Evenimentul rutier s-a produs duminică seară, în jurul orei 23.00, în sensul giratoriu de la intersecţia străzilor Bulevardul Unirii cu 9 Mai.

Potrivit poliţiştilor care au efectuat cercetări în urma accidentului, un bărbat de 41 de ani, în timp ce conducea o ambulanţă, având semnalele luminoase în funcţiune, şi transporta un pacient la spital, în momentul în care a pătruns în sensul giratoriu, dinspre Ştefan cel Mare, a intrat în coliziune cu un autoturism „taxi”, care venea dinspre Autogară.

În urma impactului, trei persoane aflate în taxi, respectiv două femei de 82 şi 94 de ani şi un bărbat de 83 de ani, din Bacău, au fost rănite şi transportate la spital, doar unul dintre pasageri fiind mai grav.

Ambii conducători auto au fost testaţi cu etilotestul, rezultatele fiind negative, poliţiştii continuând cercetările pentru a stabili împrejurările exacte în care s-a produs acest accident.

1 de 13

FOTO: Nicu Chiriac

Ministrul Culturii, Ionuț Vulpescu, a anunțat duminică decesul scriitorului George Bălăiță.

„Se spune că aceia care trec la cele veșnice în Sfânta Noapte a Învierii merg direct în Rai. S-a stins, noaptea trecută, la 82 de ani, unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani, George Bălăiță”, a scris ministrul pe pagina sa de Facebook.

Ionuț Vulpescu a amintit că Bălăiță a fost autor al unor romane fundamentale pentru istoria literaturii române („Lumea în două zile”, 1975, „Ucenicul neascultător”, 1977, „Învoiala”, 2016), al mai multor volume de proză scurtă și publicistică literară și excepțional director al Editurii Cartea Românească (1981-1990), fiind o personalitate unanim respectată a lumii culturale românești.

„Opera sa a jucat un rol esențial în trecerea de la neo-modernismul anilor ’60 la postmodernismul anilor ’80, constituind un model pentru prozatorii generației optzeci. Odată cu el, dispare încă unul dintre reperele fundamentale ale literaturii noastre de azi. Rămân, din fericire, cărțile sale și o arhivă de manuscrise din care nu e exclus să mai apară opere pe care scriitorul, exigent cu sine însuși, le-a ținut în sertar. Dumnezeu să-l ierte!”, a adăugat Vulpescu, în mesajul său.

Prozatorul George Bălăiță s-a născut la 17 aprilie 1935, la Bacău.

După absolvirea liceului în orașul natal, s-a înscris în 1953 la Institutul de Cultură Fizică din București, de unde s-a retras după doi ani. A urmat, la fără frecvență, Facultatea de Filologie a Universității din Iași, secția limba și literatura română (absolvită în 1967). După ce a practicat mai multe meserii (desenator, profesor, metodist, tehnician), a devenit redactor, din 1964, apoi redactor-șef al revistei literare băcăuane „Ateneu”.

Secretar al Uniunii Scriitorilor din București, din 1979; bursier al Universității din Iowa City (SUA, 1980), în cadrul Programului Scriitoricesc Internațional; director al Editurii „Cartea Românească” (1981-1990); director al Fondului Literar. A lucrat, din 1989, la Fundația Culturală Română, înființând și conducând (1991-1997) revista „Arc (litere & arte)”, cu suplimentul „Creanga de aur”, în limbi de largă circulație; membru în consiliul redacțional al revistei „Lettre internationale”, director al „Copyro” — Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor.

A debutat în presă, în 1958, cu un reportaj într-un ziar din Bacău, apoi cu proză în revista „Luceafărul” (1960), cu povestiri și nuvele (1964). Debutul său editorial l-a reprezentat volumul de schițe și povestiri „Călătoria” (1965), în celebra colecție „Luceafărul”, în care au debutat toți scriitorii generației ’60. Au urmat volumele de nuvele „Conversând despre Ionescu” (1967), „Întâmplări din noaptea soarelui de lapte” (1968) și romanele „Lumea în două zile” (1975) — Premiul Uniunii Scriitorilor, „Ucenicul neascultător” (1977) — Premiul „Ion Creangă” al Academiei, autorul dovedind, după Eugen Simion, „un neobișnuit talent de a prinde sensul faptelor mărunte, de a sugera freamătul obscur al existenței”. A mai scris Nopțile unui provincial (1983). De asemenea a mai publicat, în 1994, o antologie de eseuri, tipărite de-a lungul a 30 de ani, „Gulliver în Țara Nimănui”. La Editura Polirom au apărut Opere I. Lumea în două zile (2009) și Opere II. Marocco (I) (2011).

S-a impus în literatura română cu romanul „Lumea în două zile” (ediții succesive: 1975, 1985, 1993, 1998), care s-a bucurat, chiar din anul apariției sale, de un mare interes din partea cititorilor și de un răsunător succes de critică. „La el impresia de concret e mereu uimitoare; prin aglomerația de gesturi, obiecte, cuvinte, trece un aer pur și viu; din descrierea meticuloasă, insistentă, labirintică rezultă un fantastic al lucrurilor, o animare poetică a universului incert” (Nicolae Manolescu). A mai fost distins cu Premiul Academiei (1978) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1994).

AGERPRES

La data de 14 aprilie a.c, poliţişti din cadrul Serviciului Rutier Bacău au depistat în trafic o femeie, de 56 ani, din Bacău, în timp ce conducea un autoturism pe raza localităţii Nicolae Bălcescu, sub influenţa băuturilor alcoolice.

În urma testării cu aparatul etilotest, acesta a indicat valoarea de 0,80 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care femeia în cauză a fost condusă la Spitalul Judeţean Bacău pentru recoltarea mostrelor biologice de sânge în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei, însă aceasta a refuzat.

În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe şi refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.

La data de 14 aprilie a.c., în jurul orei 16.00, poliţişti din cadrul Biroului Rutier Oneşti au fost sesizaţi despre producerea unui eveniment rutier, pe DN 11A.

Din primele cercetări efectuate la faţa locului a rezultat că un bărbat, de 53 ani, din judeţul Vâlcea, în timp ce conducea o autoutilitară cu remorcă pe raza localităţii Urecheşti, pe fondul nepăstrării distanţei de siguranţă, a intrat în coliziune cu un autoturism condus în faţa sa, regulamentar, de un localnic de 38 ani.

În urma evenimentului rutier a rezultat rănirea uşoară a unei femei de 32 ani, din comuna Urecheşti, pasageră pe locul din dreapta faţă al autoturismului, care a fost transportată la Spitalul Oneşti, pentru acordarea de îngrijiri medicale, nefiind necesară internarea.

Ambii conducători auto au fost testaţi cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat şi li s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

La data de 15 aprilie a.c, în jurul orei 23.00, poliţişti din cadrul Poliţiei Moineşti au depistat în trafic un bărbat de 33 ani, din Bucureşti, care, în timp ce conducea un autoturism pe strada Tudor Vladimirescu din localitate, a intrat în coliziune cu două autoturisme parcate regulamentar.

În urma testării cu aparatul etilotest, acesta a indicat valoarea de 0,87 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la Spitalul Municipal de Urgență Moineşti, pentru recoltarea mostrelor biologice de sânge în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.

În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

1 de 42

În această seară, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, delegaţia Centrului Eparhial de la Roman, condusă de Arhimandrit Serafim Huzdup, consilier eparhial, a adus Lumina Sfântă de la Ierusalim pe Aeroportul Internațional ,,George Enescu” din Bacău.

Aceasta a fost întâmpinată de PC Arhimandrit Pimen Costea, vicar administrativ eparhial şi PC Pr Costică Busuioc, protopop al Protoieriei Bacău, fiind oferită reprezentanților protopopiatelor Roman, Bacău, Onești, Moinești, Buhuși și Sascut, pentru a o difuza la momentul liturgic de la orele 24.00 preoților și credincioșilor din toate parohiile din cuprinsul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

1 de 17

Învierea – momentul culminant al mântuirii noastre

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos

Hristos a înviat!

De aproape două mii de ani, cel mai mare eveniment al umanității este Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. La nici un alt eveniment al lumii oamenii nu fac aceleași gesturi, nu cântă aceleași imne, nu se bucură reciproc, formând o familie duhovnicească, ca la Paști. Învierea lui Hristos este ca erupţia unui vulcan. Ea ne arată că focul lui Dumnezeu a incendiat tot pământul şi începe să-l mistuie, transformându-l, purificându-l, transfigurându-l.

