duminică, 14 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2777

A apărut Revista ATENEU, ediţia 572, aprilie 2017

    Trei pagini din actuala ediţie a Revistei Ateneu sunt rezervate unui trist eveniment: a trecut în nefiinţă scriitorul băcăuan George Bălăiţă (n. 17aprilie 1935, Bacău – d. 16 aprilie 2017, Bucureşti), unul dintre prozatorii clasici ai literaturii române contemporane.

    După finalizarea studiilor, lucrează ca desenator tehnic, profesor suplinitor şi instructor metodist, iar în 1964, este printre iniţiatorii seriei noi a Revistei Ateneu, alături de Radu Cârneci, care devine primul redactor şef al revistei. Debutează publicistic în Luceafărul, iar editorial, în 1964, cu volumul de proză scurtă Călătoria. Din 1979 se mută la Bucureşti ca secretar al Uniunii Scriitorilor, iar în 1980 este numit director al Editurii Cartea Românescă. Publică romanul de succes ”Lumea în două zile” (1975), „Ucenicul neascultător” (1977), „Nopţile unui provincial” (1983), „Învoiala” (2016). La înmormântarea de la Cimitirul „Bellu” au rostit discursuri Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, Petru Cimpoeşu, scriitor băcăuan, şi Rodica Lăzărescu. Din partea Revistei Ateneu a participat conf. univ. dr. Ioan Dănilă, recent cooptat în redacţia revistei băcăuane.

    Sunt înserate în revistă discursurile de adio ale acad. Nicolae Manolescu şi scriitorului Petru Cimpoeşu, un jurnal semnat de poetul Leo Butnaru, note şi poezii semante de Radu Cârneci şi Cristina Cîmpeanu, la care se adaugă o cronică – analiză semnată de prof. Vasile Spiridon, „Învoiala cu soarta”, care are ca subiect cele mai importante creaţii ale scriitorului George Bălăiţă.

    Cornel Galben semnează o biografie exaustivă a scriitoarei Gabriela Adameşteanu, născută la Tg. Ocna, pe 2 aprilie 1942, Ioan Dănilă publică un interviu cu scriitorul Vasile Ghica, cel mai cunoscut autor de aforisme din România, la rubrica cogito, Ion Fercu continuă căutările „Prin subteranele dostoievskiene”, semnalând de asemenea serialul „Rilke. Din avatarurile biografiei interioare”, semnat de prof. dr. Gheorghe Iorga. Ştefan Radu publică rar, dar când se hotărăşte aduce în revistă prospeţimea şi frumuseţea reportajului, gen aproape dispărut de prin revistele literare. De data aceasta, Radu a fost pe insula Madeira, din Portugalia, de unde vine încărcat de emoţie, istorie şi „Poveşti cu piraţi, regi şi fotbalişti”.

    Revista ATENEU se distribuie şi prin reţeaua de difuzare a presei a societăţii DEŞTEPTAREA.

    De Ziua Mamei, despre Ziua Tatălui

    Calendarul sărbătorilor de peste an se îmbogățește mereu și, astfel, am ajuns să avem o Ziua Râsului, zile ale multora dintre profesii, zile dedicate animalelor de companie sau chiar unor obiecte care ne fac viața mai ușoară.

    În prima duminică din luna mai, din anul 2009 marcăm Ziua Mamei, iar în a doua duminică Ziua Tatălui. Astfel, în acest an, de Ziua Mamei, marcată pe 7 mai, putem vorbi și de Ziua tatălui, de pe 14 mai.
    Acum opt ani, Alianța Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor (TATA), precum și un grup de șapte parlamentari au avut inițiativa pentru instituirea celor două sărbători, Ziua mamei și Ziua Tatălui. Se spune că prin sărbătorirea Zilei Mamei este subliniată importanța acesteia în viața de familie și în universul copilului. Just!

    Până în anul 2009, România era printre puținele state ale lumii, care, în lipsa unei Zile a Mamei, a marcat doar Ziua Femeii, pe 8 Martie, extinzându-i acesteia aria de semnificații. Acum, ea a intrat în lungul șir al țărilor care țin această sărbătoare: Australia, Africa de Sud, Austria, Belgia, Bulgaria, Brazilia, Canada, China, Germania, Grecia, India, Italia, Japonia, Mexic, Olanda, Elveția, Turcia, Ucraina sau Statele Unite ale Americii.

    Dar, cum se bucură, la noi, mamele de ziua lor? Potrivit legii, mamele beneficiază de concediu de maternitate care însumează 126 de zile calendaristice și de concediu de creștere a copilului până la 2 ani (3 ani în cazul copilului cu handicap). Indemnizația de maternitate se calculează ca 85% din media veniturilor nete pe ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului, dar nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară. Și tot potrivit legii, de indemnizația pentru creșterea copilului poate beneficia oricare dintre părinții copilului, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare. Iar indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. Dacă e suficient, numai părinții o știu.

    8 din 11

    Recent, orașul Soroca din Republica Moldova a găzduit un turneu internațional de judo, care a reunit pe spațiile de luptă sportivi reprezentând 23 de echipe din România, Ucraina și, evident, țara gazdă.

    Bacăul a fost reprezentat de 11 judoka de la SCM și CSȘM antrenați de profesorul Aurel Chelariu. Opt din cei 11 băcăuani au urcat pe podium la „Cupa Orașului Soroca”. Totodată, să notăm că Rareș Galea, concurent la categoria de vârstă U10, a fost cel mai tânăr participant al competiției.

    Rezultatele înregistrate de SCM și CSȘM Bacău:

    Locul 1: Alexandru Burcă- 73 kg, U18.

    Locul 2: Ionuț Pușcașu- 66 kg, U 18 și Dragoș Prosie- 73 kg, U18.

    Locul 3: Rareș Galea- 27 kg, U10, Ștefan Buga- 30 kg, U13, Andrei Buga 34 kg, U13, Marcus Herghelegiu- 38 kg, U13 și George Crețu- 73 kg, U18.

    Locul 5: Eduard Benchea- 34 kg, U13 și Radu Nistor- 34 kg, U13.

    „Întors Acasă”

      Cel mai important moment al primei zile de activități din cadrul programului „Bacău, Capitala Tineretului” a fost cel al dezvăluirii identității vizuale.

      Este vorba despre o statuie, confecționată din piese auto recondiționate, care îl reprezintă pe George Bacovia însoțit de doi copii.

      Titlul lucrării poartă numele „Întors Acasă” și se vrea o replică a statuii poetului băcăuan din parcul Bacovia, de lângă Prefectură, care este numită „Plecat de Acasă”.

      Cămin cultural inaugurat în comuna Sărata

        Comuna Sărata a îmbrãcat haine de sãrbãtoare astăzi, în zi de duminicã la inaugurarea și sfințirea Cãminului Cultural din Talpa.

        Alături de doamna primar Irina Argatu, au mai fost prezenți la acest eveniment doamna prefect, Maricica Luminița Coșa, domnul președinte al Consiliului Județean, Sorin Brașoveanu și mulți alți invitați.

        După inaugurare, la Cãminului Cultural, cei prezenți la eveniment au avut parte și de un recital de muzicã si dansuri populare.

        Accident grav la Oituz. A fost nevoie de intervenția elicopterului SMURD

        FOTO: Cosmin Andrusca / Facebook

        Evenimentul rutier s-a produs în această după-amiază, între localităţile Hârja şi Oituz.

        În urma impactului dintre un autocar şi un autoturism, o persoană a fost grav rănită.

        Este vorba despre un bărbat de 72 de ani, şoferul autoturismului, pe care l-au descarcerat pompierii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bacău chemaţi la faţa locului.

        Victima avea un traumatism cranio-cerebral deschis şi a fost necesară intervenţia unui elicopter Smurd, care a aterizat pe stadionul de la Oituz, de unde a preluat rănitul şi l-a transportat cel mai probabil la o clinică din Iaşi.

        FOTO: Cosmin Andrusca / Facebook

        În autocarul care se deplasa la Tecuci se aflau 19 persoane şi din primele informaţii s-ar părea că niciuna nu a fost rănită.

        Toţi pasagerii au fost preluaţi de un autocar de la aceeaşi firmă şi transportaţi la destinaţie.

