S-ar spune că tânărul artist plastic băcăuan Mihnea Baran este un performer polivalent. Asta, pe lângă dinamismul pe care acesta îl dovedeşte, dacă e să ne luăm după numărul evenimentelor plastice pe care le-a dăruit în ultima vreme iubitorilor de artă din această urbe.

Prin urmare, vineri, 7 aprilie, Mihnea Baran a oferit celor prezenţi în Galeria „Hol” a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” paleta sa de emoţii transpuse în culoare. Tehnic, lucrările expuse în simeză pot fi catalogate ca nuduri, însă autorul alege să le „îmbrace” în lumină şi culoare oferindu-le, în acest fel, emoţie, renunţând la identitatea fizică.

În construcţia operelor sale, Mihnea Baran realizează o simbioză între pictură şi arta fotografică, folosindu-se de ambele ca să transpună pe pânză sau pe hârtie emoţia trăită în faţa corpului uman. „Pe simeze nu este altceva decât un elogiu adus corpului uman. Se spune că frumuseţea este doar o senzaţie fizică, ceea ce înseamnă că, atunci când ne aflăm în preajma unui tablou, mintea şi spiritul nostru redesenează ceea ce a făcut artistul. Iată, Mihnea Baran a simţit această emoţie la întâlnirea cu corpul uman, sentimente care le aduce în faţa noastră, provocându-ne să le retrăim” a subliniat criticul de artă Iulian Bucur în prezentarea făcută la vernisajul expoziţiei.

Finalul evenimentului a fost unul încărcat de emoţie şi de recunoştinţă. „Dedic această expoziţie profesorului meu, regretatul Ovidiu George Marciuc. El este cel care mi-a marcat cariera cel mai mult şi care, la fiecare vernisaj de-al meu, avea o vorbă bună pentru mine” a mărturisit emoţionat Mihnea Baran, protagonistul acestui spectacol de linie şi culoare. Şi, pentru că şi artistul trebuie să supravieţuiască, expoziţia este una cu vânzare.

1 de 16

I-am rugat pe unii dintre prietenii mei din diaspora, cu origini băcăuane, să evalueze, profesoral, pe scala 1-10, următoarele repere ale ființării în România: natura; viața politică; administrația; viața socială; educația / învățământul; sistemul sanitar; calitatea vieții; viitorul / speranța. Evaluarea este însoțită și de o succintă argumentare. Le-am prefațat rugămintea cu un poem semnat de mine în elanurile unei juneți întârziate: „în statistici e totul Ok cu viața mea/e flămândă numai o jumătate din mine/doar o zecime se spânzură/sau se aruncă pe caldarâm/nu figurez decât cu un sfert prin fișiere/ de balamuc/o câtime pulverizată face trafic de droguri/ e puțin analfabetă escroacă/duce lumea cu preșul/prin eden mușcă mărul și poartă frunza / pe verso/altfel decât primul adam/restul din mine joacă la ruletă și bursă/mizând pe iluzii/cerșește sau siluiește tristețea-n aziluri/ fericește amante sau scrie poeme/ e bonă prin univers/ cârpește sentințe se-nalță spre ceruri prin rugi/ e de-a dreptul Ok cu viața mea/prin statistici”. Iată câteva dintre răspunsuri…

Gabriel T. Caita, VP Operations, Marketing,  McLeay Geological Consultants Ltd., Canada. „Natura:  9+. Avem aproape totul și într-o armonie minunată, dar nu știm să o respectăm și să o popularizam eficient; deloc! Viața politică: 2. Toxică și cu accente comico-tragice.  Exact ca în vremea lui Nenea Iancu, doar cu tehnologie 21st Century. (Evreii îl au ca profet pe Moise, noi… pe Caragiale!!! Cu «apocriful» aista i-am enervat pe mai toți prietenii din țară…).

Administrația: 4. Cu mici diferențe, un sistem birocratic-mafiot, înțepenit în trecut, făcut să-i îmbogățească pe aleși, iară nu să-i slujească pe cetățeni! Viața socială: 6. Elitele (prea subțiri la gusturi) trăiesc pe alte tărâmuri (fizic și/sau spiritual), restul (fără osebire de educațiune…)… a rămas la nivelul bârfei filosofice, între mici și halbele cu bere. Ar fi și patetic să-i îi judec… cred!!!??? Educația/Învățământul: 8. În afară de excepțiile notabile de dascăli (nota este pentru ei…), care mai au ceva din morala Domnului Trandafir, sistemul e politizat, imoral, uneori, și, didactic, aproape ineficient! Nu se investește cât trebuie în învățământ și dascăli, deci nu se investește în viitor! Sistemul sanitar: 6. Excepții notabile, dar izolate de profesionalism, în rest, ineficiență aproape criminală și corupție nelimitată!