Învierea, deși nu este un fapt consemnat de istoricii lumii, autentificat prin documente, fotografii, filme, probe materiale, totuşi este un fapt istoric incontestabil, care se sprijină pe mărturii indubitabile. Sf. Apostol Pavel spune corintenilor: „Dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este credinţa voastră, zadarnică şi propovăduirea noastră” (I Cor. 15, 14). Dacă Învierea lui Hristos s-ar sprijini pe argumente ştiinţifice şi istorice palpabile, nu pe credinţă, ar fi rămas un simplu eveniment al istoriei, nesemnificativ sau poate uitat în negura vremii. Ca eveniment metafizic și meta-istoric, minunea Învierii se sprijină pe mărturia vie şi explicită a apostolilor, care au văzut mormântul gol şi pe Hristos înviat. Sfântul Ioan argumentează cu claritate: „ceea ce era de la început, ceea ce noi am auzit, ceea ce cu ochii noştri am văzut, ceea ce am privit şi ceea ce mâinile noastre au pipăit… aceea vă vestim şi vouă pentru ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi” (I Ioan, 1, 1-3).

Dar martorii Învierii nu au avut intenţia să prezinte pe Hristos înviat ca pe o fantasmă în cursul unei emisiuni despre un fenomen paranormal. Apostolii, care au atins cu mâna lor pe Iisus înviat şi au mâncat cu El din aceeaşi pâine şi din aceeaşi hrană după Înviere, dau mărturii clare despre eveniment. În momentul acela şi-au adus aminte că Hristos le vorbise de mai multe ori în cursul celor aproape trei ani de şedere împreună despre cele ce aveau să se întâmple cu El. Toți au mărturisit despre acest eveniment cu atâta fermitate încât nici moartea nu i-a mai înfricoşat, nici pe ei și nici pe cei ce au urmat lor. Ce mărturie poate fi mai elocventă decât miliardele de creştini care au trăit fiinţial, de-a lungul istoriei, acest fapt care a bulversat umanitatea şi cosmosul.

Iubiții mei,

Viaţa omului pe pământ are valoare şi sens numai în măsura în care acesta se preocupă de propria mântuire şi dobândeşte în mod real comuniunea cu Mântuitorul Hristos cel Înviat. Fără rămânerea în dialog cu Dumnezeu în Biserică, creştinul nu poate realiza comuniunea cu semenii, de care depinde mântuirea sa şi mărturia acestei mântuiri.

Învierea din morţi a Mântuitorului Hristos constituie momentul central şi culminant al mântuirii noastre. Din momentul Jertfei şi Învierii, oamenii încetează să mai fie duşmanii lui Dumnezeu și vrăjmași întreolaltă. Împăcarea supremă şi schimbarea fiinţială a omului au loc prin Trupul Său jertfit de bunăvoie. În felul acesta omul redevine “fiinţă vie”, aşa cum fusese creat dintru început: “Atunci luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie”(Facere 2, 7).

Astfel, Învierea este o nouă dimensiune a realităţii. Prin ea nu este contestată realitatea existentă, ci doar ni se descoperă că există încă o realitate ontologică, faţă de cele pe care le cunoaştem până acum, iar acest fapt nu este sub nicio formă în opoziţie cu ştiinţa.

Esenţa Învierii se află tocmai în faptul că ea face să explodeze istoria şi inaugurează o nouă dimensiune a realităţii. Aceasta este dimensiunea eshatologică. Învierea Domnului dezvăluie timpul şi spaţiul înnoite, două coordonate ale unei istorii ce se prelungește dincolo de ea însăşi pregustând din taina Împărăției. În acest sens Învierea este concomitent un fapt istoric şi supraistoric sau metaistoric. Învierea nu este un eveniment similar cu naşterea sau răstignirea lui Hristos, ci este ceva cu totul nou. Astfel, trebuie să conştientizăm că ea nu este nici deasupra sau în afara istoriei, ea are punctul de plecare în istoria însăşi, şi până la un moment dat, îi aparţine, însă trimite dincolo de istorie lăsându-şi o amprentă în timp. Potrivit acestui fapt, “orice om smerit poate parcurge drumul spre infinit prin Înviere.”

Este evident că învierea lui Hristos nu a fost văzută de nimeni cu ochii trupeşti. Ea n-a putut fi filmată şi nici nu ar fi putut să fie imortalizată cu o cameră de luat vederi, dacă astfel de aparate ar fi existat.

Prin înviere, Hristos a distrus zidul care separă lumea văzută de cea nevăzută, unde spaţiul, timpul şi moartea nu mai există. Fizicienii şi-au imaginat existența unei «ante-lumi», creştinii cred însă în viaţa veşnică în care Dumnezeu este totul întru toate. Aparatele de filmat nu mai pot avea acces la această formă de existenţialitate. Trupul lui Hristos înviat ne dă garanţia că această lumea pe care nu o percepem cu ochii fizici există. Totodată, acest Trup, care a fost asemenea trupului nostru, nu mai are aceleaşi atribute ca atunci, înainte de Înviere, ci are însuşirile specifice unei alte lumi. În niciun caz, nu însuşirile unui extraterestru cum şi-au imaginat creatorii de ficţiune.

Prin urmare, Învierea lui Hristos este ca o «breşă» prin care se poate întrezări lumea nevăzută. Prin mormântul gol se poate vedea întunericul supraluminos al vieţii celei veşnice din cealaltă lume. Trupul lui Hristos, pe care apostolii L-au văzut şi L-au atins, reprezintă caracteristicile pe care le are acea lume. Hristos este vizibil şi invizibil după înviere. Îşi manifestă însuşiri şi din lumea aceasta, dar şi din cealaltă. Trece prin uşile încuiate, însă în mâinile, picioarele şi coasta lui au rămas semnele lumii în care ne aflăm. El poartă stigmatele trecutului întru totul fiind dincolo de trup. El este deodată acelaşi şi diferit.

Învierea nu este o verigă ce se înşiră în lanţul vieţii istorice ca toate celelalte întâmplări. De aceea cauza care a produs Învierea nu s-a putut vedea în lucrarea ei, fiind deasupra mijloacelor de investigare şi constatare omenească.

Până la Învierea Domnului omul era condamnat la moarte, dar prin acceptarea de către Hristos a morţii pe cruce, de bunăvoie, omul devine “condamnat” la Viaţa cea adevărată prin Învierea cea de obşte, iar prin învingerea puterii distructive a morții de către Hristos se arată faptul că Iubirea este mai tare decât moartea.

Învierea lui Hristos aduce în fiecare om recuperarea tinereţii pierdute prin cădere. Omul recapătă neliniştea dătătoare de pace a dorului de Dumnezeu, căci Învierea este profundul mister care spiritualizează trupul şi aureolează fiinţa noastră. Prin acest act Hristos îl repune pe om acolo de unde a căzut, redându-i chipul divin. Căci asemănarea omului cu Dumnezeu nu constă numai în faptul că el este “lucrul mâinilor” lui Dumnezeu, ci mai ales în filiaţia sa reală faţă de Dumnezeu, conform cuvintelor Sfântului Teofil al Antiohiei: “Arată-mi pe omul tău şi eu Ţi-l voi arăta pe Dumnezeul meu”.[1]

Centrul iconomiei lui Dumnezeu este omul, pentru că Dumnezeu Îşi arată mărirea făcând mare pe om. În acest sens Sfântul Atanasie cel Mare spune: “Cuvântul, fiind Dumnezeu, S-a făcut trup, ca omorât fiind cu trupul să facă vii pe toţi prin puterea Lui”.[2] Această putere pe care Hristos o exercită asupra oamenilor nu este numai o putere a slavei dumnezeieşti, ci şi o putere a iubirii, pentru că slava la care a fost ridicat El prin Învierea Sa, nu o ţine numai pentru Sine, ci o răspândeşte peste noi toţi, pentru că pentru noi a primit-o.

Puterea pe care o dă Hristos, prin Înviere, celor ce vor crede în El, constă în primul rând în a învinge păcatul, aşa cum şi puterea Lui pe pământ a constat în primul rând în a ţine în frâu afectele, ca să nu devină păcate. Acest lucru îl deducem din faptul că Hristos a îndumnezeit trupul încă în cursul vieţii pământeşti, umplându-l de putere şi prin eforturile Lui de a se menţine curat. Hristos n-a suportat Învierea ca un obiect, ci a fost, împreună cu Tatăl, subiect al ei. Căci El Însuşi a participat la biruirea morţii nu numai ca om, ci și ca Dumnezeu, exercitând puterea Sa de împărat.
Așadar, dragii mei, fiți încredințați că Învierea lui Hristos ne-a dat posibilitatea să fim din nou apţi pentru conlucrarea cu Duhul Sfânt, aşa cum spune Apostolul Pavel: “Duhul Însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu” (Rom. 8, 16).
Să-I mulţumim Mântuitorului Hristos prin viaţa noastră trăită pe placul Lui şi izvorâtă din El, pentru că prin Învierea Sa din morţi am devenit cu toţii destinaţi nemuririi.
Prin Înviere noi suntem neamul celor cu viaţă veşnică!