        Din primele cercetări efectuate la faţa locului de poliţiştii de la Serviciul Rutier, se pare că şoferul autoturismului, în vârstă de 72 de ani, care este din Braşov, într-un sector de curbe periculoase ar fi tăiat una dintre curbe şi a intrat în coliziune cu autocarul.

        El a fost singurul rănit în acest accident şi fiind în stare gravă nu a putut fi testat cu etilotestul, dar poliţiştii l-au testat pe şoferul autocarului, rezultatul fiind negativ.

        Bacău-Capitala Tineretului din România, primele activități

          Orașul a fost în mare sărbătoare, duminică, 7 mai, când au debutat activitățile prevăzute în proiectul „Bacău-Capitala Tineretului din România” 2017.

          Remember Dorin Speranția la Biblioteca Municipală “Radu Rosetti” din Onești

            Biblioteca Municipală “Radu Rosetti” din Onești a organizat recent o emoționantă manifestare de evocare a unei mari personalități a acestor meleaguri – dr. Dorin Speranția, de la a cărui stingere din viață au trecut 20 de ani. La acest eveniment, ce a prilejuit și organizarea unei expoziții cu multe obiecte ce ni-l amintesc pe dr. Dorin Speranția, au participat numeroși oneșteni (cadre didactice, medici, oameni care l-au cunoscut), ei având prilejul de a evoca prietenia care i-a legat de această personalitate.

            Inițiativa bibliotecii oneștene de evocare a dr. Dorin Speranția a fost îmbrățișată de mulți prieteni deosebițI ai acestuia, la “remember” fiind prezenți dirijorul Cristian Lupeș, fotograful Ștefan Neagu, Doina Lili Balcanașu (ce a activat la Biblioteca “Radu Rosetti”, ea organizând o expoziție în memoria acestei personalități în urmă cu 10 ani).

            De la aceeași instituție din municipiul de pe Trotuș Doina Brumă a rostit un cuvânt emoționant, ea subliniind faptul că “Dr. Dorin Speranția a marcat definitiv și definitoriu viața culturală a Oneștiului, fiind unul din ‘pilonii’ culturali ai municipiului. El a încercat să își pună toată știința și afectivitatea în slujba Cetății, a celor ce voiau să construiască un viitor acestui oraș. În jurul său au fost persoane interesate de muzică, publicistică și de fotografie artistică. Dr. Dorin Speranția era ‘un univers’ și ne bucurăm că am avut un astfel de om pentru noi.”

            Menționăm că expoziția de la spațiul multifuncțional al bibliotecii cuprinde numeroase cărți cu autograf, albume de artă, fotografii, documente personale, multe însemnări dar și… aparatele de redare cu care doctorul Dorin Speranția prezenta audițiile muzicale.

            Doina Lili Balcanașu a evocat biografia acestui mare om de cultură al Oneștiului. Născut în anul 1920, de-a lungul vieții Dorin Speranția a fost membru asociat la congresele internaționale de estetică și filozofie de la Paris (alături de Tudor Vianu și Petre Comarnescu), a studiat pianul cu George Ciolac și teoria muzicală cu Marțian Negrea iar în 1939 a ținut o conferință publică la Institutul de Biologie, la invitația profesorului Emil Racoviță. După 1940 s-a integrat în grupul muzicienilor Constantin Silvestri, Dinu Lipatti, Mihai Brediceanu, Vasile Filip, Florica Muzicescu și a participat la seri muzicale săptămânale, cunoscându-l pe dirijorul George Enescu. A susținut cronici muzicale în mai multe ziare ale vremii și a fost între membrii fondatori ai Cercului literar de la Sibiu, la care participa cu regularitate și poetul Lucian Blaga.

            In cariera medicală a obținut diploma de doctor în medicină în anul 1946 și a lucrat la Spitalul de Pediatrie din Arad iar din 1963 s-a transferat la Spitalul Municipal din Onești. ~n acest oraș a desfășurat o bogată activitate culturală dedicându-se organizării audițiilor muzicale și acțiunilor ce au avut loc la Fundația Națională “George Călinescu”. A fost membru al Asociației Artiștilor Fotografi, prin intermediul căreia a participat la numeroase expoziții în țară și în străinătate. Menționăm că dr. Dorin Speranția a făcut o importantă donație Bibliotecii Municipale “Radu Rosetti” din Onești.

            Comuna Ștefan cel Mare

              Comuna Stefan cel Mare este asezata in zona Subcarpatilor de curbura, in partea de sud-est a depresiunii Casin, de o parte si de alta a raului Trotus si cuprinde sate vechi razasesti de peste 500 ani. Satele componente ale comunei sunt: Stefan cel Mare, Bogdana, Gutinas, Radeana, Negoiesti si Viisoara.

              Aceste asezari stravechi, calcate adeseori de popoarele migratoare, traiesc in special prin legenda Stejarului de la Borzesti, ce aminteste de copilaria lui Stefan cel Mare si a lui Gheorghita. Pana in anul 1957, comuna s-a numit Borzesti, dupa care s-a legiferat denumirea de Stefan cel Mare. Satele Stefan cel Mare si Viisoara sunt populate de descendenti ai razesilor improprietariti de Stefan cel Mare. Celelalte sate: Bogdana Radeana si Gutinas au fost sate de clacasi.

              O importanta deosebita in cadrul comunei, prin frumusetile naturale si valoarea istorica o are satul Bogdana infiintat de Solomon Barladeanu care a construit o biserica pe aceste locuri. In aceste locuri a fiintat pentru prima data o scoala a comunei.

              In anul 1666, logofatul Solomon Barladeanu infiinteaza pe locul unui vechi schit Manastirea Bogdana, zidita dupa modelul Manastirii Putna, in forma de cetate cu brauri din piatra adusa de la Radeana. Intre anii 1674-1677 biserica este inzestrata de Mitropolitul Moldovei, Teodosie.

              Anul 1717 consemneaza navalirile tatarilor, care pe langa asezare,jefuiesc si biserica. In urma cutremurului din 1739, biserica se dastrama. Refacerea incepe in anul 1755, in stil bizantin, cu o cupola trainica zidita din piatrasi caramida, avand imparirea clasica: pronaos, naos si altar.

              In timp, biserica si anexele manastirii au mai suferit reparatii, in prezent intreg ansamblul manastiresc, cu biserica in centru, creand o ambianta placuta si odihnitoare. In localitatea Negoiesti, veche asezare razeasca atestata documentar cu aproape 500 de ani in urma, se gaseste un pod de piatra care este de pe timpul lui Stefan cel Mare.

              Aproape jumatate din asezarile comunei Stefan cel Mare sunt la origine razesti, sate de tarani – osteni cu care voievozii au tinut piept cotropitorilor.

              La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de Bogdana, făcea parte din plasa Trotuș a județului Bacău și era alcătuită din satele Rădeana, Gutinașu, Vrânceni, Corbu, Bogdana, Valea Seacă (reședința), Livada, Gârbovanu și Mărcești, având în total 2030 de locuitori ce trăiau în 564 de case.

              În comună existau două mori de apă, o moară de vânt, cariere de piatră, o școală mixtă cu 17 elevi (dintre care 2 fete) înființată în 1858 la Bogdana, patru biserici ortodoxe (la Bogdana, Gutinașu, Rădeana și Gârbovanu) și două catolice (la Gutinașu și Valea Seacă), iar principalii proprietari de terenuri erau G. Donici, statul, moștenitorii lui Grigorie al Palaghiței, Constantin Corbu, Em. Donici și Tulea Welt.

              La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Jăvreni, formată din satele Jăvreni, Flocești, Heltiu, Boiștea-Boierească, Boiștea-Răzășească și Boiștea-Galin, având în total 1007 locuitori ce trăiau în 583 de case; aici erau trei mori de apă și patru biserici (două la Jăvreni și câte una la Heltiu și Boiștea Boierească).

              Anuarul Socec consemnează comunele în aceeași plasă. Bogdana avea acum 2500 de locuitori în satele Bogdana, Borzești, Cerchezeștii-Lahovari, Gârbovanu, Gutinaș, Livada, Negoești, Valea Seacă și Rădeana.

