. interviu cu Petre Damian Jicu, primar al comunei Prăjeşti
– Administraţia din Prăjeşti a trecut prin momente dificile în ultimii ani, o perioadă, comuna a avut o conducere interimară. De asemenea, această situaţie a avut consecinţe grave şi asupra bugetului local, fiind în pericol de blocare a conturilor. Care este acum situaţia financiară, politică şi administrativă a comunei Prăjeşti?
– Acum, după mai mulţi ani de incertitudini, de stres şi schimbări în administraţia locală, putem spune că am revenit la normal. A fost greu, foarte greu, din cauza faptului că unii au confundat primăria cu propria casă, finanţele comunei cu propriul buzunar, democraţia cu bunul plac. Comuna Prăjeşti a fost reînfiinţată în 2005, primar interimar fiind desemnat consilierul local Eugen Antica, fost PNG, apoi PNL. În 2011, din dorinţa de a construi ceva, de a fi util comunităţii, m-am întors în ţară, după 11 ani petrecuţi în Italia, am cutreierat toată Europa, am văzut multe, lucram acolo după ceasurile elveţiene, mai adăugaţi că am fost poliţist, şcoala militară m-a educat, m-a făcut să nu-mi fie frică de nimic, în afară de lege. Până în 2012 am făcut opoziţie ca simplu cetăţean, participam la şedinţele CL, mă interesa cum este cheltuit banul public, după ce am constatat că multe lucruri nu sunt în regulă, pe care le-am făcut publice. În 2012, am intrat în campania electorală pentru funcţia de primar, am pierdut la 60 de voturi, Eugen Antica câştigând alegerile, însă am fost ales consilier, apoi viceprimar. Ne-am apucat de treabă, cu gândul să facem ceva în comună, pentru comună, deoarece, am gândit, vom fi judecaţi de cetăţeni, de copiii noştri. Am trei copii şi nu vreau să-mi reproşeze că am fost primar şi nu am lăsat nimic în urma mea. În străinătate am văzut foarte multe lucruri bune şi am zis că o parte pot fi făcute şi la noi. Un italian, la care am lucrat, a venit în România, a călătorit, am stat de vorbă cu el şi ne-a întrebat, de ce nu avem aia, de ce nu avem alta, iar răspunsul nostru a fost, invariabil, „Nu avem bani”. Italianul nu s-a lăsat convins şi a replicat: „Nu aveţi bani să construiţi, nu aveţi bani pentru asfalt, pentru canalizare, dar să faceţi curăţenie în ţara asta şi să vă spălaţi, nu vă trebuie mulţi bani!” A fost o palmă pe care o mai simt şi acum. Până în 2016, când am devenit primar, am fost carotat, mi s-au pus beţe în roate, oamenilor din primărie li se interzicea să-mi execute deciziile, unii au fost forţaţi să plece din primărie. Am rezistat, însă, după doi ani, unul dintre consilieri a trecut în barca primarului şi, imediat, am fost schimbat, în acest fel nu mai aveam acces la informaţii. Între timp, cercetările penale împotriva primarului începuse, nu se mai putea ascunde adevărul. Eu, să fiu bine înţeles, nu aveam nimic cu primarul, ci cu sistemul pe care îl instalase. A urmat, în 2015, punerea fostului primar sub control judiciar, am revenit pe postul de viceprimar, mi-am făcut treaba în continuare, în echipă cu viceprimarul de atunci, devenit primar interimar, cu care fac şi acum, după ce, în 2016, am câştigat alegerile şi am ajuns primar, sprijinit de PSD. A fost o perioadă de austeritate, de stagnare, practic, nu s-a făcut nimic în comună. De aceea, împreună cu noua echipă, cu noul consiliu local, vrem să începem construcţia, vreau să arătăm că se poate.
– A trecut un an de la instalarea dumneavoastră ca primar. Aţi promis locuitorilor că urmează o schimbare. În ce constă programul electoral?
– Am venit în faţa oamenilor cu un program clar, concret. Le-am promis în 2012 că voi reface pietonalul cu scări care face legătura între partea de sus cu cea de jos a satului, însă nu am fost ales atunci, de aceea am reluat promisiunea şi am finalizat lucrarea anul trecut. Este foarte important pentru cetăţeni, se scurtează drumul cu un kilometru, când se duc la şcoală, la magazin, poştă etc. Am preluat de la fosta administraţie un proiect pe Fondul de Mediu, pentru 18,2 km de canalizare, am reuşit să-l salvăm şi este acum în execuţie, lucrarea având toate şansele să fie finalizată până la toamnă.
– Dar reţea de apă este în comună?