Iubiți credincioși,

Dacă avem certitudinea că Hristos înviat lucrează în lume și credem că prin Înviere în zidul morţii a fost făcută o breşă, dacă noi ştim că drumul Golgotei duce într-o direcţie sigură şi plină de viaţă, dacă rămânem în comuniune cu cei înviaţi de Hristos, moşii şi strămoşii noştri, sfinţii Bisericii, avem nădejdea că harul ne va transfigura şi pe noi şi ne va aduce bucurie negrăită. Bucuria este semnul evident al credinţei că suntem pecetluiţi cu Hristos înviat, iar calitatea de creştin ne va da posibilitatea să înviem prin Biserica lui Hristos. Veţi zice că suntem încă păcătoşi şi nu merităm! Da, dar dacă nu mai persistaţi în păcate, atunci veţi fi nişte păcătoşi pocăiţi, îndreptaţi și reconciliaţi cu Hristos înviat: nişte păcătoşi chemaţi de Hristos la libertate!

În loc de concluzii, vă adresez câteva gânduri pascale exprimate în duh poetic, pe care le-am intitulat evocator:

Anastasis

În mijloc de noapte o faclă s-aprinde din focul cel veșnic, divin,
Lumina ei umple tot spațiul galactic în mod inefabil, sublim.
Ea intră în suflet, animă ființa, extirpă tot ce-i păcat,
Cheamă creștinii să meargă-n biserici să cânte Hristos a-nviat!

Lumina pascală e pusă în sfeșnic și totul exultă prin ea,
Nimic nu o stinge, nici tatăl minciunii, nici vântul, nici vremea cea rea.
Omul iubirii își scaldă într-însa chipul cel veșnic, creat,
Iar toată făptura se bucură foarte, simțind că Hristos a-nviat!

Trăim prin credință, cum moartea pe moarte, Hristos o strivește în noi,
Mintea-i silită s-accepte misterul, vorbind de viața de-apoi.
Treziți-vă oameni, mergeți în lume, cu mintea și gândul curat,
În forța credinței și-n duhul iubirii, vestiți că Hristos a-nviat!
***

Învierea-nseamnă trecere prin moarte
Cu Hristos, Cel care ne-a pus în libertate.
Înviere-aduce bucurie-n suflet
Unind toţi creştinii în acelaşi cuget.
Învierea-nseamnă a trăi frumos,
Aducând în lume pacea lui Hristos.
Învierea pune Crucea în lumină,
Iar Hristos o face emblemă creştină.
Învierea este un profund mister,
Prin ea moartea-nseamnă naştere în cer,
Învierea este drum spre infinit,
Pe care-l parcurge orice om smerit.
Învierea-nseamnă paşte-n transcendent,
Pentru tot ce este-n spaţiul imanent.
Învierea-i actul iubirii milostive
Ce Hristos aduce lumii cognitive.
Învierea este un profund mister,
Care-l vom cunoaşte lămurit în cer.
Învierea este un fapt mesianic,
Ce desăvârşeşte actul teofanic.
Învierea naşte energii depline
Ce sădesc în suflet însuşiri divine.
Învierea trupu-l spiritualizează,
Iar fiinţa noastră aureolează.
Învierea schimbă grâul în prescură,
Iar din rodul viţei, Sfânta băutură.
Învierea sfarmă porţile de-aramă
Şi pe toţi creștinii la viaţă-i cheamă.
Morţii din morminte, îngerii divini
Cântă împreună cu bunii creştini.
Învierea Ta, Hristoase, toţi o lăudăm
Şi smeriţi în cuget, aşa Îţi cântăm:
Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând
Şi celor din morminte viaţă dăruind.
Al vostru arhipăstor și pururea către Domnul rugător,

† IOACHIM,

Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

1 de 26

Paştele – Învierea Domnului

Sărbătoarea Învierii Domului este o sărbătoare a credinţei. La Paşti sărbătorim nu numai învierea lui Isus, dar şi învierea noastră. E drept că această învăţătură pune la grea încercare credinţa noastră, deoarece învierea nu face parte din ordinea firii; nu face parte din universul faptelor palpabile. Porţile învierii se deschid numai în faţa credinţei şi numai viaţa conform credinţei ne face părtaşi de gloria învierii.

Într-un oraş au sosit nişte acrobaţi, dansatori pe sârmă. Unul dintre ei şi-a arătat măiestria la o înălţime uluitoare. Toţi spectatorii, cu sufletul la gură, priveau cum îşi duce roaba pe sârmă ce se legănă. Aplauzele au fost pe merit. După aceea acrobatul i-a întrebat pe spectatori dacă ei cred că ar putea duce roaba înapoi, la punctul de plecare. Da, credem! Şi dumneata crezi? – se adresează el unuia din mulţime. Fireşte, răspunse el. Atunci vino şi asează-te în roabă. Ce vrea să spună acest fapt? Nimic altceva decât că nu e de ajuns să credem în înviere, dar că trebuie să ne şi trăim viaţa potrivit acestei credinţe. Cel mai mare pericol este acela când omul îi întoarce spatele lui Dumnezeu, evangheliei lui Isus, când nu vrea să învie din mormântul păcatelor sale. Garanţia învierii noastre este învierea sufletului.

Viaţa noastră creştină este o viaţă care se îndreaptă spre înviere. Condiţia esenţială pentru înviere este întâlnirea continuă, comuniunea cu Domnul. Când femeile care îl căutau pe Isus au găsit mormântul gol, îngerul le-a consolat, spunându-le: „Nu vă înspăimântaţi! Îl cautaţi pe Isus Nazarineanul, cel răstignit. A înviat, nu este aici! Dar mergeţi şi spuneţi discipolilor lui şi lui Petru că el merge înaintea voastră în Galilea. Acolo îl veţi vedea după cum v-a spus” (Mc 16,6-7).

Acest mesaj era adresat nu numai femeilor şi apostolilor, ci şi nouă. Ar fi greşit să credem că Galileea, locul unde îl putem întâlni pe Isus s-ar afla undeva departe în Israel. Galileea este şi aici în biserica noastră, pentru că Isus vrea să se întâlnească cu noi aici, în Galileea duminicilor şi a zilelor de lucru, în Galileea învierii noastre din păcat, in Galileea Sfintei Liturghii si a Sfintei Impartasanii. El doreste sa se intalneasca în comunitatea de iubire a Bisericii unde se adună toţi aceea care primesc chemarea la înviere. Aici cântăm împreună: Aleluia! Victorie! Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!

Vă dorim tuturor să aveţi un Paşte fericit şi binecuvântat, trăit în credinţa Învierii Domnului şi în speranţa învierii noastre.

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!

Cristos a înviat!

Pr. Isidor Dâscă, paroh şi decan de Bacău

Gruparea de Jandarmi Mobilă Bacău va asigura desfăşurarea în condiţii de siguranţă şi protecţie a participanţilor la manifestările religioase ocazionate de Sfintele Sărbători de Paşti.

În această perioadă, efective din cadrul unităţii vor desfăşura misiuni specifice în zona de competenţă, pe linia menţinerii unui climat de siguranţă pentru cetăţeni precum şi asigurării ordinii şi liniştii publice.

Premergător şi pe timpul oficierii slujbelor religioase specifice sărbătoririi Învierii Domnului, Prima şi a doua zi de Paşti vor fi asigurate măsuri specifice de ordine şi siguranţă publică la lăcaşe de cult ortodoxe şi romano catolice din judeţele Bacău, Neamţ, Vrancea şi Galaţi.