              Comuna Jevreni avea 1629 de locuitori în satele Boiștea-Boierească, Boiștea-Răzeși, Boiștea Călin, Ciuperci, Corbu, Flocești, Heltiu și Miclăușoaia. În 1931, comuna Bogdana se regăsește cu denumirea de Borzești.

              În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău.

              Comuna Jevreni a fost desființată, câteva sate ale ei (inclusiv cel de reședință) trecând la comuna Borzești, denumită acum Ștefan cel Mare (ca și satul ei de reședință, fost Valea Seacă).

              În 1964, satul Jevreni i s-a schimbat denumirea în Viișoara. În 1968, comuna Ștefan cel Mare a devenit comună suburbană a municipiului Gheorghe Gheorghiu-Dej din județul Bacău și i s-au arondat și satele comunei Buciumi, desființată; tot atunci, au fost desființate satele Ciopești, Corbu, Micloșoaia (comasate cu Viișoara), Gârbovana (comasat cu Negoiești) și Livada (comasat cu Bogdana).

              În 1989, s-a renunțat la conceptul de comună suburbană, iar comuna Ștefan cel Mare a fost subordonată direct județului Bacău.

              În anul 2005, satele Buciumi și Răcăuți s-au separat și au format din nou comuna Buciumi, iar comuna Ștefan cel Mare a căpătat alcătuirea actuală.

              În comuna Ștefan cel Mare se află două monumente istorice de arhitectură de interes național: podul de piatră al lui Ștefan cel Mare (secolul al XV-lea) din satul Negoiești (în zona fostului sat Gârbovana), aflat la kilometrul 24+810 al șoselei DN11A; și ansamblul bisericii „Sfinții Voievozi” (1628) din satul Rădeana — ansamblu ce cuprinde biserica propriu-zisă și zidul de incintă.

              În rest, cinci alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local.

              Două dintre ele sunt situri arheologice: situl de la „Siliște”, aflat la 800 m nord de satul Gutinaș, cuprinde urmele unor așezări din neolitic, Epoca Bronzului, epoca daco-romană (secolele al II-lea–al III-lea e.n.), epoca migrațiilor (secolele al IV-lea–al VII-lea) și din secolele al XVI-lea–al XVII-lea; și situl arheologic de la „Piscul Corbului” de la marginea de vest a satului Viișoara, unde s-au descoperit urmele unei așezări eneolitice aparținând culturii Cucuteni.

              Celelalte trei monumente sunt clasificate ca monumente de arhitectură: ansamblul mănăstirii Bogdana (secolele al XVII-lea–al XIX-lea), aflat la 2 km de satul Bogdana, ansamblu cuprinzând biserica „Pogorârea Sfântului Duh și Sfânta Treime”, paraclisul, stăreția, chilia, turnul clopotniță și zidul de incintă; biserica de lemn „Sfântul Dumitru” (1806) din satul Negoiești; biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” (1817) din același sat (cătunul Gârbovana) și conacul (1900) din satul Ștefan cel Mare. (Wikipedia)

              ”Lăsați-mă mic, să pot să scriu, să respir!”

              Unul dintre cei mai cunoscuți reportajiști români, Viorel Ilișoi, și-a lansat, sâmbătă seara, în Bacău (unde a fost prezent pentru prima oară ”în carne și slană” ca autor) cartea „Cele mai frumoase reportaje”.

              Lansarea a avut loc în cadrul Clubului Cultural Decebal, fiind moderată de poetul Val Manescu; spre bucuria tuturor, moderatorul a ținut- după cum a spus-o chiar Viorel Ilișoi – cel mai scurt discurs din toate timpurile, reușind să condenseze esențialul. Discursul, de altfel, va figura la „gazeta de perete” de pe site-ul lui Ilișoi.

              ”Pentru că reportajele lui depășesc limitele presei de investigație și sunt, de fapt, proză scurtă de cea mai bună calitate literară, n-am să mă apuc acum să vă povestesc vreo întâmplare cuprinsă în acest volum, ca să nu stric plăcerea de a descoperi voi înșivă harul acestui moldovean ubicuu și ca să vă las să-l descoperiți camuflat într-o lume care este chiar a noastră, cu cotloane mai puțin vizibile cărora nu le acordăm, de obicei, prea multă atenție.

              Viorel Ilișoi are o rarisimă calitate, pe cale de dispariție în presa românească de azi, și anume curajul de a releva adevăruri din oceanul de minciuni și prejudecăți emanate de mass-media contemporană.

              Și de a scoate senzaționalul din banal. O face cu farmec, cu delicatețe, cu poezie și umor, cu autoironie, dar mai ales cu iubire incandescentă pentru ființa umană. Numai el știe cum, ne face empatici cu oameni care ne sunt contemporani, dar pe care nu prea-i vedem sau nu ne place să-i vedem.

              Poveștile lui sunt alcătuite din imagini în mișcare, fiecare dintre ele poate fi transformată într-un scenariu de film de acțiune cu eroi pe care și i-ai dori alături pentru că respiră, se bucură, suferă și iubesc sau urăsc aidoma ție în același Iad cotidian ca și tine. Un Iad care dispare odată cu începutul poveștii”, a spus Val Mănescu.

              După prezentarea cărții a urmat o sesiune de întrebări și răspunsuri, care a dezvăluit secretul scurtimii discursului lui Val Mănescu: acesta și-a păstrat pentru secțiunea de întrebări o parte din informații. Redăm în continuare, momente din savurosul dialog purtat între Val Mănescu și Viorel Ilișoi, în fața unui public (neașteptat de) generos și… ”empatic”.

              Val Mănescu: Cum ai ajuns aici?

              Viorel Ilișoi: Am alunecat pe o banană! Bănuiesc că întrebarea nu se referă la cum am ajuns la Bacău și să vă fi răspuns că prin Focșani. Întrebarea se referă, cu siguranță, la cum am ajuns aici, la această carte (49, n.r.), la această vârstă a experienței mele de jurnalist. Și banana despre care am vorbit e banana care a stat pe drumul destinului meu în tinerețe și m-a dus întâmplător spre jurnalism. Puteam să mă fac… Dar ce nu puteam eu să mă fac la vârsta aia! Puteam să mă fac orice, eram așa de ambițios și capabil de orice. Acuma m-am lecuit de multe, am devenit ziarist și în continuare devin.

              Val Mănescu: Cum ți-ar plăcea să vorbească despre tine prietenii?

              Viorel Ilișoi: În varianta arogantă mi-ar plăcea să vorbească așa cum ai vorbit tu acuma, dar ar fi prea mult să capeți zilnic asemenea elogii generoase, susținute și cu argumente din text, argumentele tale, deisgur. Nu știu dacă eu aș fi de acord peste tot cu ele. În mod intim sunt, dar nu pot să le recunosc într-o modestie, dintr-o teamă de a-ți asuma niște elogii pentru că astea te obligă. În momentul când eu ies pe ușa asta, trebuie să pășesc asemenea celui mai mare reporter în viață. E o nebunie!

              V. Mănescu: Păi, așa ești considerat!

              V. Ilișoi: E greu, cum să spui ”cel mai bun reporter”? Aproape că mă revoltă chestia asta, fiindcă știu atât de mulți reporteri extrordinari, unii mai tineri, unii cu adevărat geniali. Nu e ca-n sport, acolo e simplu, pui fotografia, cronometrul și spui că aleargă cel mai tare sau ridică cea mai mare greutate. În domeniul ăsta (jurnalism, n.r.) nu poți să faci clasamente, cu atâta lejeritate să ridici pe unul deasupra celuilalt. Te obligă pe tine prea mult, îi condamnă la ignorare pe ceilalți. Sunt foarte mulți reporteri buni, eu îi citesc cu plăcere, scriu și ei cum pot, au plecat de pe la ziare, s-au dus pe la ONG-uri, pe la site-uri unde veți găsi foarte multe texte extraordinare. Poate mai puțin în reportaj pentru că e un gen mai special, mai puțin căutat, mai costisitor, pe care nu vrea nimeni să-l finanțeze, dar ei scriu extrordinar în anchete, în alte genuri jurnalistice.
              Presa noastră risipită, pribegită peste tot are o mulțime de talente extraordinare. A spune despre cineva că este cel mai bun, doar așa, din simpatie, este o nedreptate care se face tuturor celorlalți și o sarcină enormă care ți se pune ție în spinare. Aproape că nu mai poți să trăiești pentru că nu mai nimic de făcut decât să cari povara aia. Lăsați-mă mic, să pot să scriu, să respir!