– Există pe jumătate din suprafaţa comunei, deci, jumătate din gospodării au apă din reţeaua centralizată, care este exploatată de CRAB, însă avem mari probleme cu ei, pe care încercăm să le rezolvăm cu timpul. Am depus un proiect prin PNDL 2 de modernizare şi extindere a acestei reţele, aşteptăm verdictul de la Guvern. De altfel, avem opt proiecte depuse prin acest program, reţea de apă, reabilitare şcoală, dispensar medical, un pod, iluminatul public şi modernizarea a două sectoare de drum. Mai avem un proiect pe Măsura 7.2, pentru asfaltarea unui drum. Vedeţi dumneavoastră, din 2005 şi până astăzi, nu s-a asfaltat un metru de drum, nu s-a construit un metru de canal, de reţea de apă. Nimic, ba mai mult, am rămas şi fără cămin cultural, deoarece nu a fost întreţinut, reparat, iar în urma unei expertize, a trebuit să-l demolăm. Acum avem proiectul pregătit pentru un nou cămin, avem o parte din bani din fonduri proprii, aşteptăm consultantul şi o să-l ridicăm pe SEAP, deoarece nu este niciun program pentru asemenea obiective. Cum, necum, îl facem. Am reuşit să investim în comună 900.000 de lei, în 2015, şi alţi 500.000, în 2016, ceea ce ne permite să continuăm şi în anii următori, în acelaşi ritm, chiar dacă avem nevoie de cofinaţare la investiţia de canalizare, însă aici am apelat la un împrunut bancar, pentru a acoperi 25 la sută din investiţie care revine CL, la un cost total de 64 miliarde de lei vechi.
– V-aş ruga să insistăm pe infrastructura stradală, îmi spuneaţi că nu s-a asfaltat nici măcar un metru de drum comunal. Ce v-aţi propus?
– Am trecut uşor peste acest obiectiv. Am depus două proiecte pe PNDL2, unul şi pe Măsura 7.2., ca alternativă. Mi-aş dori ca până la sfârşitul mandatului să reuşesc asfaltarea măcar a unui tronson, unul are 4,7 şi celălalt are 6,4 km, ambele sunt drumuri locale. În toţi aceşti ani fostul primar a balastat doar drumurile, din motive pe care le ştie toată lumea. Dorim, de asemenea, să izolăm din punct de vedere termic şcoala din Prăjeşti, avem probleme semnalate de ISU. Anul trecut am reuşit să montăm o centrală nouă, anul acesta o vom înlocui şi pe a doua, cel mai târziu anul viitor. Avem proiecte, cum este şi cel de modernizare a dispensarului, a parcului comunei, a iluminatului public, însă printr-o bună gestionare a banului public, le vom face pe toate, mai ales că nu mai avem nicio datorie către terţi. Comuna este formată dintr-un singur sat, cu peste 2000 de locuitori, oameni harnici, gospodari, care au dorit să se gestioneze singuri, mulţi ani fiind văduviţi, după cum v-am spus, de fonduri, de investiţii, care, totdeauna, pleacă de la centru spre exterior, centrul fiind Traian, Prăjeşti era mereu la coadă, de aceea consider că decizia de reînfiinţare a comunei a fost bună. Mult, puţin, este al nostru, ne gospodărim, ne întindem cât ne ajunge plapuma. Dacă proiectul de alimentare cu apă nu va fi aprobat, vom fi nevoiţi să-l finanţăm cu bani din buget, nu pot să las oamenii fără apă. Este imoral, jumătate da, jumătate nu, este aiurea să ai canalizare şi să nu ai apă. Vedeţi unde s-a ajuns! Eu sunt conştient că nu toate proiectele noastre vor primi finanţare, de aceea am făcut o prioritizare: 1. reţea de apă; 2. drum; 3. şcoală; 4. dispensar; 5. grădiniţă; 6. iluminat etc.
– Care este acum problema cea mai grea, cea mai complicată a administraţiei?
– Problema funciară, de punere corectă în posesie a oamenilor, întocmirea cadastrului. După inundaţiile din 2010, s-a construit un dig, foarte aproape de vatra satului, s-a pierdut teren, unii au fost scoşi de acolo şi duşi în altă parte, alţii nici nu aveau dreptul să primească teren. S-au creat situaţii conflictuale, s-au făcut abuzuri. Zilnic avem discuţii, încercăm să revenim la normal, lucrăm şi la cadastrul general. Când este vorba de pământ, trebuie să umbli cu binişorul, pentru a nu face mai mult rău decât bine. Pentru ţăranul nostru, fiecare centimetru contează, bătrânii s-au dus, cei tineri nu mai ştiu unde le este terenul, mulţi nu au dezbătut moştenirea, sunt foarte multe probleme, sensibile şi, în acelaşi timp, urgente. Nu avem specialişti, unii salariaţi consideră primăria ca un SRL, mai negociez, azi vin, mâine nu, însă cetăţeanul nu are timp de pierdut, iar noi suntem aici, unii aleşi, alţii numiţi, plătiţi, pentru a-l sluji pe cetăţean, aşa este construită societatea, aşa funcţionează. PSD nu are majoritate în CL, are doar trei consilieri, ALDE trei consilieri, viceprimarul este de la ALDE şi facem echipă, am mai lucrat împreună, ne cunoaştem şi sunt convins că vom face treabă bună.