În municipiul Bacău – bisericile ortodoxe Sfântul Dumitru, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfânta Treime, Sfântul Gheorghe, Izvorul Tămăduirii, Naşterea Maicii Domnului, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Intrarea Domnului în Ierusalim, mănăstirea Tisa Silvestri (loc. Tisa Silvestri), bisericile catolice – Sf. Cruce, Sf. Francisc de Assisi, Mănăstirea Sf. Monica; în judeţul Neamţ – mănăstirile: Văratic, Agapia, Secu, Sihăstria, Neamţ, Petru Vodă; bisericile: Sfântul Mihail şi Gavril (loc. Săbăoani), Sfânta Tereza, Trupul și Sângele Domnului , Sfânta Fecioară Maria Regina (loc. Gherăiești), Înălțarea Domnului (loc. Sagna), Sfânta Fecioară Maria Îndurerată (com Bîra), Înălțarea Sfintei Cruci, Sf. Iosif Muncitorul, Sf. Francisc de Asissi (com Doljești); în judeţul Vrancea – mănăstirile Slobozia Bradului şi Brazi, în judeţul Galaţi – mănăstirile Buciumeni (com. Buciumeni) şi Vladimirești (com. Tudor Vladimirescu).

Echipajele de jandarmi vor fi prezente la aceste manifestări pe traseele de deplasare a participanţilor, pe timpul oficierii slujbelor religioase precum şi pe căile de acces pentru asigurarea unui climat de ordine în zonele respective.

De asemenea, în această perioadă, jandarmi vor fi prezenţi şi în zona staţiunilor turistice (ex. Slanic Moldova, Tg. Ocna etc.) sau în alte zone de agrement astfel încât cetăţenii să se bucure în linşte şi siguranţă de Sfintele Sărbători de Paşti.

În acest sens, pentru evitarea incidentelor nedorite, jandarmii recomandă participanţilor să se comporte civilizat, să manifeste calm şi răbdare, să respecte indicațiile forțelor de ordine, evitând implicarea în conflicte de orice natură; în cazul în care sunt martorii săvârşirii unor fapte de natură antisocială să solicite ajutorul echipajelor de jandarmi; să acorde o atenţie deosebită copiilor care îi însoţesc, bunurilor și obiectelor personale (genţi, poşete, bagaje etc.), să evite pe cât posibil să aibă la vedere obiecte de valoare care pot atrage atenţia, pe traseele de deplasare precum şi pe timpul slujbelor religioase.

De asemenea, cetăţenii sunt rugaţi să anunţe la numărul unic de urgenţă 112 orice incident sau orice altă problemă legată de ordinea şi liniştea publică.

Principalele coordonate se vor axa pe prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional şi contravenţional , asigurarea intervenţiei operative în situaţii deosebite la solicitarea cetăţenilor, realizarea unui dialog jandarm – cetăţean.

Gruparea de Jandarmi Mobilă Bacău vă urează Sărbători Pascale liniştite!

Deși sunt departe de casă, inima lor a rămas în Bacău. Deși trăiesc printre străini, amintirile de acasă, din sânul familiei, de lângă masa festivă de sărbătoare, clipele unice trăite alături de prietenii dragi, nostalgia locurilor natale și iubirea de țară, pe care au conștientizat-o abia când au ajuns acolo, îi încarcă sufletește pentru a rezista.

Au plecat în căutarea unei vieți mai bune. Au ales ceva mai bun. Însă, chiar dacă locuiesc acum în Italia, în Anglia, în Danemarca, Finlanda, în Turcia sau Grecia, în Franța sau chiar mai departe, tocmai în America, băcăuanii noștri nu și-au uitat originea. Nu au uitat să trăiască românește. Nici acum, de Paște. (Cezara Luca)

Iulian Solomon – New York, Statele Unite ale Americii

„Traversez Oceanul cu gândul, pentru a fi acasă!”

„Visul american” a început să se concretizeze pentru Iulian Solomon în vara anului 2012 când s-a stabilit la New York. Cu un an înainte a ajuns pentru prima dată în țara tuturor posibilităților și a realizat că acolo este locul unde vrea și poate să trăiască așa cum a visat de mic copil. A contat enorm în luarea acestei decizii faptul că și-a dorit să urmeze o carieră în modelling și că dincolo de Ocean erau mai multe oportunități.

„ Îmi doresc mult să promovez România la nivel internațional. Vreau să fac asta pentru țara mea, dar și pentru mândria mea de român”, spune. Acolo, departe de locurile natale, cel mai mult îi lipsește atmosfera sărbătorilor românești, a meselor în familie, a bucuriei de a petrece alături de cei dragi. Așa că și acum, de Paște, recunoaște că de câteva zile gândurile lui sunt îndreptate spre… acasă.

„Din păcate, Paștele nu îl mai sărbătoresc așa cum se cuvine, pentru că aici nu se pune accentul pe această celebrare așa cum se face în România. New York este un oraș multi-cultural. Aici, majoritatea sunt evrei, atei sau de diverse alte religii, procentul creștinilor nefiind unul foarte mare. Totuși, pentru că așa m-am obișnuit, de fiecare dată când sunt sărbători importante, merg cu prietenii români, dar și cu cei americani, la unul dintre restaurantele românești din oraș.

Nu pot lăsa să treacă Paștele fără a încerca măcar să retrăiesc spiritul Învierii și, bineînțeles, să traversez Oceanul măcar cu gândul și să îmi închipui că stau la masă cu familia și spunem «Hristos a înviat!»”

Iulia Percă – Ancona, Italia

„Natale con i tuoi, Pasqua con chi vuoi!”

„Când am ajuns în Italia, localitatea Ancona, în urmă cu 11 ani, am sărbătorit ani la rând Paștele în stil românesc: mergeam la biserică la slujba Învierii, după care, în familie, ciocneam ouă roșii și ne înfruptam din preparatele specifice sărbătorii. În ultimii ani, am mai diversificat modul de a sărbători. Logodnicul meu, Marco, este italian și încercăm de fiecare dată să îmbinăm tradițiile. La italieni nu se dă mare importanță ajunului Paștelui. Se face o cină seara și se mănâncă pește, nu carne. Aici se sărbătorește duminica, prima zi de Paște și se începe cu un mic-dejun bogat: salam, brânză, ouă.

E ceva special în zona noastră, având în vedere că micul-dejun în celelalte 364 zile din an e dulce și nu sărat. Mai apoi se trece la prânzul somptuos unde se mănâncă o supă de găină, miel și «Crescia di Pasqua», o pâine specială cu ouă și brânză care se pregătește doar cu ocazia Paștelui ”, ne povestește și Iulia Percă, o băcăuancă care acum locuiește în Peninsulă. În Italia se spune: „Natale con i tuoi, Pasqua con chi vuoi!”, ceea ce înseamnă că de Crăciun tradiția e să petreci în familie, de Paște, în schimb cu cine vrei: cunoștințe, amici, nu neapărat cu cei din familie. Iulia va îmbina însă, și anul acesta, cultura italiană cu cea românească și pregătește împreună cu mama ei, Doina, salată boeuf, dar și alte specialități românești.

Împreună, familia reunită româno-italiană va petrece un Paște specific ambelor țări. Chiar dacă a plecat de mulți ani din țară, băcăuanca Iulia ne împărtășește ândurile sale emoționante: „Îmi lipsesc foarte mult inimile bune și blânde, simplitatea în gesturi și felul de a fi al românilor. Îmi lipsesc până și nunțile fastuoase la care se dansează o noapte întreagă, câmpurile colorate și grădinile cultivate de bunicii noștri, castelurile minunate, mănăstirile ortodoxe în care îți regăsești liniștea, munții Carpați pe care aș vrea să îi mai urc măcar o dată.

Bineînțeles că îmi lipsește Bacăul, orașul lui Bacovia, cu Parcul Cancicov care pentru mine a reprezentat mereu inima orașului, cu statuia impunătoare a lui Ștefan cel Mare, cu «ciupercuțele» în fața cărora m-am oprit de multe ori pentru a-mi răcori fața, cu fântâna arteziană din fața Casei de Cultură unde priveam copiii cum se udau încercând să treacă printre jeturile de apă. Simt în suflet mereu dorința de reîntoarcere, pentru a revedea locuri și persoane iubite!”

Alexandra Pavel – Helsinki, Finlanda

„Ne decorăm casa cu crenguțe împodobite cu boboci «pussy willow» și pregătim un coș cu ouă multe de ciocolată.”

Finlanda este țara care a devenit „acasă” și pentru Alexandra Pavel, băcăuancă plecată din locul natal de 12 ani. Spune că aici este țara perfectă, dar că îi este dor să vorbească limba română pe stradă iar cei din jur să o înțeleagă.