              V. Mănescu: Care este calitatea ta forte, în afară de modestie, că asta ai dovedit-o din plin, și de curaj?

              V. Ilișoi: Sunt cel mai modest din lumea aceasta! Cea mai mare calitate a mea ca reporter ( că altceva eu nu însemn nimic; dacă mi-ai luat reportajele, sunt nenea din Bragadiru care poartă mărimea 62) este empatia cu personajul. E ceea ce nu am văzut la alți reporteri care scriu excelent, stilul îi ajută, dar nu simt sau nu-l simt îndeajuns sau nu simt cum aș vrea eu, personajul. Cred că asta m-a diferențiat pe mine puțin. Cred că aceasta este calitatea mea (cu asta m-am născut, adică), empatia, celelalte sunt merite, adică sunt lucruri pe care eu mi le-am construit și mi le-am însușit temeinic.

              V. Mănescu: Ce ți-ar plăcea să înveți să faci la vârsta asta?

              Ilișoi: Să conduc mașina! Am dat examen de două ori anul ăsta, am căzut! Nu sunt suficient de atent la condus, de aia am căzut. Eu mă uit la copaci, văd peisaje când eu trebuie să văd, de fapt, doar semne de circulație. Să-mi iau carnetul de șofer e idealul vieții mele recente.

              Mănescu: De ce ți-e frică, Viorel?

              Ilișoi: De slăbiciunile mele. Sunt inamicul meu cel mai tenace.

              Mănescu: Dacă ai putea să schimbi destinul, să o iei de la zero dacă te-ai fi născut acum 15 ani, de exemplu și ai avea 15 ani ce-ai face?

              Ilișoi: Mi-aș scoate coșuri. Cred că și pentru a doua oară, chiar dacă destinul nu mi-ar fi scos în cale banana care să mă ducă spre jurnalism, tot aici aș fi ajuns.

              Mănescu: Dacă ar fi să păstrezi un singur lucru, care ar fi ăla?

              Ilișoi: Un dicționar. Dicționarul Explicativ al Limbii Române. E cartea completă, acolo ai totul. Tot ce se poate spune și se poate gândi. Bine, e pus totul așa, vraf, ca o remorcă de cărămizi descărcate în fața unui loc unde uemează să se înalțe ceva. Când eram la cămin, nu prea aveam acces la bibliotecă. Acolo îți dădeau cărțile la întâmplare. Ne duceau la bibliotecă, ne alinia și prima carte pe care o luau din raft, îi revenea primului, a doua, celui de-al doilea și tot așa, chiar dacă tu erai în clasa a III-a și-ți cădea DEX-ul sau un tratat de medicină. Și o dată, la rând acolo, mi-a căzut dicționarul. Eram prin clasa a IV-a. Și mi s-a părut fascinant să citesc dicționarul. Îl citeam cu pasiune, avea multe cuvinte, nu avea epică, morală, personaje, dar neavând alte cărți la îndemână era un exercițiu intelectual la acea vârstă, deosebit, pentru că fiecare cuvânt te arunca de la unul la altul. Era un joc așa, ca bilele de biliard pe masă, era o ciocnire de termeni în capul meu. Mi-am dezvoltat atunci un vocabular deosebit.

              Mănescu: Fă un top 3 cărți care ți-au marcat existența intelectuală

              Ilișoi: Vă va surprinde: ”Toate pânzele sus” (Radu Tudoran, n.r.). O consider o carte genială prin simplitatea ei, prin bogăția de personaje. Prima oară, am citit-o la o vârstă destul de mică, înainte de asta mi-o citise un bunic. Avea și el patru-cinci cărți acolo și ne citea. Am fost fascinat de povestea aceea (Toate pânzele…), chiar dacă nu prea înțelegeam. După aceea, când am ajuns la cămin, am găsit eu cartea la bibliotecă. A fost un fel de întâlnire destinală cu cartea asta. Mulți spun ”ei, e literatură minoră, pentru copii”. Nu-i adevărat! O să vedeți că literatura asta ”minoră” se citește și peste două sute ani, iar ”marea” literatură de azi, care nu înseamnă nimic, cu ”fonfleuri”, în douăzeci de ani se va stinge că nici autorii n-o să mai știe că au scris-o. A doua carte: ”Un veac de singurătate” (Gabriel García Márquez). La locul trei aș putea lăsa loc să pun mai multe cărți, ”Fructele mâniei” a lui John Steinbeck, de unde m-am și inspirat de m-am dus să mă angajez zilier-culegător la livada de mere din Fălticeni. Apoi, ar mai fi poezia lui Nichita Stănescu pentru o anumită perioadă. L-am citit idolatru pe Stănescu până la vreo 30 de ani. Apoi, l-am descoperit pe Kazantzakis care, prin urieșenia lui, a reușit să împingă în jos mulți autori din preferințele mele. Eu citesc doar din plăcere.

              Mănescu: Ce aștepți de la viață?

              Ilișoi: Să nu se mai termine!

              Finalul întâlnirii cu publicul băcăuan a fost marcat de o la fel de delicioasă ”polemică” pe marginea Poeziei precum și de lectura propriului poem apărut în ultimul număr al revistei de cultură Vitraliu (periodic al Centrului Cultural Internațional ”George Apostu” din Bacău).

              A urmat, desigur, sesiunea de autografe și un interviu acordat elevilor de la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor. Pentru aceștia, Viorel Ilișoi a dezvăluit câte ceva din tainele scrierii unui reportaj.

              Cartea ”Cele mai frumoase reportaje”, care are 416 de pagini și costă 35 de lei, nu se găsește în librării, putând fi comandată doar de pe site-ul autorului, viorelilisoi.ro.

              Primarul Cosmin Necula – Propun tinerilor un parteneriat pe termen mediu și lung

                Primarul municipiului Bacău, Cosmin Necula, a lansat un mesaj de susținere a tinerilor din oraș și a declarat că își dorește un parteneriat pe termen mediu și lung cu aceștia.

                Mesajul edilului vine în avanpremiera deschiderii de duminică a manifestărilor prilejuite de preluare a orașului Bacău a titulaturii de Capitală a Tineretului din România.

                „Propun tinerilor Bacăului un parteneriat pe termen mediu și lung, la capătul căruia orașul pe care-l conduc să devină un exemplu atât pentru regiunea Nord-Est, cât și pentru întreaga țară, un exemplu de deschidere și transparență, de colaborare pe plan local, de fructificare a oportunităților și, mai ales, a ideilor valoroase propuse de tineri”, a spus Cosmin Necula.

                Primarul municipiului Bacău a subliniat importanța deținerii, timp de un an, a titulaturii de Capitală a Tineretului, menționând totodată că activitățile derulate de tineri trebuie să aibă continuitate.

                „Evenimentele, ideile și inițiativele prilejuite de obținerea titlului de Capitala Tineretului nu trebuie să moară odată cu transmiterea titlului către un alt oraș. Acest titlu și, îndeosebi, efervescența creată în jurul său reprezintă șansa băcăuanilor de a demonstra că alcătuiesc o comunitate vie, că Bacăul dispune de resorturile culturale și umane pentru a-și face resimțită vocea în rândul orașelor importante din țară. Cultura este unul dintre mijloacele cele mai eficiente prin care putem produce schimbarea în bine în comunitatea noastră”, a adăugat Cosmin Necula.

                Edilul a susținut că sloganul „Colorează-ți generația!”, sub care au loc manifestările în cadrul Capitalei Tineretului, are menirea de a schimba percepția despre municipiul Bacău.