– Prăjeşti este singurul sat din România (poate din Europa) care are o grădină botanică, vestita grădină înfiinţată de regretatul Paul Ţarălungă, un obiectiv extrem de important, un spaţiu foarte bogat, propice cercetării, educaţiei, dar şi de recreere. Care este acum statutul Grădinii Botanice?
– Este în administrarea primăriei Prăjeşti, mai sunt acolo doi salariaţi, s-au făcut în anii trecuţi investiţii în valoare de 60.000 de euro. Reuşim să o ţinem în viaţă, însă cu mari eforturi, de aceea ne-am propus un proiect de asociere între Primăria Prăjeşti, GAL „Fundu Tutovei” şi Consiliul Judeţean, prin Complexul Muzeal „Ion Borcea” pentru a ne sprijini reciproc, astfel ca această frumoasă şi valoroasă grădină, ce poartă numele întemeietorului ei, prof. Paul Ţarălungă, să rămână în circuitul naţional de valori şi turistic al României, împreună cu Muzeul de Etnografie, amenajat, cu fonduri proprii, la intrarea în Grădina Botanică. A mai fost o asemenea intenţie, însă fosta administraţie nu a agreat această formulă. Ar fi păcat, ar fi o pierdere imensă, dacă nu am reuşi să ducem mai departe visul şi munca unui om extraordinar, care şi-a dedicat întreaga viaţă amenajării acestei adevărate staţiuni de cercetare, aici este întreaga lume în miniatură, iar în muzeu sunt viaţa şi obiceiurile oamenilor din Prăjeşti, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, deschise publicului iubitor de frumos, dar şi specialiştilor, elevilor şi profesorilor. Tot în zonă există şi Casa Memorială a savantului Ion Ionescu de la Brad, care, în scurt timp, am înţeles, va fi refăcută şi deschisă publicului tot cu sprijinul GAL „Fundu Tutovei”.
– Care sunt argumentele, ce vă determină să fiţi optimist?
– Am ferma convingere că cu puţin suflet, cu voinţă, cu multă muncă, chiar şi cu puţini bani, se pot face multe lucruri. Există în Primărie oameni devotaţi, pricepuţi, care vor să pună umărul la ceea ce vrem să facem. Şi nu sunt puţine de făcut. Am să vă dau un exemplu, în primăvară am ieşit cu toţii la curăţenie, am toaletat copacii, am refăcut şanţurile, am desfiinţat locurile insalubre din sat, am adunat tone de gunoaie, am cumpărat tuburi pentru a colecta apele, am refăcut şanţuri de pe marginea drumurilor. Chiar dacă mă repet, dar în 20 de ani nu s-au făcut asemenea lucrări. Eu nu uit ce mi-a spus italianul care ne-a vizitat comuna. Eu vreau un pic de mai bine pentru oameni, vreau din partea colegilor mei o altă abordare în raport cu oamenii, să investească căldură, suflet, vorbe bune şi profesionalism, deoarece cu taxele lui, cu impozitele lui, mai mici sau mai mari, noi suntem plătiţi, cu ei facem investiţii, reparăm şi modernizăm şcoli, drumuri. Şi mai vreau, în primul rând, vreau asfalt în sat, peste tot.
– Comună mică, primărie mare. O adevărată piramidă. A început construcţia acum 12 ani, a durat cât o catedrală. Ce s-a întâmplat?
– Construcţia a început în 2005, după un proiect faraonic, fostul primar şi-a dorit ceva măreţ, cum a văzut el prin ţările pe unde s-a plimbat în fiecare an. Lucrările s-au blocat ca urmare a unor neînţelegeri cu constructorul, clădirea a început să se deteriorizeze, devenise o magazie de materiale. A fost o perioadă urâtă, de confuzie şi instabilitate. După ce ne-am mai plătit datoriile, am reuşit să reluăm lucrările, să o terminăm şi, în ianuarie 2016, ne-am mutat, după ce am mai cheltuit 5 miliarde de lei. N-aveam mobilier, nu aveam nimic, şi încet, încet, am achiziţionat mobilier, am umanizat-o, sunt flori peste tot, astfel că oamenii intră acum într-o primărie modernă, mare, prea mare, pentru nevoile noastre, la care se adaugă şi faptul că este departe de centrul satului, însă aşa s-a hotărât atunci.
Prăjeşti
Comuna se află în nordul județului, pe malul stâng al Siretului şi are în componenţă doar satul de reşedinţă. Este străbătută de șoseaua județeană DJ207D, care o leagă spre sud de Traian și spre nord de Negri, Dămienești și mai departe în județul Neamț. Comuna a fost reînființată în anul 2005, prin desprinderea satului Prăjești de comuna Traian. Populația este de 1.869 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.173 de locuitori. În comună există o Grădină Botanică, unică în România, înființată în anul 1971 de profesorul Paul Țarălungă, şi un Muzeu Etnografic, cât şi un sit arheologic, pe dealul Ponoare, inclus în lista monumentelor istorice din județul Bacău.