„Limba finlandeză este foarte grea. Deși studiez masterul în această limbă și o vorbesc perfect, câteodată mă apucă nostalgia… Ce bine ar fi fost dacă nu eram nevoită să mă exprim sau să gândesc în altă limbă…”

Nostalgia este completată de clipele frumoase din copilărie. De Paște, Alexandra își aduce aminte cum părinții îi cumpărau haine și jucării de la iepuraș. De aceea, păstrează și acum această tradiție și își cumpără de fiecare dată în preajma sărbătorilor Pascale ceva de îmbrăcat. Mai mult, în Finlanda religia luterană fiind predominantă, familia Alexandrei sărbătorește Paștele de două ori: și cu finlandezi, și cu românii.

„Decorăm casa cu ornamente de Paște, cu ghivece cu iarbă, iepurași, pui cu ouă, crenguțe împodobite cu boboci «pussy willow» și pregătim un coș cu ouă multe de ciocolată. În Finlanda este tradiția de a colinda cu crenguțele împodobite și se cântă un cântec asemănător cu «Sorcova, vesela…».

Copiii primesc ouă de ciocolată sau fructe. Respectăm tradiția finlandeză și gătim budincă «mämmi», cârnații în sânge și miel la cuptor, dar nu putem uita tradiția românească. Așa că pregătim și preparatele noastre consacrate.”

Monica Măriuț – Birmingham, Anglia

„Aici, un moment emoționant este faptul că la sfârșitul slujbei de Paște preotul roagă credincioșii din alte țări să spună la microfon «Cristos a înviat!» în limba maternă.”

Deși mai bine de jumătate din populația Angliei este creștină, foarte puțini britanici cunosc însemnătatea ouălor roșii de Paște. Toate magazinele sunt invadate de ouă de ciocolată, dar vopsea de ouă nu se comercializează. Pentru englezi, pălăria de Paște simbolizează tradiția de a purta haine noi în perioada pascală, în armonie cu reînnoirea anului și promisiunea de regenerare spirituală și răscumpărare.

„Ca în multe alte comunități, din păcate, sărbătorile sunt exagerat comercializate, pierzându-și însemnătatea și menirea. Cu toate acestea, încerc să păstrez cât mai mult cu putință din tradițiile românești. În primul an când am petrecut Paștele în Anglia am încercat să gătesc o pască. Ce a rezultat a fost mai mult cheesecake, dar chiar și așa a fost savurat de toată familia. Orice încercare de a reproduce cozonacul mamei, ar fi fost mult prea departe de adevăr, așa că ne-am limitat la un cozonac cumpărat din magazin”, spune Monica Măriuț, plecată de 2 ani în Anglia, Birmingham.

Însă, în ceea ce privește carnea de miel, Anglia stă mult mai bine! Dacă în România se găsește acest tip de carne mai mult în perioada Paștelui, în Anglia e la îndemână în orice zi a anului. De aceea, de pe masa de sărbătoare a Monicăi și a soțului ei englez, Andy, nu vor lipsi preparatele care au la bază carnea de miel.

„Paștele este încununat de participarea la Înviere. E drept că bariera lingvistică își spune cuvântul când tu, român, încerci să înțelegi engleza imperfectă a preotului vietnamez. Un obicei local pentru biserica la care merg aici este faptul că la sfârșitul slujbei de Paște preotul roagă credincioșii din alte țări să spună la microfon «Cristos a înviat!» în limba maternă. E impresionant când realizezi că sunt reprezentanți din aproape 15 națiuni diferite, uniți în rugăciune, într-un lăcaș de 100 metri pătrați. Fiecare cu propria lui poveste de viață care l-a purtat în această țară.” I-am cerut să descrie ce o leagă de România, iar dorul de casă i-a înlăcrimat glasul și ochii.

„E curios cum abia după ce părăsești locurile unde ai copilărit realizezi câtă trăire, valoare și autenticitate au meleagurile românești. Când conștientizezi că nu se mai fac nicăieri în lume ouă încondeiate ca în Bucovina, că dragoste de pământ ca în sufletul românilor nu vei mai întâlni la nimeni, că vacanța de vară de la țară din curtea bunicii care te punea să o ajuți la plivit straturi și tu stâmbai din nas nu vor trăi și copiii tăi, realizezi cu tristețe că ai părăsit un loc sacru, dar în egală măsură te simți norocos că ai avut parte de o asemenea trăire autentică.

Nu ar fi corect să subliniez doar lucrurile care îmi lipsesc, pentru că și Anglia are foarte multe de oferit, avantajele culturale și financiare fiind greu de ignorat. Ce am învățat de când m-am mutat aici e să judec mai puțin, să nu mai pun etichete cu aceeași ușurință, să nu pun accent pe lucrurile materiale și să valorific de 100 de ori mai mult fiecare vizită în România.”

Pr. Roberto Ștefan – Bocas Del Toro, Panama

„Le-am povestit băștinașilor că în România se vopsesc ouăle de Paște. Ei au rămas foarte surprinși și au spus: «Ce păcat! Mai bine le prăjiți decât să le vopsiți!»”

Când spui Panama, te gândești la cel mai dezvoltat paradis fiscal din zona Caraibelor. De 7 luni, în provincia Bocas Del Toro este în misiune părintele Roberto Ștefan Vacaru. „Toți au impresia că trăiesc într-un paradis când le spun că sunt în Panama. E o lume total diferită… nici măcar nu e America Latină cunoscută de toți. În zona în care sunt eu, de exemplu, nu este curent electric.

E o lume total dată peste cap, dar este foarte interesant. Ofer un ajutor misiunii locale a Bisericii pentru că aici oamenii nu sunt botezați, nu stiu ce înseamnă Paștele sau alte sărbători creștine.”

În Ngöbe-Buglé, unul dintre cele mai mari triburi de băștinași din America Centrală, ziua de Paște va fi una obișnuită. Oamenilor li se explică de către preoții misionari ce înseamnă această sărbătoare și cum se celebrează. În duminica Paștelui vor mânca orezul de toate zilele cu… ce se va nimeri lângă. Ei nu au prânzuri sau cine de sărbătoare. „Le-am povestit băștinașilor că în România se vopsesc ouăle de Paște. Ei au rămas foarte surprinși și au spus: «Ce păcat! Mai bine le prăjiți decât să le vopsiți!»

Visez ca și aici într-o zi, familiile să se pregătească pentru sărbători, să le înțeleagă semnificația și să se bucure cu cei dragi de momente festive. Atât cât se poate în acest mediu. Nimic nu poate înlocui bucuria pe care o simți când stai cu cei pe care îi iubești la masă, chiar dacă în farfurie e doar… orez. ”

Aura Ursu – Bruxelles, Belgia

„Mi-e foarte dor de pasca mamei. Cred că e singurul lucru pe care nu îl pot înlocui aici din tradiția noastră.”

Băcăuanca Aura Ursu este stabilită de 6 ani în Bruxelles. Lucrează la o firmă care implementează noi tehnologii în domeniul resurselor umane. Funcția oficială este de consultant implementare sisteme informatice pentru resursele umane. Se consideră norocoasă pentru că a reușit în noua sa viață să păstreze multe dintre tradițiile țării noastre.

„De Paște voi fi împreună cu cei dragi de aici. Vom merge să luăm lumină și vom mânca drob și ouă roșii. Mi-e foarte dor de pasca mamei. Cred că e singurul lucru pe care nu îl pot înlocui aici din tradiția noastră.

Însă în Belgia ne putem îndulci cu o mulțime de tipuri de ouă de ciocolată de foarte bună calitate, care suplinesc în această perioadă desertul tradițional românesc”, ne spune cu bucurile în glas. Atunci când nu reușește să ajungă în țară, pentru a petrece cu familia, ne asigură că face din locuința din Bruxelles ….un mic Bacău.

Adriana Vacaru – Roma, Italia

„Mă voi gândi la România și voi spera, încă o dată, că în viitor i se va acorda muzicii clasice importanța cuvenită.”

Elevă eminentă a Colegiului de Artă „George Apostu” din Bacău și, mai apoi, a Universității de Arte „George Enescu” din Iași, Adriana Vacaru, a încântat de multe ori publicul băcăuan cu oboiul său fermecat. În ultimul timp, de când a început studiile masterale la Roma, la Conservatorul Santa Cecilia, o putem vedea și asculta la televiziunea Rai 2.

„Am plecat printre străini cu inima strânsă, conștientă fiind de faptul că voi găsi o lume în care nu poți răzbate ușor. Dar, spre bucuria mea, m-am adaptat repede. Aici, în Roma, încă din primul an de master am fost selectată pentru diverse colaborări cu televiziunea Rai 2 și cu orchestre importante. După primul an de master, am susținut un examen de admitere și am fost admisă într-una din cele mai prestigioase academii din lume: Accademia Nazionale Santa Cecilia.

