Pantofii”. Textul surprinde o situație întâlnită în comerțul local din Bacău și evidențiază dificultățile cu care se confruntau cumpărătorii în încercarea de a găsi încălțăminte potrivită.
Articolul pornește de la un episod petrecut într-un magazin de încălțăminte din oraș – unitatea nr. 35 de pe strada Mihai Viteazu. Un client intră în magazin și solicită o pereche de pantofi numărul 34 pentru fiica sa, elevă. Vânzătoarea îi oferă însă un model cu toc înalt, nepotrivit pentru o adolescentă. La obiecția cumpărătorului, aceasta explică faptul că nu există alt model disponibil pentru acel număr și că marfa primită este cea livrată de depozit.
Situația descrisă nu reprezenta un caz izolat. Potrivit relatării din ziar, cumpărătorul afirmă că a primit răspunsuri similare și în alte magazine din Bacău. Deși unitățile comerciale erau bine aprovizionate la prima vedere, oferta nu corespundea întotdeauna cererii reale a clienților. Se găseau diverse modele de încălțăminte, însă nu neapărat cele căutate.
În mod particular, articolul semnalează lipsa frecventă a pantofilor cu numere mijlocii – 36, 37 și 38 – atât pentru adulți, cât și pentru copii. În sezonul de iarnă, magazinul menționat ar fi avut în stoc mai ales sandale și modele considerate mai puțin atractive pentru cumpărători.
Un alt aspect menționat în tabletă se referă la modul de aprovizionare. Vânzătoarea ar fi primit de la depozitul I.G.R.T.I. indicația că magazinul nu va primi marfă nouă până la lichidarea stocului existent. Autorul textului consideră această abordare discutabilă, deoarece nu ține cont de preferințele și nevoile reale ale cumpărătorilor.
Articolul sugerează că problema ar avea legătură și cu modul în care producătorii și comercianții planifică distribuția încălțămintei. Conform informațiilor prezentate, furnizorii livrau adesea cantități egale din fiecare număr de pantofi, fără a ține cont de faptul că majoritatea cumpărătorilor poartă numerele intermediare.
În acest context, textul amintește și rolul „caietelor pentru studiul cerințelor cumpărătorilor”, instrumente care ar fi trebuit să reflecte preferințele clienților și să ajute la adaptarea aprovizionării. Potrivit observației din articol, completarea acestor caiete ajunsese însă, în multe cazuri, o simplă formalitate, fără efect real asupra modului în care erau comandate sau distribuite produsele.
Prin relatarea unui episod aparent minor, tableta publicată în Steagul Roșu ilustrează o problemă mai largă a comerțului din acea perioadă: diferența dintre oferta disponibilă în magazine și cererea concretă a cumpărătorilor. Textul rămâne astăzi un document jurnalistic care reflectă modul în care presa locală semnala astfel de disfuncționalități în viața economică de zi cu zi.