                „Sloganul nu e deloc întâmplător. Tinerilor Bacăului le revine misiunea de a schimba percepția potrivit căreia Bacăul, orașul marelui poet simbolist George Bacovia, e un oraș cenușiu, provincial — orașul în care domnește atmosfera apăsătoare din ‘Plumb’. Bacăul nu e nici pe departe așa — îmi place să cred că, în primul rând, nu e un oraș al clișeelor! E un oraș viu, cu oameni activi, implicați și cu tineri dornici să-și facă auzită vocea și să-și impună propriile idei, viziuni. Tinerii și, împreună cu ei, băcăuanii au în primar un partener sincer, atent la problemele și dificultățile pe care aceștia le întâmpină, dar mereu deschis la inițiativele și parteneriatele ce aduc plus-valoare orașului. Capitala Tineretului este rezultatul unui astfel de parteneriat”, a menționat Cosmin Necula.

                Tinerii de toate vârstele sunt invitați să participe la manifestările pregătite de către Federația Tinerilor din Bacău, cu sprijinul municipalității și a celorlalți parteneri/sponsori, pentru deschiderea oficială a evenimentului anului în oraș pentru tineri: „Bacău Capitala Tineretului din România”.

                Duminică, în municipiul Bacău încep oficial manifestările din cadrul Capitalei Tineretului, titulatură pe care orașul o are în perioada 2 mai 2017 — 1 mai 2018.

                Pe parcursul zilei va avea loc un târg de ONG-uri concomitent cu mai multe momente artistice, iar de la ora 18,30 va fi dezvelită statuia identității vizuale „Bacău Capitala Tineretului din România”.

                Seara se va încheia cu o serie de concerte ale trupelor Feelings, Golan și CTC.

                AGERPRES

                Bărbatul care a lovit un executor judecătoresc, condamnat definitiv

                  Curtea de Apel Bacău a dat sentinţa definitivă în cazul bucureşteanului acuzat că a lovit un executor judecătoresc din Moineşti.

                  Iniţial, la prima instanţă, inculpatul a fost condamnat la plata unei amenzi penale de 2.000 de lei şi a unor despăgubiri de 1.000 de euro, faţă de 10.000 euro cât ceruse executorul pentru cele 4-5 zile îngrijiri medicale.

                  Instanţa de apel a modificat doar valoarea amenzii penale, mai precis a majorat suma corespunzătoare unei zile – amendă de la 10 lei/zi la 50 de lei/zi amendă. Astfel, bărbatul va trebui să achite 10.000 lei. B.H.M. a fost trimis în judecată, în urmă cu circa doi ani, de către procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, pentru infracţiunea de ultraj. Bucureşteanul şi-ar fi ieşit din fire pe fondul unui conflict mai vechi între mama prietenei sale şi executor.

                  Femeia avea un dosar de executare (de recuperare a unor sume de bani de la angajator) şi se chinuia de foarte mult timp să clarifice această situaţie. „Ar fi trebuit să ridic de la persoana vătămată în calitate de executor judecătoresc în jur de 30.000 de lei, drepturi ce mi se cuveneau mie şi soţului, de la OMV. Intrând în contact cu persoana vătămată, aceasta a ţipat la mine şi a avut un comportament violent verbal, lucru văzut şi de către o avocată care era la sediul executorului şi care a intervenit în favoarea mea.

                  Am mai mers încă o dată să văd ce se întâmplă cu banii respectivi şi m-am întâlnit cu o familie care mi-a confirmat că a ridicat respectivii bani. De multe ori, datorită acestei situaţii pe care executorul judecătoresc nu a dorit să o clarifice, mi se blocau drepturile salariale pe care le ridicam de pe card. În acest context, inculpatul, care este prietenul fiicei mele, a mers probabil la executor”, a declarat, în instanţă, F.R.

                  Conflictul, spun şi anchetatorii, a izbucnit în momentul în care inculpatul a mers la executor să-i ceară explicaţii: „Între cei doi a avut loc un schimb de replici, iar inculpatul, nemulţumit de răspunsurile primite, a lovit persoana vătămată cu pumnul în piept, aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut pe spate, peste un radiator electric, suferind o plagă contuză superficială cu detaşarea unui mic lambou pe faţa dorsală a degetului mijlociu, de la mâna stângă, pentru care medicul legist a apreciat că are nevoie de 4-5 zile îngrijiri medicale, fără spitalizare.”

                  Înaintea lui şi se pune sau nu se pune virgulă? (I)

                  0. Preambul

                  0.1. Suntem atotştiutori

                  O întâmplare narată de un coleg de breaslă ne-a pus din nou pe gânduri. Se afla într-un birou cu mai mulţi funcţionari şi dicta unei tinere aflate în faţa calculatorului câteva corecţii la un text care urma să devină oficial. „Puneţi o virgulă după cuvântul x”, o rugă politicos pe stăpâna tastaturii. „Înaintea lui şi? Nu se pune virgulă!”, a răspuns hotărâtă tânăra, fără a şti că are în preajmă un dascăl de limba română. Cu tact, acesta i-a promis că a doua zi îi va aduce diploma de filolog, dar a rugat-o să accepte motivaţia plasării incriminatei virgule înaintea lui şi. Povestindu-mi păţania, colegul i-a dat dreptate unui ieşean care a remarcat că după 1990 în ţara noastră a murit prostia: toţi ne pricepem la toate.

                  0.2. Un reper – I. L. Caragiale…

                  Puţini sunt cei care apreciază o lucrare din punctul de vedere al respectării normelor lingvistice. „Scrupulozitatea în materie de revizie şi corectură a lui Caragiale este proverbială. Cunoscută unui cerc mai restrâns, grija lui Constantin Graur ca pagina încredinţată tiparului să n-aibă nici un cuvânt imperfect şi o virgulă nelalocul ei nu e mai mică”, se apreciază într-un volum apărut în 2006.

                  0.3. … şi un exemplu de ieri

                  Perioada interbelică este recunoscută nu numai pentru valoarea operelor literare create atunci, ci şi pentru calitatea exprimării scrise. Iată un exemplu dintr-un manual apărut în 1927, în care nici o virgulă nu este greşită: „Literatura unui popor, adică totalitatea operelor de imaginaţie, mici şi mari, în care se exprimă în limba sa în forme artistice cugetarea şi simţirea sa despre lume, cuprinde nu numai operele scrise după vremuri de autori cunoscuţi, ci şi acele compuneri anonime, create nu se ştie unde, nu se ştie când şi nu se ştie de cine în masa întreagă a naţiunii, în special în pătura rurală a ei, şi care se transmit din viu grai, oral, din gură în gură, de la om la om şi de la o generaţie la alta, ca un bun comun al naţiunii întregi” (N. Cartojan, I. A. Rădulescu-Pogoneanu, „Carte de limba română pentru clasa a VI-a a şcoalelor secundare”. Citatul reprezintă fraza de deschidere a capitolului „Literatura populară orală” şi constituie un model de cursivitate şi logică a argumentaţiei. De remarcat prezenţa virgulei înaintea lui şi.

                  0.4. Excesul nu e bun

                  În secvenţa următoare, unele virgule puteau lipsi, în favoarea coerenţei şi adevărului exprimat de enunţ: „Palatul brâncovenesc de la Mogoşoaia a fost ridicat de către domnitorul Constantin Brâncoveanu, ca reşedinţă de vară pentru fiul său Ştefan, în anul 1702, pe locul unui fost conac cumpărat de voievod, înainte de alegerea sa ca domn, pe când era mare postelnic în 1688” (Arhitectura, nr. 6/1979). Prima virgulă (,ca) nu este obligatorie, iar a patra (, înainte) este greşită, pentru că explicaţia temporală (înainte de alegerea sa ca domn) este strâns legată de regent (cumpărat). O virgulă facultativă o intuim înaintea cuvântului Ştefan, pentru a îmbrăţişa apoziţia explicativă. Să urmărim noua configuraţie a frazei, aşa cum o propunem noi: „Palatul brâncovenesc de la Mogoşoaia a fost ridicat de către domnitorul Constantin Brâncoveanu ca reşedinţă de vară pentru fiul său Ştefan, în anul 1702, pe locul unui fost conac cumpărat de voievod înainte de alegerea sa ca domn, pe când era mare postelnic în 1688”. Variantă, cu linii de pauză: „Palatul brâncovenesc de la Mogoşoaia a fost ridicat de către domnitorul Constantin Brâncoveanu – ca reşedinţă de vară pentru fiul său, Ştefan, în anul 1702 –, pe locul unui fost conac cumpărat de voievod înainte de alegerea sa ca domn, pe când era mare postelnic în 1688”.