Activitatea mea de aici, concomitent cu splendoarea artei pe care nu o poți găsi oriunde în lume, m-au determinat să-mi croiesc un drum în acest oraș.” Chiar dacă a găsit peste hotare drumul succesului, o parte din inimă sa a rămas în țara natală. Recunoaște că îi lipsesc enorm familia și prietenii pe care nu îi poate înlocui cu nimic. Și mai are un dor: „Limba română. Oricât de bine ai învăța o altă limbă, tot în graiul tău te poți exprima și poți înțelege totul foarte bine.”

În ceea ce privește tradițiile, Adrianei îi lipsesc, cel mai mult, de sărbători, timpul petrecut cu cei dragi și obiceiurile specifice țării noastre. Nu are timp să se dedice activităților culinare pentru a crea atmosfera specifică Paștelui pentru că în această perioadă are multe concerte cu orchestra. „Voi susține de Paște un concert la Basilica Santa Cecilia, în Trastevere. Mă voi gândi la România și voi spera, încă o dată, că în viitor i se va acorda muzicii clasice importanța cuvenită. Italia este un bun exemplu în acest sens.”

Lucian și Alexandra Pal – Aarhus, Danemarca

„Slujba din noaptea de Paște se celebrează și în Aarhus, dar fără procesiune.”

Lucian Pal a plecat din Bacău în urmă cu 5 ani. S-a stabilit în orașul Aarhus din Danemarca. Povestește că aici și-a întâlnit sufletul pereche, culmea!, o băcăuancă. „Am plecat din România în căutarea unui loc de muncă, iar Alexandra, acum soția mea, a venit aici la facultate. Mereu ne amuzăm când ne gândim că, deși suntem amândoi din Bacău, nu ne-am întâlnit niciodată înainte de a ajunge în Aarhus. Mai mult, ea a fost prima persoană pe care am văzut-o atunci când am pus piciorul pe aceste tărâmuri nordice și, deși ulterior nu ne-am mai văzut timp de un an, până la urmă am ajuns să fim împreună și chiar să ne întemeiem propria familie.”

Privind înapoi, tinerii băcăuani nu regretă nimic. Alexandra a terminat facultatea, lucrează ca laborantă în industria alimentară și intenționează să înceapă studiile pentru o a doua licență, iar Lucian lucrează ca poștaș la Poșta Națională Daneză. „Un lucru foarte important pentru noi ca familie, dar mai ales ca emigranți, a fost și este integrarea în societatea daneză. Să cunoaștem limba daneză, obiceiurile de aici, dar și a felului lor de a fi, lucru care nu este deloc ușor deoarece, ca popor, danezii sunt un pic mai distanți și mai reci, mai ales față de români”, ne-a povestit Alexandra.

O poartă larg deschisă pentru integrare, pe lângă școala de limbă daneză pe care au absolvit-o soții Pal, a fost dintotdeauna Biserica daneză pe care o frecventează. De altfel, comunitatea catolică daneză nu depășește 35.000 de persoane (aproximativ 7% din populația totală). Astfel, într-o țară majoritar protestantă, pentru care religia nu ocupă un loc important, obiceiurile de Paște sunt foarte diferite de cele pe care le-au trăit în România. Pentru majoritatea danezilor care sunt protestanți, nu există un serviciu religios specific nopții de Înviere.

„De Paște, respectăm obiceiul vopsitului ouălor, dar combinăm această tradiție cu una daneză pentru că ne place că aici se ia o creangă mai mare dintr-un copac și se împodobește oarecum asemănător bradului de Crăciun, doar că se folosesc ouă colorate și decorațiuni care se agață de acea creangă. De lângă ouăle vopsite nu lipsește niciodată pasca, precum și celelalte bunătăți care dau gust și pun o amprentă românească asupra sărbătorii”, spun tinerii noștri băcăuani.

Lucian și Alexandra declară că lucrurile cele mai importante care le amintesc că sunt în Danemarca și nu acasă, în România, sunt lipsa atmosferei de sărbătoare pe care o simțeau de fiecare dată. Slujba din noaptea de Paște se celebrează și în Aarhus, dar fără procesiunea care de obicei se termina în cimitir, unde se ducea lumină celor dragi care nu mai sunt printre noi, iar cimitirul devenea pentru o noapte puntea de legătură între cer și pământ, o mare de luminițe ce licăreau anunțând Învierea.

Ioana Cătălina Petrea – Kent, Anglia

„Seara ne urcăm în mașini și mergem la biserică, în Londra. A doua zi de Paște stăm la masă cu cei dragi”

Ce credeți că vor mânca de Paște team-leaderul Ioana și store managerul Ciprian al restaurantului KFC, zona Kent a Angliei? Poate veți fi surprinși, dar meniul este compus din pască, cozonaci, ouă vopsite și sărmăluțe.

„Nu prea ai ce tradiții să urmezi în Anglia, deoarece ei sunt foarte săraci la acest capitol. Noi ne adunăm acasă cu prietenii și rudele și ne apucăm de gătit românește.

Seara ne urcăm în mașini și mergem la biserică, în Londra. A doua zi de Paște stăm la masă cu cei dragi, ciocnim ouă roșii și spunem «Cristos a înviat!»”, ne-a declarat cu emoție Ioana Cătălina Petrea, stabilită de 4 ani peste hotare cu soțul ei, Ciprian.

Când i-am întrebat dacă se gândesc să se întoarcă în țară, tinerii ne-au răspuns că dorul de casă, familie și prietenii de aici apasă greu în balanța deciziei. Mai ales că cei din Anglia sunt surprinși de fiecare dată când le arată fotografii de pe meleagurile noastre. Iar acest lucru îi face să fie mândri că sunt băcăuani, să fie mândri de țara lor, de România.

Andreea Ardeleanu – Dubai, Emiratele Arabe Unite

„Anul acesta voi sărbători Învierea la înălțime, pentru că lucrez.”

Se poate sărbători Paștele la înălțime? Cu siguranță da, mai ales în cazul Andreei Ardeleanu, însoțitor de bord la o companie aeriană din Dubai. Băcăuanca noastră este plecată din 2014 din România, împreună cu soțul ei, Ovidiu. Pentru ei, sărbătorile au un dram din farmecul din țară pentru că în Dubai este o comunitate mare de români.

„Sfintele Sărbători Pascale le sărbătorim de obicei împreună cu prietenii noștri. Fiind o țară de religie musulmană nu avem obiceiuri comune legate de Paște, însă nici nu simțim că suntem restricționați având în vedere că și aici sunt biserici ortodoxe și catolice. Anul acesta însă voi sărbători Învierea la înălțime, pentru că lucrez”, ne-a spus Andreea. Când vorbește despre tradiții, ne convinge repede că sunt parte din eul ei și că le va purta oriunde „va zbura”.

Educația primită în familie s-a axat pe tradiții și credința în Dumnezeu, de aceea a avut și un impact puternic asupra ei. „Pentru ceea ce sunt astăzi le mulțumesc părinților pe care îi iubesc enorm. Tot ce este mai frumos pentru mine este acasă! Amintirile legate de România sunt multe și vii în inima mea.

În această perioadă îmi lipsește spiritul de sărbătoare, mi-e dor de mirosul de cozonaci, de sarmale, de bucuria de pe chipul oamenilor care poate au uitat să mai zâmbească în viața de zi cu zi. Însă, cel mai mult, îmi lipsește familia, îmi lipsesc oamenii frumoși de acasă! Doresc românilor de pretutindeni un sincer «Paște fericit!»”

Marius Parțac – Roma, Italia

„Nu lipsim niciodată de la Calea Crucii din Roma, o procesiune specială pentru că participă însuși Papa la ea.”

Marius Pârțac locuiește la Roma din 2006, împreună cu soția Claudia și copiii. Plecați inițial pe pâmântul italian pentru o situație materială mai bună, au realizat că Roma este locul unde își doresc să își întemeieze o familie și să își crească micuții. În prag de sărbătoare, Marius își amintește cu drag de perioada petrecută în România.