Calitatea vieții: 6. În general, e mult mai bine pentru toți, cu unele excepții. Mai e mult de făcut însă până spre «standardele occidentale». Viitorul/Speranța: 9+. Pozitive, atâta vreme cât generația copiilor noștri (ai celor care am militat în Piata Universității) a fost în stare, prin mișcarea «Rezist», să determine guvernul mafiot să renunțe la distrugerea justiției! Minunat! (Trebuie să înteleagă doar că votul contează big time și că în ROU stânga e toxică, comunistoid-mafiotă!!!).

P.S. Sper să fie de folos răspunsurile mele și să nu pară pretențioase sau bizare. Sunt prea multe de spus… Am prea multe de spus. Am plecat «rănit» din România… Și nu m-am «întremat» încă…” (Va urma)

Dacă ar trăi acum, filosoful Leibniz ar exclama satisfăcut că a găsit cel mai elocvent exemplu pentru cea mai bună dintre lumile posibile chiar la noi, în România. Unde nu numai că se manifestă o atenție specială și o grijă la fel pentru relațiile interumane, mai ales acelora dintre părinți și copii, dar se demonstrează aceeași maximă atenție și față de amfibieni, gândăcei, șerpișori, păsărele, etc.
Ca să ferim copii de un joc online deosebit de periculos, Balena Albastră, s-au pornit campanii în școli, iar ca să fie protejate speciile de animale mai sus-amintite s-a întrerupt sudiul de fezabilitate la autostrada Sibiu-Pitești, a cărei construcție s-a amânat sine die. Da’ce grijulii mai suntem, zău așa!

Apropo de relația părinți-copii, una fundamentală și foarte sensibilă, cu urmări pentru toată viața, cel mai de bun-simț comentariu (la campania despre care vorbeam, cu Balena) citit pe net, era scurt și foarte exact, sunând așa: „Un copil crescut cu afecțiune de la părinți, și într-o familie echilibrată, care comunică cu el și-l întreabă de sănătate, nu este chiar așa ușor de indus să se sinucidă”. Semna: „Eu, un tată din 2002”. Sigur că expresia „îl întreabă de sănătate” cuprinde mult mai multe lucruri. Prezență constantă în viața copilului, timp efectiv petrecut cu el, jocuri, discuții, călătorii, preocupare pentru a-i descoperi aptitudine, înclinațiile, și a-l îndruma apoi întru cultivarea acestora, toate reducându-se la un lucru simplu: suport afectiv permanent. Simplu de înțeles, dar nu la îndemâna oricui. Atenția este cheia, o spun toți psihologii, copiii au nevoie de atenția noastră. Altfel cresc dezechilibrați, frustrați, devin instabili psihici, nevrotici, abulici sau, dimpotrivă, agresivi, când au fost abuzați și ei, fizic și moral. Cum sunt toți cei care au avut o copilărie nefericită, pentru că de aici pornește totul. Cum la noi bătaia e ruptă din rai, iar violența domestică e fapt curent, nu e de mirare că ne izbim de o mulțime de indivizi cu probleme de relaționare, de comunicare. Sunt atâția oameni cu care nu se poate discuta, care refuză dialogul, se închid în ei. Or, tăcerea, neînțelegerea pot duce chiar la crimă, o spune Camus în „Le Malentendu”, cea mai cunoscută piesă a sa, în care se petrece un infanticid.