                  Cricetus cricetus, mic dar rău la Muzeul de Științele Naturii din Bacău

                  Pentru luna mai 2017, echipa Complexului Muzeal de Științele Naturii ”Ion Borcea” din Bacău a hotărât ”în unanimitate” că hârciogul este fericitul câștigător al proiectului ”exponatul lunii”.

                  Invitația pentru băcăuanii de toate vârstele care-și vor purta pașii la muzeul din Parcul Cancicov, pe tot parcursul acestei luni, este de a se opri puțin mai mult în fața exponatului lunii pentru a-l admira și a afla informații prețioase despre viața acestuia.

                  Cum ar fi, de exemplu, aceea că, atenție, hârciogul (Cricetus cricetus) adult este agresiv și se apară mușcând atunci când este atacat! Aceasta chiar dacă hârciogul este un rozător de talie mică (20-25 cm lungime), spun specialiștii, și cântărește doar 150 – 350 grame.

                  Alte informații utile, dar și cât se poate de interesante despre viața hârciogului, băcăuanii pot afla ”direct de la sursă”, vizitând expozițiile Muzeului, programul de vizitare fiind de marți până duminică inclusiv, între orele 10.00-18.00.

                  Crucea Roşie şi Semiluna Roşie sărbătoresc internaţional

                    Crucea Roşie este alături de băcăuani în cele mai încercate moment/foto: Crucea Roşie

                    – în fiecare an, la nivel mondial, Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie sprijină peste 160 de milioane de persoane, prin intermediul reţelei sale globale de aproximativ 17 milioane de voluntari şi 450.000 de angajaţi

                    La noi în ţară, Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, asigură asistenţă umanitară pentru 240.000 de persoane, sprijinind astfel comunităţile să fie mai sigure şi mai puternice, prin implementarea a diverse programe adaptate nevoilor locale.

                    De la programe sociale, campanii de educaţie pentru sănătate şi prim ajutor la pregătirea şi intervenţia în situaţii de urgenţă, Crucea Roşie Română oferă sprijin umanitar prin implicarea celor 5.500 de voluntari ai săi. Aceştia lucrează în toate comunităţile cu responsabilitate şi dăruire, oferindu-şi timpul, energia şi devotamentul atât de importante pentru îndeplinirea misiunii organizaţiei.

                    “Ziua Internaţională a Crucii Roşii şi Semilunii Roşii, este oportunitatea perfectă de recunoaştere a contribuţiei şi rezultatelor obţinute de milioanele de voluntari şi de angajaţii din întreaga lume, care ajută la îndeplinirea obiectivelor umanitare în fiecare zi oriunde în lume.

                    Pe 8 mai celebrăm curajul şi rezultatele voluntarilor şi angajaţilor, ale căror servicii menite să schimbe mentalităţi şi să salveze vieţi omeneşti asigură menţinerea angajamentului nostru faţă de umanitate în fiecare zi. Suntem locali şi internaţionali, independenţi şi neutri, şi suntem peste tot pentru oricine”, declară Ioan Silviu Lefter, directorul general al Crucii Roşii Române.

                    Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, înfiinţată în 1876, este o organizaţie umanitară membră a Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, auxiliară a autorităţii publice şi abilitată prin lege să asigure asistenţă umanitară în caz de dezastre şi să vină în sprijinul persoanelor vulnerabile, serviciile fiind acordate voluntar, imparţial şi neutru.

                    Organizaţia contribuie, prin programele desfăşurate, la prevenirea şi alinarea suferinţei sub toate formele, protejează sănătatea şi viaţa, promovează respectul faţă de demnitatea umană, fără nicio discriminare bazată pe naţionalitate, rasă, sex, religie, vârstă, apartenenţă socială sau politică. Crucea Roşie Română este prezentă la nivel naţional, cu reprezentare la fiecare nivel teritorial, având 47 de filiale, 1.996 subfiliale şi 1.307 comisii, iar 5.500 de voluntari se implică activ în activităţile Crucii Roşii Române.

                    Tineri bacăuani prezenți la sărbătoarea dedicată lor în cadrul Diecezei de Iași la Frumoasa

                      Sâmbătă, 06 mai 2017, a avut loc a 25-a Zi a Tineretului în Dieceză Româno-Catolică de Iași. Evenimentul care a strâns peste 2500 de tineri din 98 de parohii a avut că moto un citat din Evanghelia după Sfântul Luca : „Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic”. Anul acesta, gazdă a fost Parohia „Sfanta Maria Magdalena” din satul Frumoasa.

                      Comunitatea, bine pregătită, i-a întâmpinat pe tineri încă de dimineață, iar la oră 11 a început Sfântă Liturghie, celebrată de Ep. Petru Gherghel având alături pe Ep. Aurel Perca și un mare număr de preoți veniți din toate colțurile Moldovei. Atmosfera de sărbătoare se simțea în aer, iar ținerii cu inimile pline de bucurie, au ascultat cu atenție sfaturile date de Ep. auxiliar Aurel Perca, la predică, amintindu-le să se încreadă și să imite atitudinea Sfintei Fecioare Maria, care a avut curaj pentru prezent și speranța pentru viitor, accentuând ideea că ținerii de astăzi sunt florile care vor înflori mâine.

                      De asemenea, toți cei prezenți au primit un îndemn la rugăciune, un îndemn să se apropie mai mult de Dumnezeu, fiind chemați să facă lucruri minunate în viața lor. Am învățat că tânăr fiind,o persoană pe care se sprijină viitorul, trebuie să învăț să iubesc mai mult pentru a putea clădi împreună cu ceilalți din generația mea o lume mai bună, în care Dumnezeu să nu fie uitat, iar Sfânta Fecioară să fie un model pentru noi toți, în caritatea plină de curaj cu care a primit vestea Îngerului. Preasfințitul ne-a invitat că viață noastră să o transformăm într-un imn de recunoștință pentru lucrurile minunate pe care le-a făcut și le face Domnul pentru noi.

                      La Frumoasa ne-am simțit frumoși, plini de curaj și datorită gazdelor care ne-au încântat cu un cor foarte bine pregătit și soliști de excepție. Aflat împreună cu ei, am simțit că s-a creat o legătură între cer și pământ, care acum ușura calea rugăciunilor mele și mă aducea mai aproape de Dumnezeu pentru a descoperi că este prezent cu adevărat în viața mea și face lucruri minunate. Zâmbetele celor din jur confirmau prezența acestuia, iar inimă mea de asemenea. La o astfel de sărbătoare are loc doar fericirea. Prin aceasta, noi, tinerii, descoperim cum să ne construim un viitor în care lumea să fie altfel…mai bună. Dumnezeu este cu noi așa cum a fost cu Maria, trebuie doar să îl vedem. Putem să îl descoperim chiar prin intermediul ei. Mărturisesc că am fost profund mișcat să mi se amintească că viitorul depinde de noi, cei tineri, însă acum mă simț mai pregătit, mai bine orientat. Știu că dacă îl am pe Dumnezeu, am și calea pe care trebuie să merg pentru a fi de ajutor viitorului.

                      La sfârșitul Sfintei Liturghii, episcopul a anunțat locația în care se va ține Ziua Tineretului anul viitor, la Săbăoani jud. Neamț. După aceea, cu o căldură sesizabilă în glas, membri ai Parohiei Frumoasa, au luat cuvântul și au mulțumit pentru o sărbătoare atât de reușită. Numărul mare de participanți justifică faptul că suntem „cautatori de Dumnezeu” și am speranța că fiecare tânăr prezent la această sărbătoare minunta va participă mai bine la construirea unui viitor altfel decât prezentul în care trăim.

                      Imediat după Litughie, gospodinele din Frumoasa au pregătit o masă pentru toți cei prezenți, iar în jurul orei 13.30 s-a deschis Festivalul Tinerilor, menit să continue bucuria absorbită la Sfânta Litughie de inimile celor prezenți.