„Pentru noi, sărbătoarea Paștelui semnifică o reîmprospătare a vieții de credință și a obiceiurilor din copilăria și adolescența noastră, când, după Liturghia din noaptea Învierii, ne întorceam acasă, alături de părinții și frații noștri, iar pe masă găseam pregătite cu atenție de către mama tot felul de bunătăți, printre care și nelipsitele ouă roșii. Îmi amintesc că primul lucru care se făcea era ca mama sau tata să ia un ou roșu și, după afirmația «Cristos a înviat», se aștepta ca unul dintre noi, împreună cu răspunsul «Adevărat a înviat», să-l ciocnim de al său”, își amintește Marius.

„Și aici, la Roma, participăm la celebrările din Săptămâna Sfântă a Paștelui Domnului. Nu lipsim niciodată de la Calea Crucii din Roma, o procesiune specială pentru că participă însuși Papa la ea. Este un moment special și pentru că se desfășoară într-o locație unică în lume, chiar în fața Colosseumului, simbolul istoric al orașului, unde au fost martirizați mulți creștini”, spune și Claudia.

Chiar dacă Roma păstrează solemnitatea sărbătorii Paștelui, românilor le lipsesc enorm momentele frumoase trăite în România și spun cu sufletul deschis că în țară s-au format ca oameni și sunt mândri să facă cinste României peste hotare.

Anton Bulai – Istanbul, Turcia

„Botezul unui copil în noaptea de Paște în Comunitatea Neocatecumenilor este un spectacol într-adevăr divin.”

În Beyoglu, Istanbul (Turcia), este stabilit din 1998, Anton Bulai. Spune că așa i-a fost dat, să fie primul frate franciscan român care a slujit în Turcia. Cum se celebrează Paștele într-o țară 99,8% musulmană? „Facem absolut toate celebrările specifice creștinilor. Este foarte interesantă participarea musulmanilor la slujbele noastre.

Unii participă doar din simplă curiozitate. Alții, fără să fie habotnici, anual se roagă cu noi asistând la celebrarea Nașterii și apoi a Învierii «Profetului Isus»”, explică. Ce e spectaculos la celebrarea Învierii în Istanbul? „Botezul unui copil în noaptea de Paște în Comunitatea Neocatecumenilor este un spectacol într-adevăr divin. Începem celebrarea la ora 12.00 noaptea.

Cu calm, fără nicio grabă, pentru că este Vigilia Paștelui, așteptăm ca din întunericul mormântului să țâșnească Lumina și să ne trezească la bucuria Învierii. De 18 ani de când celebrez această Noapte Mare, niciodată nu am terminat înainte de ora 6.00 dimineața. Se face și botez prin scufundare. E foarte interesant pentru că și preotul intră în apă. Sunt acele momente unde uit de timp și de spațiu. Și, desigur, cei care au avut parte de astfel de momente înțeleg foarte bine această trăire, când îți dorești să nu se termine niciodată. ”

După celebrările religioase din Noaptea Învierii, comunitatea merge într-un loc anume amenajat unde se servesc preparate din miel, ierburi amare, ouă roșii și un fel de pască, ciorek. Însă, mai spune părintele, marea diferență între popoare e că la noi în țară, chiar și unul care nu are calendar pe perete și nu merge la biserică simte că este sărbătoare. Amintirile din copilărie au rămas treze în sufletul băcăuanului pe care viața l-a „mutat” din Valea Mare, tocmai în Istanbul.

Ana Maria și Andrei Ciobanu – Paris, Franța

„Aici, cred că Paștele ar trece neobservat dacă nu ar exista vitrinele patiseriilor încărcate cu ouă și iepurași de ciocolată.”

În urmă cu 5 ani, când au primit o ofertă tentantă de muncă în Paris, Ana Maria și Andrei Ciobanu au părăsit România pentru un trai mai bun pe meleaguri străine. Atmosfera sărbătorilor de acasă, bucuria oamenilor, tradițiile le lipsesc însă în noua lor viață.

„Sincer, în Paris, cred că Paștele ar trece neobservat dacă nu ar exista vitrinele patiseriilor încărcate cu ouă și iepurași de ciocolată. Noi încercăm să păstrăm tradițiile de acasă, pe cât posibil. Ne pregătim din timp, plantând grâu pentru a ne decora casa de Paște, pregătim mâncăruri tradiționale și vopsim ouă.

În duminica Paștelui mergem la biserică, participăm la slujba în limba franceză și, de cele mai multe, ori ziua o petrecem alături de alți prieteni români care locuiesc aici. Tuturor ne lipsește la fel de mult spiritul sărbătorilor petrecute în România”, spun cu emoție tinerii.

Constantin Melniciuc – Atena, Grecia

„Tradițiile românești sunt asemănătoare cu ale grecilor. În loc de cozonac și pască, ei au «turekakia». De Paște, obișnuim să ne întâlnim cu prietenii și să facem plimbări pe malul însorit al mării.”

În Grecia, celebrarea sărbătorii Învierii Domnului se aseamănă cu cea din România. Ținând cont că ambele țări au o mare majoritate ortodoxă, iar catolicii reprezintă o minoritate, Paștele este celebrat de catolicii din Grecia împreună cu Biserica Ortodoxă, la data la care celebrează ortodocșii Paștele. Este printre puținele țări care au această practică. În Vinerea dinaintea Învierii, creștinii participă la adorarea Sfântului Mormânt și la procesiunea „Trecerii Mormântului” („Epitaf”, în limba greacă) pe străzile satelor și orașelor.

În Sâmbăta Mare, momentul Învierii Domnului, la glasul clopotelor se adaugă vuietul asurzitor al armelor de vânătoare îndreptate spre cer, tradiție preluată din Creta. Constantin Melniciuc plecat de 17 ani în Atena, Grecia, povestește cum sărbătoresc românii pe aceste meleaguri: „Tradițiile românești, mai ales în materie de alimentație, sunt asemănătoare cu ale grecilor. Celebrăm Paștele în familie cu ouă și mâncăruri, mai ales pe bază de carne și măruntaie de miel, dulciuri specifice, iar în loc de cozonac și pască, grecii au «turekakia». Obișnuim să ne întâlnim cu prietenii și să facem plimbări pe malul însorit al mării.” Chiar dacă tradițiile se aseamănă, nu se compară cu bucuria pe care românii au trăit-o în țara natală. Ei își amintesc cu drag de locurile natale, de tradiții, de simplitatea și gustul mâncării de acasă.

Constantin a plecat din România pentru că aici familia nu avea o situație financiară bună. Fiind cel mai mare dintre frați, a considerat că el îi poate ajuta pe cei mai mici să își continue studiile. După un an de străinătate și singurătate s-a căsătorit și la scurt timp s-a născut la Atena, Bianca, fetița lui. După atâția ani petrecuți în Grecia, dorința de a reveni în țară este în sufletele lor, dar faptul că au un copil care s-a născut și a crescut în Grecia îi oprește. Obișnuința își spune cuvântul, însă dragostea și dorul de țară vor rămâne mereu un subiect sensibil!

Compania Națională pentru Administrarea Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a transmis antreprenorului turc Eko Insaat Ve Ticaret AS înștiințarea de reziliere a contractului pentru execuția Variantei de Ocolire a municipiului Bacău, după ce acesta a anunțat oficial că este în imposibilitatea de a susține financiar lucrările.

„După ce antreprenorul turc a anunțat oficial că este în imposibilitatea de a susține financiar lucrările, CNAIR SA a transmis acestuia înștiințarea de reziliere a contractului, în data de 12.04 2017. Compania va lua măsuri pentru reținerea garanției de bună execuție, în cuantum de 39.388.139,84 lei și a garanției pentru plata avansului în cuantum de 74.089.091,03 lei”, se menționează într-un comunicat al companiei, remis joi AGERPRES.

În perioada imediat următoare, CNAIR va întreprinde demersurile necesare pentru reluarea în regim de urgență a procedurii de atribuire a lucrărilor de execuție pentru Varianta Ocolitoare a municipiului Bacău.

La începutul lunii aprilie, CNAIR a fost informată de Eko Insaat Ve Tic AS că se află într-o situație financiară dificilă, generată de evoluția negativă a unor proiecte gestionate pe alte piețe, care a dus la blocarea accesului la conturile bancare. În context, antreprenorul turc a anunțat că se află în imposibilitatea gestionării proiectului de execuție a Variantei de Ocolire Bacău, din cauza măsurilor restrictive impuse în țara de origine, situație care va afecta și sucursala din România.