Cum să fii părinte bun, cum să fii un tată afectuos?, pentru că, de regulă, mamele sunt așa, afectuoase, tații ocupându-se de alte aspecte ale educației. Simplu, încurajând mereu copilul, susținându-l. Dacă te repezi să-l critici, să-l discreditezi, îi distrugi personalitatea. Copiii greșesc deseori, și noi, adulții, la fel, dar ei trebuie lăsați să greșească, fiindcă așa învață cel mai bine. Există o pedagogie a eșecului care ne spune foarte clar asta. Cred apoi că rolul de tată, foarte greu și decisiv pentru formarea unui copil, s-a mai schimbat, pe ici-colo, chiar într-o societate tradițională cum este a noastră. De regulă, tatăl era cel care asigura partea materială, aducea bani în casă, și nu avea timp pentru copii, exercitându-și doar autoritatea. Acum îi văd pe tații tineri mult mai implicați, mai conștienți de faptul că au un rol major în sănătatea psihologică și socială a copilului lor. Cât sunt mici și drăgălași copiii, e relativ ușor să te descurci cu ei, dificultățile majore apărând în perioada lor de adolescență și mai târziu, când vrei să le fii alături, să le vii în ajutor, fără să te amesteci însă prea mult în viața lor, fiindcă ei refuză asta. Oricum, eu sunt convinsă că tații care nu vorbesc prea mult, nu te moralizează una-două, nu-ți impută greșelile, știind să te asculte, să te înțeleagă, sunt cei mai buni. Sunt fiica fericită a unui astfel de tată, cel mai blând, mai afectuos din câți au existat vreodată. Un tată (un mare visător de felul lui) care m-a stimulat intelectual mereu, m-a provocat la discuții despre cărțile citite, el aducând în casă, la fiecare salariu, un vraf de volume, pentru că avea abonament la un fel de librărie ce funcționa la banca unde lucra. Serile în care dezbăteam lecturile noastre comune erau unele dintre cele mai plăcute.

Am multe amintiri tandre legate de tata, una dintre cele mai duioase persoane pe care le-am cunoscut. Duios nu este tocmai o trăsătură masculină, s-ar putea spune, dar tata era așa doar cu noi, copiii, altminteri fiind o persoană normală, amabilă, dar nu mai mult. Am scris de mai multe ori despre mama, mereu vie în mintea mea, despre bunicii mei, așa că am simțit acum nevoia să mă întorc în timp, rememorând timpul minunat petrecut cu tata. Pentru că a fost un tată special, și nu mi–a impus nimic niciodată, mi-a respectat autonomia, dorindu-și ca eu să fac numai ceea ce-mi place cu adevărat, ce mă exprimă. Când mă gândesc la el, știu că l-ar bucura foarte mult să vadă că am rămas eu însămi, că am obținut prin asta cea mai mare victorie în fața timpului și a unei lumi mici, meschine, uniformizatoare. E un pariu pe care l-am câștigat, un pariu doar cu mine, și nu împotriva cuiva.

Ştefan Popa Popa’S, celebrul artist portretist, o legendă în viaţă, singurul artist care a avut o expoziţie la Vatican, în ultimii 200 de ani, ales portretistul oficial al Papei Benedict al XVI-lea, cu expoziţii la NATO şi în întreaga lume, premiant al Academiei de Arte frumoase de la Moscova, invitat special la Charity Ball, care are loc astăzi, 7 aprilie, la Restaurnatul ELITE-Aerostar, a avut o întâlnire amicală cu Sorin Braşoveanu, preşedintele Consiliului Judeţean.

Cu această ocazie, cei doi au discutat probleme ale rolului artei şi artistului în viaţa comunităţilor, a colaborării dintre artişti şi mediul de afaceri, dar şi pentru rezolvarea unor importante situaţii de ordin social. Un exemplu concret este şi participarea artistului la Balul de Caritate din Bacău, caricaturile şi portretele sale realizate la manifestarea amintită vor fi scoase la licitaţie, iar sumele aduante vor fi donate Asociaţiei ARROW Bucureşti, organizatoarea Balului de caritate, destinate sprijinirii a trei tineri de excepţie, Daria Grigore şi Tiberiu Stan, intraţi într-o competiţie pentru a deveni campioni mondiali la dans sportiv, Ana Constantinescu, studentă la Universitatea Huddersfield, Facultatea de Artă, Design şi Arhitectură din Anglia, cu rezultate de excepţie.

Cu acest priliej, în semn de recunoaştere a contribuţiei deosebite în promovarea artei româneşti, a României în lume, Sorin Braşoveanu i-a înmânat artistului bănăţean Distincţia de Merit a CJ. „Este o personalitate uriaşă a artei româneşti şi internaţioanle, cel mai mare caricaturist din toate timpurile. Ne-a făcut onoarea de a fi împreună la această manifestare cu scop caritabil şi, în semn de mare preţuire, i-am acordat această distincţie, stabilind, totodată, noi punţi de colaborare în viitor”, a spus preşedintele Consiliului Judeţean. Ştefan Popa Popa’S a mulţumit şi a declarat: „Eu sunt bănăţean şi mă ţin de cuvânt. Eu vreau să fac ceva, nu numai să declar. Sunt pentru prima dată în Bacău şi mi-aş dori să mai vin, depinde de dumneavoastră dacă doriţi şi mă invitaţi. Este nevoie, astăzi, de muncă, de seriozitate şi de cuvânt.”