                      M-am simițit minunat, frumos, alături de oameni frumoși la Frumoasa. Soarele a zâmbit pe cer pentru noi și ne-a adus o sărbătoare splendidă, din care toți am învățat ce e bucuria.
                      Octavian Nester

                      Parohia Româno-Catolică „Sf. Francisc de Assisi”
                      Bacău-Izvoare

                      Conferință regională maraton a Asociației Valoare Plus

                        Bacăul gazduiește, astăzi, o conferință maraton organizată de Asociația Valoare Plus. O întâlnire la care participă peste 400 de elevi din toată zona Moldovei, cadre didactice, dar și invitați speciali din Suedia, Anglia, SUA și Austria. Oaspete de onoare este Excelența Sa, Anneli Lindahl Kenny, ambasador al Suediei la București.

                        Profitând de prezența în Bacău a Excelenței Sale, Anneli Lindahl Kenny, vizita de lucru a început încă de ieri cu participarea la o sesiune de activități, desfășurată de către Asociația Valoare Plus, la Școala Gimnazială Nr. 1 din Valea Seacă, în cadrul proiectului „Pentru un viitor mai bun”. Prin intermediul acestui proiect, Asociația Valoare Plus oferă sprijin pentru circa 100 de elevi (între 10 și 14 ani) care provin dintr-un mediu disfuncțional şi din familii monoparentale din comunele Valea Seacă, Podu Turcului și Luncani. Sprijinul constă în activități after school, prin care copiii sunt ajutați din punct de vedere academic și programe de dezvoltare a caracterului. Proiectul „Pentru un viitor mai bun” este implementat cu ajutorul organizației umanitare SAM din Suedia.

                        Invitați speciali

                        Astăzi, 6 mai, Anneli Lindahl Kenny a deschis și Conferința regională „Păstrează-ți libertatea! Traficul de persoane înrobește”, care se desfășoară la sala Ateneului „Mihail Jora” Bacău, până la ora 18.00. Evenimentul face parte din proiectul Stay Free – prevenirea și combaterea traficului de persoane, are scopul de a instrui peste 300 de voluntari din 50 de licee partenere și este susținut de Swedish Alliance Mission, care desfășoară acest proiect începând cu 15 septembrie 2016, în 8 județe din România, afectate puternic de acest fenomen. Până acum au fost deja informați peste 7.200 de elevi din 68 de licee.

                        Marian Pădureț

                        ”Este primă conferință regională din acest proiect, iar a doua va fi anul viitor. Este o conferință privind prevenirea și combaterea fenomenului traficului de persoane, organizată în regiunea Moldovei și vizează toate școlile și liceele din cele 8 județe din această parte a țării, aproximativ 180 de unități de învățământ. Proiectul constă în trei etape – se merge în fiecare colegiu sau liceu, se face o prezentare de informare și prevenire a traficului de persoane, se recrutează voluntari din 50 de licee, iar în etapa a doua se crează un grup de suport, împreună cu consilierii școlari, la nivelul fiecărei instituții școlare, urmând ca în etapa a treia să facem instruirea și echiparea grupului de suport cu materiale informative pentru ca acesta, ulterior, să prezinte aceste informații elevilor de clasele a IX-a și a X-a. Deci să transmită mai departe mesajul lor către colegi și prieteni.

                        Acum, targetul nostru sunt elevii de clasele a XI-a și a XII-a. Bineînțeles cu toții vor avea și responsabilitatea de a semnala eventuale cazuri de trafic de persoane înregistrate în incinta liceului sau în anturajul lor. Cred că societatea noastră are nevoie de cât mai multe astfel de programe, pornind de la ideea că e mai simplu să previi decât să tratezi”, a declarat pentru „Deșteptarea” președintele Asociației Valoare Plus, Marian Pădureț.

                        Sunt în Bacău, la această conferință, în afară de elevi din Neamț, Suceava, Iași, Vaslui, Vrancea și bineînțeles Bacău (din liceele din municipiu, dar și din Tg. Ocna, Onești, Moinești, Comănești, Buhuși, Răchitoasa etc), împreună cu mai multe cadre didactice, și invitați din Suedia, Anglia, Austria și chiar SUA.

                        Pe lângă Excelența Sa, Anneli Lindahl Kenny, ambasador al Suediei la București, căreia i s-au alăturat și un grup de la organizația SAM (Swedish Alliance Mission), care ajută la implementarea proiectului, au spus ”prezent” în Bacău, printre alți invitați, reprezentanți ai Organizației Samuel, tot din Suedia, dar și dr. Becca Johnson, director de program internațional la Rescue Freedom International SUA, Ryan Howell, președinte Vision New England SUA, însoțit de soția sa Wendy Gibson Howell, de la Sanford School District, departamentul de educație specială, Oana Dinu, Asociația FREE, supraviețuitor al traficului de persoane, o delegație din Austria, Ștefan Coman, director de operaţiuni la Good Bureau, București, Ion Munteanu, comisar șef de poliție de la Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane – filiala Bacău și prof. Florin Lazăr, inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Bacău.

                        Excelența Sa, Anneli Lindahl Kenny, ambasador al Suediei la București

                        ”Sunt onorată să fiu aici, în Bacău, alături de atât de mulți tineri, care au cea mai mare misiune, acea de a contribui activ la reducerea acestei sclavii, a traficului de persoane. Felicit toţi elevii şi voluntarii, cadrele didactice şi pe toţi cei implicaţi în proiectul Asociaţiei Valoare Plus, pentru dorinţa lor comună de a lupta împotriva traficului de persoane. Ei sunt în cea mai bună poziţie de a informa, dar şi de a fi alături de victimele acestui fenomen, de a-i ajuta să se integreze în societate. Traficul de persoane este un fenomen global, un subiect serios. Toţi trebuie să luptăm împotriva lui. Din păcate, la nivel mondial, numărul victimelor acestui fenomen este în creştere, din cauza sărăciei, a marginalizării femeilor şi copiilor, a neacordării atenţiei drepturilor omului. Trebuie ca măsurile pe care le luăm să fie comune, să se implice activ nu numai organizaţiile, ci şi autorităţile guvernamentale, cele judeţene şi locale, agenţiile de crimă organizată şi combatere a traficului de persoane, organizaţiile civile. Totodată este foarte important să vorbim şi de o cooperare internaţională, în această problemă transfrontalieră”, a declarat în faţa numerosului public din sala Ateneu Excelența Sa, Anneli Lindahl Kenny, ambasador al Suediei la București.

                        Statistici reale

                        Conferința maraton s-a desfășurat pe mai multe teme în care s-a vorbit despre ”Traficul de persoane – un fenomen global” (temă prezentată de dr. Becca Johnson), ”Mă angajez – Ce trebuie să știu” (seminar susţinut de comisar șef Ion Munteanu), ”Capcane ale sexualității – pornografia și bolile cu transmitere sexuală” (despre care a vorbit Ștefan Coman), ”Cum să ajuți o victimă a traficului de persoane” (seminar al dr. Becca Johnson), ”Scânteia – pasiunea de a deveni și rămâne profesor” (seminarzl invitatei Wendy Gibson Howell), un moment emoționant fiind mărturia Oanei Dinu, supraviețuitor al traficului de persoane. De la ora 14.30, Ryan Howell susține și seminarul ”Empatia – virtutea prin care înțelegem oamenii”, iar întreaga manifestare se va încheia cu un concert la care va cânta formaţia Proconsul.

                        În prezent, conform datelor statistice, sunt peste 30.000 de victime ale traficului de persoane în cele 28 de state membre ale UE. 69% dintre acestea sunt exploatate sexual, 80% din victime sunt femei, 95% din femei sunt exploatate sexual, 71% din bărbați sunt exploatați prin muncă. Din păcate, România are cel mai mare procent din Europa de victime ale traficului de persoane (sub orice formă – exploatare prin muncă forţată, exploatare sexuală, cerșetorie) și tot la noi se înregistrează şi cel mai mare număr de adolescente care rămân însărcinate la vârste fragede.
                        Alte detalii de la conferința regională a Asociației Valoare Plus, în ediția de luni a cotidianului „Deșteptarea”.