Potrivit prevederilor contractuale, beneficiarul este îndreptățit să rezilieze contractul, inclusiv dacă antreprenorul abandonează lucrările sau demonstrează în alt fel intenția de a nu continua îndeplinirea obligațiilor din contract ori dacă devine falit sau insolvabil, intră în proces de lichidare, primește un ordin de punere sub sechestru împotriva sa, ajunge la un acord cu creditorii săi, desfășoară în continuare o afacere sub coordonarea unui administrator judiciar, curator sau manager în beneficiul acestor creditori sau dacă se întâmplă orice alt eveniment care (conform prevederilor legislației în vigoare) are un efect similar unor astfel de situații sau evenimente.

„Menționăm că antreprenorul Eko Insaat Ve Ticaret AS a semnat contractul de execuție a lucrărilor în data de 01.04.2015. Cu o valoare de 393.881.398,36 lei, fără TVA, contractul privind Varianta Ocolitoare a municipiului Bacău era propusă pentru finanțare prin POIM 2014 — 2020. Lucrările pentru cei 30,7 kilometri ai acestei Variante Ocolitoare au fost demarate pe data de 25.05.2016 și urmau să fie executate în termen de 24 de luni. Perioada de garanție era de 24 de luni, conform contractului. Până la data notificării oficiale, Eko Insaat Ve Ticaret AS a realizat aproximativ 2% din lucrările prevăzute”, precizează CNAIR.

AGERPRES

Sărbătorile Pascale sunt un nou prilej de întoarcere în sânul familiei a băcăuanilor care îşi câştigă existenţa muncind în străinătate. Şi cum astfel de momente ne ajută să îmbinăm utilul cu plăcutul, sărbătoarea Paştelui este un bun prilej pentru stranieri ca să-şi preschimbe cartea de identitate. Conducerea Direcţiei Publice de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Bacău preconizează că funcţionarii de la ghişee se vor confrunta de săptămâna viitoare cu un număr mai mare de solicitări, adresate de băcăuanii întorşi acasă de Paşti.

“Ne aşteptăm ca marţi, când ne reluăm activitatea, să fim asaltaţi de cereri. Experienţa anilor trecuţi ne-a învăţat că băcăuanii profit de aceste sărbători să-şi reînnoiască actele de identitate, pentru a evita aglomerările din vară. Le reamintesc celor interesaţi că se pot programa online la adresa https://municipiulbacau.ro/programare-ci. Programarea online se face în vederea desfăşurării în condiţii optime a activităţii de lucru cu publicul şi în scopul asigurării unui management de calitate al fluxurilor de persoane”, declară cms.şef Ion Prisecaru, director executiv la Direcţia Publică de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Bacău.

Direcţia Publică de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Bacău a introdus de la începutul lunii martie posibilitatea programării online pentru eliberarea/schimbarea cărţilor de identitate. De la deschiderea aplicaţiei şi până în prezent s-au programat online peste 300 de persoane. Zilnic, între 15 şi 20 de persoane accesează online acest serviciu, iar activitatea merge fără cusur.

Cei care apelează la acest serviciu se prezintă la ghişeul deschis special pentru sistemul online, nefiind nevoiţi să-şi aştepte rândul. Vineri, angajaţii Direcţiei Publice de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Bacău lucrează cu program normal (între orele 8.30 – 16.30), urmând să-şi reia activitatea marţi, 18 aprilie.

-11 copii din comuna Răcăciuni au cunoscut bucuria cadourilor primite la Paşte n rolul iepuraşului l-au jucat elevii claselor I-a A şi I-a B, de la Şcoala Gimnazială “George Bacovia” Bacău

Să-ţi ajuţi aproapele, este un gest pe care ar trebui să-l exersăm mai des, nu doar de sărbători. Un exemplu demn de urmat este cel dat de cadrele didactice, elevii claselor IA şi IB, de la Şcoala Gimnazială “George Bacovia” Bacău şi părinţii acestor copii. Laurenţiu Pricop, tatăl unuia dintre elevi, a luat iniţiativa de a organiza o campanie de ajutorare a familiei Udrea din comuna Răcăciuni, formată din 11 copii şi doi adulţi. Parteneriatul elev-părinte-profesor a funcţionat şi de această dată, iar iniţiatorii au demarat proiectul “De la suflet pentru suflet”, în cadrul căruia cei implicaţi au donat haine, alimente neperisabile, rechizite, dulciuri şi bani.

Toate acestea au ajuns la familia lui Ghiorghiţă Udrea, prin intermediul lui Laurenţiu Pricop, reprezentantul comitetului de părinţi.

“Întâmplarea a făcut să aflu de la un coleg de serviciu despre situaţia familiei Udrea şi atunci mi-a venit ideea organizării unei acţiuni caritabile. Am vorbit cu părinţii elevilor şi cu profesoarele Denisa Isăilă şi Coca Dimitof şi am dat drumul la proiect. Iniţiativa noastră s-a concretizat prin cumpărarea de alimente, articole de îmbrăcăminte, donarea unor jucării şi a unei sume de bani care să ajute familia în această perioadă. Suntem foarte mulţumiţi că am reuşit să ajutăm!”, declară Laurenţiu Pricop, iniţiatorul proiectului.

Pricop spune că a rămas surprins să afle că toţi copiii familiei Udrea merg la şcoală, iar tatăl munceşte în construcţii. Pentru grija pe care părinţii le-o poartă celor 11 copii, elevii Şcolii “George Bacovia” le-au acordat acestora o diplomă simbolică.

1 de 7

În această perioadă, efectivele Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bacău vor asigura ordinea şi liniştea publică în zona de competenţă cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paşti.

Premergător şi pe timpul oficierii slujbelor religioase specifice sărbătorii Învierea Domnului, Prima şi a doua zi de Paşti vor fi asigurate măsuri specifice de ordine şi siguranţă publică la lăcaşe de cult din zona de competenţă, în scopul asigurării unui climat de siguranţă pentru cetăţeni, prevenirii şi combaterii faptelor antisociale, intervenţiei în timp operativ atunci când situaţia o impune.

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a manifestărilor, echipajele de jandarmerie vor fi prezente atât pe traseele de deplasare cât şi în zona bisericilor, pe timpul oficierii slujbelor religioase .
În acest sens, pentru evitarea incidentelor nedorite, JANDARMERIA recomandă participanţilor să se comporte civilizat, să manifeste calm şi răbdare, să respecte indicațiile forțelor de ordine, evitând implicarea în conflicte de orice natură; în cazul în care sunt martorii săvârşirii unor fapte antisociale să solicite ajutorul echipajelor de jandarmerie, să acorde o atenţie deosebită copiilor care îi însoţesc, bunurilor și obiectelor personale (genţi, poşete, bagaje etc.), să evite pe cât posibil să aibă la vedere obiecte de valoare care pot atrage atenţia.

De asemenea, Jandarmeria Montană sfătuieşte turiştii care aleg să petreacă sărbătorile la munte să nu se aventureze pe traseele turistice fără echipament adecvat, în zonele pe care nu le cunosc sau pe trasee care sunt închise în această perioadă a anului şi pot devein periculoase.

Cetăţenii sunt rugaţi să anunţe la numărul unic de urgenţă 112 orice incident sau orice altă problemă legată de ordinea şi liniştea publică.

La data de 13 aprilie a.c., în jurul orei 17.30, poliţiştii băcăuani au fost sesizaţi de o femeie de 85 ani, din localitate, despre faptul că, trei persoane necunoscute i-au sustras din locuinţă suma de aproximativ 3500 lei.

Din primele cercetări efectuate de poliţişti a rezultat că, trei tinere cu identitate necunoscută s-au prezentat la locuinţa bătrânei oferindu-i produse de menaj.

Cu acest pretext, tinerele au pătruns în locuinţă cu acordul părţii vătămate şi profitând de neatenţia acesteia, au sustras suma de aproximativ 3500 lei.

În cauză, poliţiştii continuă cercetările sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat.

Pentru a nu deveni victima acestei categorii de infractori, poliţiştii vă recomandă:

acordaţi maximă atenţie persoanelor care sună la uşa dvs. sau pe care le introduceţi în casă!

dacă persoana necunoscută se prezintă într-o calitate oficială, solicitaţi legitimaţia de serviciu şi notaţi datele de pe document!

verificaţi cu atenţie persoanele care sună la uşă sub pretextul unor reparaţii de orice fel, încasarea unor taxe, deratizare sau cele care solicită să le închiriaţi o cameră!

dacă persoanele ezită să se identifice, nu staţi la discuţie cu acestea;

nu primiţi în casă cerşetori, negustori ambulanţi sau orice alte persoane necunoscute!

dacă aveţi suspiciuni în legătură cu o persoană, anunţaţi imediat poliţia şi alertaţi vecinii;