La întâlnire au mai participat Irina Daniela Popa, antreprenor, co-organizator al Charity Ball, Tudor Malearov, co-fondator al Asociaţiei ARROW, Irina Kaim, reprezentant al Grupului de Sănătate Memorial Hospital din Turcia care au venit cu propunerea de colaborare dintre spitalul din Turcia şi Spitalul de Urgenţă din Bacău, de aceea la discuţii au fost invitaţi şi Adrian Popa, manager şi dr. Ioana Dinu, director medical ai SJU, Dan Stoica, din partea Casei de Asigurări de Sănătate. Părţile au afirmat că sunt posibilităţi, există deschidere pentru o asemenea colaborare, urmând ca, în perioada următoare, să se identifice căile şi modalităţile concrete, însă, cu siguranţă, domeniul oncologic ar fi pe prim plan.

S-a stabilit. Festivalul Bacău Fest – Monodrame, 2017 (fostul Festival al Recitalurilor Dramatice, fosta Gala STAR, fostul festival „Valentin Silverstru”, fiecare cu naşii lui), se va desfăşura în perioada 21 – 26 aprilie. A fost îngăduit şi un buget, mărimea lui asigură, afirmă organizatorul, Teatrul Municipal „Bacovia”, desfăşurarea în condiţii bune şi la timp a tuturor spectacolelor din concurs şi a celor „extraordinare”. Imprevizibil rămâne doar numărul spectatorilor, însă, după ce am văzut la ediţiile precedente, sunt sigur că sălile de spectacole vor fi neîncăpătoare. Iată şi programul complet, comunicat de conducerea teatrului:

Vineri, 21 aprilie, ora 16.30 – Deschiderea oficială, Teatrul Municipal „Bacovia”; ora 17.00, spectacol în concurs: (Teatrul „Bacovia”) – Ali Deac, 20 noiembrie, după Lars Noren, regia Eugen Jebeleanu, Teatrul „Radu Stanca”, Sibiu; ora 18.30, recital – Hotel „Decebal” – Luminiţa Bortă: Medeea, după Nina Mazur, regia Luminița Borta, Teatrul „Al. Davila”, Pitești; ora 20.30, recital, Teatrul „Bacovia” – Denise Ababei: „Ştiu că nu asta vrei să auzi”, după Carmen Dominte, regia Irina Crăiță-Mândră, Teatrul Bacovia, Bacău.

Sâmbătă, 22 aprilie: ora 11.00 – Pub Valhalla – spectacol lectură Anca Szilagyi, Ștefania Mincu; ora 12.00 – Pub Valhalla – Cristine Hămbăşeanu & Șerban Melnic, laureați IDFest 2016: ora 18.00, Recital, Hotel Decebal – Emil Boroghină, Eugene Ionesco – Berenger, după Eugene Ionesco, regia Alina Hiristea, Teatrul Național Craiova;ora 20.30 – Teatrul Bacovia – Amphitrion 38, după Jean Giraudoux, regia Horia Suru, Teatrul Bacovia, Bacău.

Duminică, 23 aprilie: ora 11.00 – Pub Valhalla – spectacol lectură al unui nominalizat la Concursul de Dramaturgie; ora 17.00, Concurs – Pub Valhalla – Andreea Darie, Două piese cu o femeie, după Franz Xaver Kroetz, regia Ion Mircioagă, Teatrul 7, Iași; ora 18.30, Recital – Teatrul Bacovia – Ștefan Hagimă, Spectacol extraordinar de normal…Scurta lectie de teatru; ora 20.30 – Teatrul Bacovia – Ursul, după Anton Pavlovici Cehov, regia Felix Alexa, Teatrul de Stat Constanța, cu: Dana Dumitrescu, Marius Bodochi.