                        Sărbătorim Ziua Independenţei de Stat a României

                          La 9 mai 1877, aflat la tribuna Camerei Deputaţilor, Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe al României în guvernul liberal condus de Ion C. Brătianu, proclama în mod solemn ruperea irevocabilă a legăturilor de vasalitate faţă de Imperiul otoman, subliniind faptul că: „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare” n o zi mai târziu, Camera Deputaţilor şi Senatul aveau să consacre în mod oficial noul statut al României n tot la această dată sărbătorim Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-AL Doilea Război Mondial” şi „Ziua Europei”

                          Se împlinesc 140 de ani de la proclamarea „Independenţei de Stat a României”. Tot pe 9 Mai se sărbătoreşte „Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-AL Doilea Război Mondial” şi „Ziua Europei”. Pentru a marca aceste evenimente, militarii şi istoricii băcăuani au dedicat două zile în care vor avea loc de dezbateri şi ceremonii militare şi religioase. Astfel, pe 8 mai, începând cu ora 11.00, garnizoana Bacău în colaborare cu Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” organizează un simpozion tematic în incinta muzeului, iar pe 9 mai, ceremoniile se mută în Parcul Trandafirilor.

                          “Aşa cum ne-am obişnuit, pe 9 mai, începând cu ora 11.00, în Parcul Trandafirilor, garnizoana Bacău în colaborare cu Asociaţia Naţională Cultul Eroilor “Regina Maria” şi cu Primăria Bacău organizează un ceremonial militar şi religios. În cadrul evenimentului se vor depune coroane şi jerbe de flori, la bustul Eroului Constantin Ene”, declară plt.maj. Crina Cristofor, subofiţer cu relaţii publice

                          Băcăuanii sunt invitaţi să petreacă alături de autorităţi aceste momente importante care ne-au marcat existenţa. Militari şi oameni pasionaţi de istorie vor trece în revistă principalele evenimente care s-au petrecut în urmă cu 140 de ani.

                          Zi plină la biroul parlamentar al deputatului Ionel Floroiu

                            Vineri, la biroul parlamentar din Podu Turcului al deputatului Ionel Floroiu, oamenii au venit să-și spună necazurile sau doar pentru a-și vedea parlamentarul pe care l-au ales în urmă cu șase luni.

                            Au fost diverse problemele ascultate și notate. Spre bucuria deputatului, unele și-au găsit calea spre rezolvare cu ajutorul primarilor și consilierilor locali, prezenți la audiențe și care au reacționat ca adevărați profesioniști în administrație.

                            De la clarificarea statutului unor terenuri sau imobile și acordarea drepturilor sociale, până la necesitatea investițiilor publice – toate acestea au fost analizate și s-au căutat soluții. ”În respectul legii și în limita competențelor mele, voi întreprinde demersurile la instituțiile Statului care au răspunderi în fiecare caz personal.

                            Cât despre investițiile din aceste comune, mă bucur să le spun locuitorilor că la sfârșitul lunii mai vor veni primele vești bune. Atunci este termenul la care se va anunța finanțarea pentru proiectele primăriilor ce au fost depuse în acest an. Asta înseamnă apă, canalizare, școli, grădinițe, drumuri pentru mii și mii de băcăuani”, spune parlamentarul Ionel Floroiu.

                            O problemă aparte și care ține direct de activitatea de parlamentar este cea a pensionarilor fără vechime integrală în muncă și care primesc o pensie sub cea socială, în valoare de 520 de lei, după mărirea din această primăvară realizată de Guvernul PSD. Și vineri, Ionel Floroiu a stat de vorbă cu oameni care au o vechime în muncă de 10, 15 sau chiar 20 de ani, dar au pe talonul de pensie puțin peste 400 de lei.

                            ”Îi informez pe băcăuanii aflați în această situație că, din toamnă, vom repara această nedreptate. Se află în lucru un proiect de lege prin care va fi mărit coeficientul de calcul pentru stabilirea pensiei, astfel încât să fie eliminate aceste inechități. Într-adevăr, nu este posibil ca un om care a muncit și a contribuit la sistemul de pensie să primească mai puțin decât cineva care nu a contribuit deloc!

                            Eu și colegii mei social-democrați înțelegem că sunt persoane care au nevoie de ajutor, dar cei ce muncesc au drepturi mai mari și ele vor fi respectate”, a spus deputatul Floroiu. La sfârșitul audiențelor, parlamentarul a dat asigurări că în zilele următoare fiecare dintre cei ce mi-au prezentat probleme vor primi un răspuns ce le va fi de ajutor. Acesta le-a transmis oamenilor că îi așteaptă în continuare, la fel de sincer și deschis, pentru a rezolva multe nevoi de pe văile Berheciului și Zeletinului.

                            Hublou / O listă care rămâne deschisă

                            Am plecat cu o stare foarte bună de la spectacolul lui Florin Piersic jr. „O mie de motive ” după Duncan Macmillan, pe care publicul băcăuan l-a putut vedea la Bacău Fest Monodrame.

                            În drumul spre casă, dar și în zilele următoare m-am tot gândit la ce aș pune eu pe o astfel de listă, cum e cea a personajului din piesă. Personajul fiind un băiețel, care apoi crește, dar nu poate să uite o tragedie din familie – repetatele tentative de suicid ale mamei sale.

                            Încearcând să înțeleagă de ce un om poate renunța la viață, el începe să caute în el însuși, în diverse întâmplări, în oamenii pe care-i cunoaște, în ceea ce-l înconjoară, frumosul, motivații pentru a vrea să rămâi pe lumea asta. Și înșiră tot felul de lucruri mărunte, în aparență, dar fiecare având un potențial de frumusețe simplă, binefăcătoare, senină.

                            De pildă: înghețata, o baie cu spume, să dormi într-un hamac, să spui o poveste, să înoți gol, să mănânci desert înainte de felul întâi, să găsești carul mare pe cer etc. Da, și eu aș pune înghețata neapărat pe listă, una cât mai mare, parfumată, ușoară, din fructe de pădure, mango, pepene galben, limete, fructul pasiunii.

                            Aș adăuga mersul prin ploaie, alergatul desculț prin iarbă, răsăritul de soare la mare, asfințiturile în mii de culori, primii fulgi de zăpadă care ți se topesc în palme, mirosul florilor, dragostea împărtășită, jocurile copiilor, zbenguiala cu un cățel, cititul, întâlnirea cu oameni buni, generoși, altruiști, călătoriile, aroma cafelei de dimineață, și încă multe, multe alte lucruri care dau savoare vieții. Cred că e bine să ai o asemenea listă mereu deschisă, să nu te plictisești niciodată, să faci acele lucruri care merită făcute, să strângi amintiri frumoase. Să nu te pleoștești, să nu te înnămolești în rutina zilnică.

                            Să rămâi viu, curios, proaspăt, disponibil oricând pentru a încerca ceva nou, care să-ți pună în mișcare toate resorturile interioare, să te facă să descoperi acel altceva mult visat. Să nu renunți la romantism, și nu mă gândesc la gesturile asimilate acestuia, devenite niște clișee, ci la o stare lăuntrică, la o rebeliune tinerească, la încăpățânarea de a rămâne curat, neatins de intemperiile vieții.

                            Nealterat de pofte și dorințe urâte, de pasiuni josnice. Să fii romantic înseamnă să te dăruiești celorlalți, să nu fii egoist, să le faci surprize plăcute celor dragi, să împrăștii bucurie în jurul tău. Sunt o sumedenie de motive care fac viața frumoasă, totul e să ai imaginație și să vrei să mergi în întâmpinarea lor, să nu te închizi, să nu devii mefient, posac. Cred că printre cei mai nefericiți oameni sunt egoiștii, narcisicii și cei care suferă de boala puterii. Una dintre cele mai urâte și perverse, ducând la dezumanizare, în cele din urmă.

                            Nu-ți trebuie mult ca să fii fericit, e o vorbă veche și înțeleaptă. Doar să te cunoști pe tine însuți, și să știi cu adevărat ce vrei. Să te cunoști și să te respecți, să nu te lași folosit, manipulat, să nu îngădui nimănui să-ți locuiască mintea. Pentru că nimic nu-i mai înjositor pentru un om decât să fie manevrat ca un obiect.
                            În fine, închei acum micile mele însemnări, lăsându-vă să vă gândiți la propria listă cu motive pentru care viața merită prețuită și trăită din plin, fără rest.

                            Carmen Mihalache