Luni, 24 aprilie; ora 11.00 – Pub Valhalla – spectacol lectură al unui nominalizat la Concursul de Dramaturgie; ora 17.00, Concurs – Hotel Decebal – Iulia Valentina Verdeş, Before breakfast, după Eugene O’Neill, regia Constantin Florescu, Teatrul Municipal Ariel, Râmnicu Vâlcea; ora 18.30, Concurs – Pub Valhalla – Simona Codreanu, Gări înlăcrimate:fragmente dintr-un vodevil inexistent, după Anton Pavlovici Cehov, regia Nicoleta Dănilă, proiect independent, Tg.Mures; ora 20.30, recital – Teatrul Bacovia – Cerasela Iosifescu, Obsesii, scenariu de Claudiu Sfirschi – Lăudat după Margarita Karapanou, regia Yannis Paraskevopoulos, ARCUB, București.

Marţi, 25 aprilie: ora 11.00 – Pub Valhalla – spectacol lectură al unui nominalizat la Concursul de Dramaturgie; ora 17.00, concurs– Pub Valhalla – Alex Buescu, Opiniile unui clovn, după Heinrich Böll, regia Anca Maria Colțeanu, Teatrul Luni, București; ora 18.30, concurs – Hotel Decebal – Valentina Zaharia, Venus și Adonis, după William Shakespeare, regia Ioana Petre, Teatrul Mignon, București; ora 20.30 – Teatrul Bacovia – The Sunset Limited, după Cormac McCarthy, regia Andreea și Andrei Grosu, Unteatru, București, cu: Șerban Pavlu, Richard Bovnoczki.

Miercuri, 26 aprilie: ora 11.00 – Pub Valhalla – Colocviu teatral; ora 18.00, recital – Hotel Decebal – Ada Lupu, Povestea păsării fără cuib, text laureat al Concursului de Dramaturgie, ediția 2016, de Ada Lupu, regia Iris Spiridon, Teatrul Național „V. Alecsandri”, Iași; ora 20.00, recital– Teatrul Bacovia – Florin Piersic Jr., O mie de motive, după Duncan Macmillan, regia Horia Suru, Club Point, București; ora 21.30 – Teatrul Bacovia – FESTIVITATEA DE PREMIERE.

Anul acesta s-au introdus abonamente: 150 lei ,pret abonament pentru Recitalurile Extraordinare (6 spectacole); 75 lei, pret abonament, redus pentru pensionari – Recitaluri Extraordinare (6 spectacole). Preţurile individuale: Recitaluri extraordinare- 35 lei/loja , 30 lei/sala , 15 lei/pensionari, 8 lei elevi/studenti; Recitaluri în Concurs (6 spectacole) – 10 lei.

Exceptie face spectacolul „O mie de motive” cu Florin Piersic Jr. Preturile pentru acest spectacol sunt: 50 lei, 25 lei pensionari, 15 lei elevi/studenti.
Biletele şi abonamentele s-au pus deja în vânzare.

Secţia pentru Copii a Bibliotecii Judeţene „C. Sturdza” Bacău derulează pe tot parcursul lunii aprilie activităţi în cadrul parteneriatului educaţional naţional „Prietenie… pe o sfoară”. Iniţiatorul parteneriatului, Biblioteca Județeană Braşov, a cooptat pentru acest an 20 de biblioteci judeţene, printre care și cea din Bacău.

Proiectul este dedicat marelui scriitor Hans Christian Andersen, dar şi Zilei Internaţionale a Cărţii pentru copii şi vizează deschiderea orizontului celor mici către lectură, inclusiv către opera marelui scriitor.

Astfel, grupurile de prichindei care vizitează Secţia pentru Copii a bibliotecii judeţene băcăuane vor avea posibilitatea de a colora poveştile lui Andersen pentru ca, la începutul lunii mai, operele de artă ale micilor cititori să se constituie într-o expoziţie „pe sfoară” la sediile bibliotecilor partenere.

Albumul poveştilor este completat până acum de desenele copiilor de la Grădinita Romano-Americană, Grădiniţa ”Lizuca”, Grădinița ”Căsuța Veverițelor”, toate din Bacău, și cu cele ale copiilor de la Școala Gimnazială Luncani. Introducerea în lumea poveştilor colorate este asigurată pentru micuții artişti băcăuani de Iulia Leteanu, Cătălina Amăriuței, Elena Donici, Camelia Mancea și Nicoleta Munteanu.

Mai multe detalii pe site-ul bibliotecii www.bjbc.ro sau pagina de facebook a instiuției.